Combaterea corupţiei — progrese şi dificultăţi (2010–2014)

Promisiuni electorale pentru perioada 2010–2014

PLDM

• Anularea imunităţii tuturor deputaţilor şi judecătorilor;
• Reducerea numărului instituţiilor de control şi creşterea pedepselor pentru luare şi dare de mită.

PDM

Nu a făcut promisiuni măsurabile în acest domeniu.

PL/PLR

• Elaborarea şi adoptarea unei noi Constituţii a Republicii Moldova, conformă cu standardele europene în materie constituţională: introducerea dreptului la moştenire, inclusiv a dreptului la moştenire a rudelor de orice grad, excluzînd dreptul de moştenire al statului;
• Îmbunătăţirea legislaţiei în materie de luptă cu corupţia — ajustarea Codului penal la prevederile convenţiilor civilă şi penală ale Consiliului Europei şi la cele ale Convenţiei ONU împotriva corupţiei;
• O mai mare transparenţă a intereselor funcţionarilor publici — atenţie deosebită politicilor de prevenire şi combatere a corupţiei: înlăturarea deficienţelor Legii cu privire la conflictul de interese, care se referă la declararea intereselor personale, Comisia Principală de Etică, răspunderea pentru încălcarea prevederilor legii petiţiilor şi cererilor cetăţenilor, gradul de transparenţă a declaraţiilor cu privire la interesele personale ale funcţionarilor;
• Mai bună conduită a funcţionarilor publici şi reducerea coruptibilităţii acestora — eliminarea deficienţelor Legii privind Codul de conduită a funcţionarului public, care se referă la primirea cadourilor, conflictul de interese, răspunderea pentru încălcarea prevederilor Codului;
• Asigurarea transparenţei şi accesului liber la informaţia cu privire la proprietăţile mass-media, inclusiv asupra informaţiei despre tirajele de presă şi structurile de holding mass-media.

Acţiuni întreprinse relevante promisiunilor electorale

Au fost elaborate, promovate şi adoptate mai multe proiecte de legi pentru modificarea şi completarea cadrului legal naţional în vederea ajustării acestuia la prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei şi la prevederile convenţiilor penale şi civile privind corupţia ale Consiliului Europei. Astfel, au fost sporite sancţiunile prevăzute pentru infracţiunile de corupţie (inclusiv — luare şi dare de mită), denunţătorii acestor crime căzînd sub incidenţa mecanismului de protecţie garantat de stat. A fost extins cercul de subiecţi ai acestui tip de infracţiuni (persoană publică străină şi funcţionar internaţional). A fost introdusă o nouă componentă de infracţiune — Îmbogăţirea ilicită, precum şi o nouă măsură de siguranţă în procesul penal — Confiscarea extinsă. Cadrul legal naţional a fost concretizat cu norme speciale care restricţionează comunicarea nepotrivită a judecătorilor, precum şi norme menite să asigure protecţia avertizorilor de integritate. Autor al iniţiativelor legislative a fost Guvernul, autori nemijlociţi fiind Ministerul Justiţiei şi Centrul Naţional Anticorupţie.

La 19 decembrie 2011, a fost adoptată Legea nr. 180 cu privire la Comisia Naţională de Integritate, precum şi un proiect de lege pentru modificarea şi completarea mai multor acte legislative, în vederea eficientizării mecanismului de declarare şi control al veniturilor, proprietăţii şi intereselor personale de către agenţii publici, precum şi în scopul îmbunătăţirii mecanismului de sancţionare a încălcărilor în domeniu. S-a prevăzut înfiinţarea unei autorităţi responsabile de control — Comisia Naţională de Integritate (CNI), fiind stabilit statutul juridic al acesteia, modul de efectuare a controlului declaraţiilor, precum şi obligativitatea publicării acestora. Autor al iniţiativelor legislative a fost Guvernul, autor nemijlocit fiind Ministerul Justiţiei.

În scopul eficientizării mecanismului de examinare a petiţiilor, la 13 martie 2014, prin Legea nr. 21, s-au operat modificări şi completări la Legea nr. 190 din 19.07.1994 cu privire la petiţionare, cu referire la: termenul de examinare (de prelungire a examinării) a petiţiei, inclusiv în cazul în care petiţa conţine elemente de extraneitate; termenul de remitere a petiţiei altui organ, de competenţa nemijlocită a căruia ţine examinarea acesteia; procedura examinării petiţiilor care se dublează, care conţin ameninţări la securitatea naţională, ordinea publică, la viaţa, sănătatea persoanei oficiale, precum şi a membrilor familiei acestuia; procedura aplicabilă petiţiei care conţine informaţii insuficiente şi neconcludente pe marginea problemei abordate sau care nu este lizibilă, este lipsită de coerenţă; garantarea apărării intereselor, drepturilor şi libertăţilor terţelor persoane, inclusiv garantarea dreptului petiţionarului de a solicita, în scris sau în formă electronică, sistarea examinării petiţiei. Autor al iniţiativei legislative a fost Guvernul, autor nemijlocit fiind Ministerul Justiţiei.

La 25 noiembrie 2011, prin Legea nr. 230, au fost modificate un şir de acte legislative (Legea nr. 16 din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese; Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public), în vederea îmbunătăţirii cadrului legal naţional în partea ce ţine de regimul juridic aplicabil cadourilor şi avantajelor acordate funcţionarilor publici. Autor al iniţiativei legislative a fost Guvernul, autor nemijlocit fiind Ministerul Justiţiei.

În partea ce ţine de regimul imunităţilor, încercările de a interveni în acest sens au avut un parcurs anevoios. La 15 noiembrie 2011, în Parlament a fost înregistrat proiectul de Lege pentru modificarea unor acte legislative (nr. 2498). Prin proiect se propunea excluderea obligativităţii solicitării acordului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi a Preşedintelui RM (după caz — Parlamentului) la pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorilor. Autor al iniţiativei legislative a fost un grup de deputaţi (Tudor Deliu, Anatolie Dimitriu), care, la 04 aprilie 2012, şi-au retras proiectul înaintat. Totuşi, ulterior, la iniţiativa Guvernului, autor nemijlocit fiind Ministerul Justiţiei, prin Legea nr. 153 din 05.07.2012, a fost exclusă necesitatea obţinerii consimţămîntului CSM pentru pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului, pentru reţinerea, aducerea silită, arestarea şi percheziţionarea acestuia în cazul săvîrşirii infracţiunilor de corupere pasivă şi trafic de influenţă, precum şi pentru sancţionarea contravenţională a judecătorului. Aceste prevederi, prin sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, au fost contestate la Curtea Constituţională. Curtea Constituţională, prin Hotărîrea nr. 22 din 05.09.2013, a admis sesizarea în partea ce ţine de: excluderea acordului CSM pentru reţinerea, aducerea silită şi percheziţionarea judecătorului în cazul săvîrşirii infracţiunilor specificate de la etapa pornirii procesului penal pînă la etapa pornirii urmăririi penale de către Procurorul general; excluderea prevederilor privind aplicarea sancţiunii contravenţionale judecătorilor numai de către instanţa de judecată şi cu acordul CSM. A fost respinsă sesizarea în partea ce ţine de excluderea acordului CSM pentru pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorului în cazul săvîrşirii infracţiunilor de corupere pasivă şi trafic de influenţă, aceste norme fiind recunoscute constituţionale. Ulterior, la 25 iulie 2014, în contextul hotărîrii Curţii Constituţionale menţionate, prin Legea nr. 177, prin asumarea răspunderii politice a Guvernului în faţa Parlamentului, au fost adoptate modificări şi completări la cadrul legal relevant, prevederile speciale fiind extinse şi în privinţa infracţiunilor de spălare a banilor şi îmbogăţire ilicită.

În partea ce ţine de ridicarea imunităţii parlamentare, la 30 octombrie 2013, în Parlament este înregistrat proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea articolelor 70 şi 71 din Constituţia Republicii Moldova (proiect nr. 430). Autor al proiectului a fost un grup de 50 deputaţi. Prin proiect, se propunea, inclusiv, excluderea alin. (3) din art. 70 din Constituţie, care prevede că deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa. Anterior, la 25 noiembrie 2011, un proiect similar, semnat de 36 deputaţi, a fost avizat pozitiv de Curtea Constituţională. În şedinţa plenară din 04 iulie 2014, proiectul nr. 430 a fost respins de Parlament.

Nivelul de eficienţă în realizarea promisiunilor electorale

Deşi au fost aduse ajustări la cadrul legal naţional prin prisma convenţiilor internaţionale, acesta rămîne lacunar în mai multe privinţe. Nu sunt dezvoltate normele de etică aplicabile persoanelor cu funcţie de demnitate publică, cum ar fi miniştrii, deputaţii, membrii Comisiei Electorale Centrale etc. Actualele norme referitoare la declararea conflictului de interese sînt inaplicabile deputaţilor. Există categorii importante de oficiali, cum ar fi unii membri ai Comisiei Electorale Centrale şi ai CSM, care nu au obligaţia de a-şi declara veniturile, proprietatea, interesele personale şi conflictele de interese. La 09 septembrie 2013, prin Hotărîrea Guvernului nr. 707, a fost aprobat Regulamentul-cadru privind avertizorii de integritate, autorităţile publice fiind obligate să-şi aprobe regulamente similare interne. În pofida acestor prevederi, către sfîrşitul semestrului I al anului 2014, 30% din autorităţi nu aveau regulamente interne în acest sens.

Cu referire la CNI, prevederile legale au intrat în vigoare de la 01 martie 2012, cu excepţia celor ce ţin de înfiinţarea propriu-zisă a acesteia, care au intrat în vigoare de la 01 februarie 2012. În pofida acestor norme, CNI a fost instituţionalizată cu întîrzieri esenţiale. Componenţa nominală a CNI a fost aprobată prin Hotărîrile Parlamentului nr. 145 din 22.06.2012, nr. 226 din 25.10.2012 şi nr. 65 din 04.04.2013. Activitatea de facto a CNI a demarat prin numirea preşedintelui acesteia (Hotărîrea Parlamentului nr. 226 din 25.10.2012). Finanţarea CNI a fost deschisă începînd cu anul 2013, deşi trebuia să fie deschisă de la 01 martie 2012. CNI a dispus de bugete alocate modest: pentru anul 2013 — 5 288,8 mii MDL (Legea bugetului de stat pe anul 2013, nr. 249 din 02.11.2012); pentru anul 2014 — 4 044,2 mii MDL (Legea bugetului de stat pe anul 2014, nr. 339 din 23.12.2013), resursele umane alocate (26 unităţi) fiind insuficiente. Mai mult, cadrul legal privind controlul veniturilor, proprietăţii şi intereselor personale rămîne deficitar, iar proiectele de legi elaborate întru îmbunătăţirea acestuia nu au fost incluse în agenda Parlamentului. Astfel, necesităţile CNI rămîn ignorate, iar performanţele în domeniu rămîn minore. Mai multe cazuri au fost remise organelor de drept pentru examinarea sub aspect penal şi contravenţional (39 cazuri iniţiate în 2013 şi 18 — în primul semestru al anului 2014). La moment, însă, nu au fost aplicate sancţiuni pentru falsul în declaraţii.

În partea ce ţine de cadouri, la 22 februarie 2013, prin Hotărîrea Guvernului nr. 134, a fost aprobat Regulamentul cu privire la evidenţa, evaluarea, păstrarea, utilizarea şi răscumpărarea cadourilor simbolice, a celor oferite din politeţe sau cu prilejul anumitor acţiuni de protocol. Prin aceeaşi hotărîre a fost stabilită valoarea admisă a cadourilor. Totuşi, nu toate autorităţile probează punerea în aplicare plenară a acestor reglementări.

Revizuirea regimului imunităţii parlamentare şi judiciare a fost anevoioasă. Parlamentul a reuşit să simplifice procedurile de ridicare a imunităţii judecătorilor, ezitînd să o facă, în aceeaşi manieră, în privinţa membrilor săi. Au fost pornite mai multe cauze penale în privinţa judecătorilor pe infracţiuni de corupţie, unele cauze fiind soldate cu sentinţe de condamnare. Totuşi, pornind de la circumstanţele cazurilor, mai mulţi judecători cu reputaţie deteriorată fiind menţinuţi şi securizaţi de sistem, aceste cauze sînt percepute rezervat de către public.

Deputaţii din fracţiunea PL a înregistrat în Parlament un proiect al Constituţiei RM (nr. 2082 din 23.09.2011), acest proiect rămînînd nedezbătut de Parlament. La fel, nu a fost asigurată transparentizarea proprietăţii mass-media, eforturile fiind limitate la discuţii şi declaraţii.

În ce priveşte optimizarea organelor de control, această activitate a fost demarată de guvernele anterioare. Este de remarcat adoptarea Legii nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, precum şi a hotărîrilor de Guvern nr. 147 din 25.03.2013 privind punerea în aplicare a legii prenotate şi nr. 694 13.09.2013 cu privire la aprobarea Metodologiei generale de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc. Atribuţia de monitorizare a realizării acestor acte revine Cancelariei de Stat, evaluarea implementării cadrului normativ în domeniu făcînd parte din priorităţile pentru viitor.

La general, activitatea anticorupţie a fost ghidată de Strategia Naţională Anticorupţie pentru anii 2011–2015 (SNA), aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 154 din 21.07.2011. Guvernul şi Parlamentul obişnuiesc să întîrzie în promovarea şi aprobarea planurilor de acţiuni necesare realizării acestui document de politici. Cu titlu de exemplu, Planul de acţiuni pe anii 2014–2015 pentru implementarea SNA a fost aprobat de Parlament doar la 16 mai 2014 (Hotărîrea Parlamentului nr. 76). Bineînţeles, aceste întîrzieri compromit eficienţa în procesul de implementare. Pentru semestrul I al anului 2014, 72% din acţiunile planificate au fost realizate, 17% se constată a fi ca restante, iar 11% sunt în proces de derulare.

În pofida eforturilor depuse şi bugetelor alocate (inclusiv din asistenţa externă), acţiunile întreprinse în domeniu sînt percepute rezervat de către public.

Statistici şi percepţii relevante domeniului

Bugetele alocate Centrului Naţional Anticorupţie şi Comisiei Naţionale de Integritate (cheltuielile potrivit legilor bugetelor de stat anuale)

Nivelul de implementare a Planului de acţiuni pe anii 2014–2015 pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie, semestrul I, 2014

Nivelul de mulţumire de ceea ce face conducerea ţării în combaterea corupţiei
(Barometrul opiniei publice, aprilie 2014)

Evaluarea răspunsurilor la întrebarea: “După părerea dvs., de cînd actualul Guvern este la putere, corupţia?..”
(Barometrul opiniei publice, aprilie 2014)