Partidele politice care au creat majoritatea parlamentară după alegerile din 2010 au făcut promisiuni modeste la capitolul administraţie publică, unele dintre ele neincluzînd în platforma electorală nicio promisiune măsurabilă la acest capitol
Prin Legea Nr. 231 din 25.11.2011, a fost aprobată Strategia de reformare a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016 (SRSJ). Obiectiv general declarat constituie: edificarea unui sector al justiţiei accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist şi responsabil faţă de societate, care să corespundă standardelor europene
Au fost elaborate, promovate şi adoptate mai multe proiecte de legi pentru modificarea şi completarea cadrului legal naţional în vederea ajustării acestuia la prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei şi la prevederile convenţiilor penale şi civile privind corupţia ale Consiliului Europei
Promisiunile electorale făcute în 2010 au ţintit cele mai acute probleme economice ale Republicii Moldova: eradicarea sărăciei, crearea de noi locuri de muncă bine plătite, reîntoarcerea migranţilor de peste hotare, etc.
Chiar dacă vectorul de dezvoltare al ţării declarat de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) şi succesoarea acesteia Coaliţia Pro-Europeană (CPE), s-a axat pe trecerea de la politicile bazate pe consum la cele bazate pe dezvoltare economică, priorităţile de ordin social au continuat să deţină o pondere semnificativă în agenda/promisiunile electorale ale acesteia
Principalele rezultate ale guvernării în perioada 2010–2014, în conformitate cu planul de activitate a Guvernului, sunt analizate mai jos în baza unor acţiuni măsurabile pentru care sunt disponibili indicatori monitorizaţi anual
Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) şi succesoarea acestei Coaliţia Pro-Europeană (CPE) a avut un plan amplu de reformare a sistemului de educaţie din Republica Moldova, avînd la bază promisiunile electorale, mai mult sau mai puţin cuantificabile, ale componentelor majorităţii guvernante
Criza ucraineană a început în noiembrie 2013, în ajunul summit-ului Parteneriatului Estic, preconizat pentru 28–29 noiembrie, la Vilnius, în cadrul căruia Ucraina urma să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. La 21 noiembrie 2014, chiar în ajunul deschiderii lucrărilor summit-ului de la Vilnius, premierul ucrainean, Nicolai Azarov, a declarat că Ucraina renunţă să semneze AA
Demisia ministrului Apărării, Vitalie Marinuţa, a provocat diverse comentarii referitoare la cauzele acestui pas. Pe de o parte, Vitalie Marinuţa, şi-a explicat demisia prin existenţa divergenţelor de opinie cu preşedintele, Nicolae Timofti, comandatul suprem al armatei, în privinţa unor reforme
La 21 februarie 2014 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Acordului dintre Republica Moldova şi Regatul Spaniei privind cooperare şi asistenţă reciprocă în domeniul vamal. Documentul a fost negociat şi încheiat la Madrid, pe 22 octombrie 2013, în limbile spaniolă şi moldovenească
Referendumurile desfăşurate pe 2 februarie 2014 în Unitatea Teritorial Autonomă Găgăuzia au mai multe semnificaţii. Pentru liderii autonomiei găgăuze referendumurile constituie “o ancoră a statalităţii moldoveneşti”, subminate de “pericolul românesc”, pe motiv că integrarea europeană ar camufla politica latentă de unire a Republici Moldova cu România
După afirmaţiile şi aprecierile acţiunilor şi declaraţiilor Preşedintelui Băsescu din noiembrie-decembrie 2013, Premierul moldovean Iurie Leancă a nimerit în colimatorul consilierilor Preşedintelui Băsescu chiar în ajunul vizitei sale din 23 decembrie 2013 în România. Iulian Chifu, consilierul Preşedintelui Băsescu, şi unul dintre cei mai buni cunoscători ai realităţilor din Republica Moldova s-a remarcat la 21 decembrie printr-o postare pe Facebook, în care afirma
Declaraţie Preşedintelui Băsescu privind noul proiect de ţară — unirea cu Moldova, îi face pe politicienii moldoveni să solicite o foaie de parcurs privind realizarea obiectivului menţionat. Este firesc, fiindcă ar vrea să ştie ce poate urma şi cum ar trebui să reacţioneze. Pe de altă parte, este neverosimil să existe foaie de parcurs pentru un astfel de proiect, iar dacă ar exista ar fi trebuit păstrat în secret
La 27 noiembrie 2013, în cadrul unei emisiuni “La vîrf” de la postul TVR 1, Preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că următorul proiect politic pentru România, după integrarea în NATO şi Uniunea Europeana, este unirea cu Republica Moldova. Cronologia declaraţiilor unioniste ale Preşedintelui Băsescu
Căderea la 5 martie 2013 a guvernului Filat, ca urmare a moţiunii de cenzură i-a motivate pe liderii Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) să insiste şi asupra dizolvării Parlamentului pentru a organiza alegeri anticipate. La 21 martie, în cadrul unei emisiuni televizate liderul PCRM, Vladimir Voronin, afirma că nemulţumirile faţă de actuala guvernare ar putea conduce la izbucnirea unei revolte în masă, care ar fi bine să fie controlată
Exact aşa s-a întîmplat şi în martie 2006 cînd după semnarea planurilor de acţiuni cu UE, Ucraina şi Republica Moldova au acceptat Misiunea EUBAM la hotarul moldo-ucrainean, pe segmentul transnistrean, acţiunea pe care Federaţia Rusă a apreciat-o ca pe una de blocare economică a Transnistriei
Pornind de la statisticile, care afirmă că peste 90% din cetăţenii moldoveni se consideră creştini ortodocşi, iar aproximativ 80% din parohii se află sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei, aflate sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei şi întregii Rusii, se poate afirma că vizita Patriarhului Moscovei este, în orice condiţii, un eveniment de anvergură, cu implicaţii politice
Ex-preşedintele Vladimir Voronin acuză UE de dorinţa de a rupe Transnistria de Republica Moldova. El însă nu explică de ce ar avea UE nevoie de acest lucru, mai cu seamă că tocmai Vladimir Voronin a pledat pentru implicarea activă a UE şi SUA în reglementarea transnistreană
Memorandumul cu privire la principiile de bază ale structurii statului unificat elaborat de către Federaţia Rusă, numit şi “planul Kozak”, a fost dat publicităţii la 17 noiembrie 2003. Elaborarea documentului a fost susţinut de către şeful statului din acea perioadă, Vladimir Voronin
În perioada 17–18 aprilie 2012, la Viena, a avut loc o rundă de negocieri în format “5+2”. În cadrul negocierilor părţile au căzut de acord asupra textul documentului care constituie baza organizatorică a funcţionării formatului curent de negocieri şi care stabileşte principiile generale pe care se vor baza viitoarele negocieri oficiale
În cadrul consultărilor dintre reprezentanţii părţilor conflictului transnistrean şi cei ai mediatorilor din partea OSCE, Federaţiei Ruse şi Ucrainei, consultări ce au avut loc la 27–28 septembrie 2005 la Odesa, Uniunea Europeană şi SUA au fost invitate să participe la procesul de negocieri în calitate de observatori
Runda de negocieri în format “5+2” din 27–28 februarie 2006 a fost întreruptă după ce la 28 februarie delegaţia moldoveană a părăsit pe neaşteptate sala de negocieri. Peste cîteva ore, delegaţia moldovenească a dat publicităţii un comunicat în care şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la lipsa progresului în asigurarea liberei circulaţii a cetăţenilor şi mărfurilor în zona de securitate a conflictului transnistrean
La 30 noiembrie 2005 la Odesa Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă şi de Securitate Comună, Javier Solana, şi Comisarul UE pentru Relaţii Externe şi Politica de Vecinătate Europeană, Benita Ferrero-Waldner, au lansat Misiunea UE de asistenţă la hotarul molo-ucrainean în cadrul unei ceremonii şi a unei conferinţe de presă la care au participat şi miniştrii de Externe ai Republicii Moldova şi Ucrainei
În aprilie-iunie 2013 procesul de reglementare transnistreană a intrat în impas, după reluarea în 2012 a negocierilor în format “5+2”. Elementele de strategie pentru soluţionarea problemei transnistrene au apărut în 2005, odată cu instituirea formatului de negocieri “5+2”, misiunii EUBAM şi convingerea Ucrainei de către UE să accepte noile abordări, fixate în Planul de Acţiuni UE-Moldova, precum şi în Planul de Acţiuni UE-Ucraina