Evoluţia reformelor în sectorul social (2010–2014)

Gradul de realizare a promisiunilor politice

Chiar dacă vectorul de dezvoltare al ţării declarat de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) şi succesoarea acesteia Coaliţia Pro-Europeană (CPE), s-a axat pe trecerea de la politicile bazate pe consum la cele bazate pe dezvoltare economică, priorităţile de ordin social au continuat să deţină o pondere semnificativă în agenda/promisiunile electorale ale acesteia. De menţionat că, însăşi realizarea promisiunilor electorale cu caracter social de regulă este destul de dificilă şi costisitoare, iar perceperea măsurii realizării acestora de către electorat depinde de cultura socială şi politică a acestuia care formează aşteptările în acest sens. Analiza nivelului de îndeplinire a promisiunilor electorale în perioada anilor 2010–2014 a reflectată că, din totalitatea acestora, aproape 1/3 (sau 33%) au reuşit să fie realizate într-o măsură care poate fi calificată ca excelentă sau bună, celelalte au rămas a fi nerealizate. Cu toate acestea, pe parcursul anilor 2010–2014, o serie de alte reforme importante au fost realizate în cadrul sectorului social, care reprezintă progrese ce necesită a fi menţionate.

Asigurările Sociale

Pensiile reprezintă sursa principală de venit ale persoanelor vîrstnice. La 1 ianuarie 2014 la evidenţa organelor de protecţie socială se aflau 659.6 mii pensionari sau cu 35.4 mii persoane mai mult comparativ cu anul 2010. Circa 75% din totalul pensionarilor erau cei pentru limita de vîrstă, 2/3 dintre ei locuind în mediul rural². Pensiile sunt indexate anual. La 1 aprilie 2014 fost indexate peste 650.8 mii de pensii, dintre care 494.6 mii — pensii pentru limită de vîrstă³. Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă indexate a constituit 1,116.75 lei⁴, fiind creştere faţă de anul 2010 cu 33.5%. Rata de înlocuire în primul trimestru al anului 2014 a constituit 27.9%⁵ variind în raport cu anii precedenţi nesemnificativ, ceea ce reflectă asupra unei capacităţi a sistemului de asigurări sociale de a compensa veniturile anterioare pensionării doar în proporţie de circa 1/3, acoperind astfel circa 80% din minimul de existenţă pentru pensionari (Grafic 1). Necesitatea revizuirii mecanismelor existente de calculare şi de indexare a pensiilor a fost considerată o prioritate în procesul de asigurare a echităţii şi sustenabilităţii sistemului de pensii, obiectiv care a fost trasat în cadrul Strategiei Moldova 2020⁶. De asemenea, obiectivele Programului pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici (Hotărîrea Guvernului Nr. 406 din 02.06.2014) specifică că reformele demarate trebuie să fie bine concepute, pentru a garanta echitatea şi viabilitatea sistemului de pensii, inclusiv a beneficiilor pe care le oferă acesta pe termen lung.

Sursa: CNAS, BNS¹

Progrese pozitive au fost înregistrate procesul de unificare a modalităţii de calculare a pensiilor în condiţii avantajoase. În urma modificărilor introduse pe parcursul anului 2010–2014 în legislaţia cadru de pensionare (art. 43 din Legea Nr. 156 din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat), baza de calcul a pensiilor membrilor de guvern şi deputaţilor a fost redusă de la 75% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate, pe durata unui mandat de cel puţin 2 ani la 42%, precum şi a fost majorat şi stagiul total de cotizare ce dă dreptul la o pensie în condiţii avantajoase. De menţionat că, această prevedere de reducere a bazei de calcul pînă la 42% a fost extinsă şi asupra Preşedintelui statului (art. 13 din Legea nr. 1111 din 11.03.1997, privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova). De asemenea, o serie de ajustări au fost introduse în vîrstele de pensionare pentru aleşii locali, funcţionarii publici, judecători, procurori şi unii angajaţi din domeniul culturii, precum şi în stagiile de cotizare ce dau dreptul la obţinerea unei pensii în condiţii preferenţiale, şi modalităţile de calculare a venitului mediu asigurat. De menţionat, că pînă la introducerea modificărilor respective, decalajul dintre mărimile pensiilor în condiţii generale şi cele în condiţii avantajoase era semnificativ variind între 8 şi 2.3 ori.

O altă realizare importantă a guvernării CPE în cadrul politicilor sociale promovate a reprezentat-o şi reglementarea garanţiilor sociale minime pentru lucrătorii migranţi. Dintre cele 10 acorduri bilaterale de securitate socială semnate pe care le deţine în prezent Republica Moldova, 8 au fost semnate în perioada 2010–2013. Astfel, în anul 2010 au fost semnate acorduri bilaterale de securitate socială cu România şi Luxemburg, în anul 2011 cu Austria, Estonia şi Cehia, în anul 2012 cu Regatul Belgiei şi în 2013 cu Polonia şi Ungaria. Suplimentar în anul 2013 au demarat negocierile pe marginea proiectelor de acord în domeniul securităţii sociale cu Lituania şi Letonia, iar în anul 2014 cu Turcia şi Israel⁷. Totodată, o serie de alte state au exprimat disponibilitatea de a reglementa relaţiile în domeniul asigurărilor sociale, acestea fiind: Italia, Spania, Franţa, Grecia, Federaţia Rusă⁸.

O serie de ajustări la normele internaţionale au fost introduse pe parcursul anilor 2010–2014 în cadrul modalităţilor de acordare şi calculare a prestaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă. Printre acestea enumerîndu-se:

1. modificarea mecanismului de calculare şi plată a zilelor concediilor de boală (cauzate de o boală obişnuită sau accidente nelegate de muncă), o parte din povara cheltuielilor pentru acestea fiind delegată angajatorilor;
2. majorarea plafonului de vîrstă de la 7 la 10 ani a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav;
3. majorarea pînă la 30% din venitul mediu asigurat a bazei de calcul a indemnizaţiilor lunare pentru creşterea şi îngrijirea copiilor pînă la vîrsta de 3 ani, precum şi perioadei de calculare a acestuia de la 6 la 12 luni.

Cu toate că această ultimă măsură a fost gîndită pentru sporirea echităţii sociale şi reducerea fraudelor în sistem, ea nu a fost pe deplin înţeleasă de către societate stîrnind o serie de discuţii controversate, efectele acesteia încă urmează a fi măsurate şi analizate.

Asistenţa socială — sectorul cu multe realizări înregistrate

Prestaţiile băneşti. Începînd cu anul 2010 a fost introdus în volum deplin programul de “Ajutor social” (Legea cu privire la ajutorul social Nr. 133 din 13.06.2008), care a realizat trecerea de la modelul compensator (bazat pe principii categoriale) de acordare al prestaţiilor băneşti la cel de testare a necesităţilor familiilor defavorizate. Introducerea acestui program a impulsionat şi dezvoltarea structurii instituţionale a sistemului de asistenţă socială prin:

1. consolidarea reţelei naţionale de asistenţi sociali, care la începutul anului 2014 constituia circa 1,400 de specialişti special instruiţi pe diverse aspecte;
2. dezvoltarea şi punerea în aplicare a Sistemului Informaţional Automatizat Asistenţa Socială (SIAAS) care în prezent include şi cîmpuri referitor la toate prestaţiile de asistenţă socială oferite (Ordinul MMPSF Nr. 144a din 24.08.2013);
3. dezvoltarea mecanismului antifraudă şi control prin crearea Inspecţiei Sociale (Hotîrîrea Guvernului Nr. 802 din 28.10.2011, cu privire la instituirea Inspecţiei Sociale);
4. demararea procesului de optimizare a prestaţiilor băneşti prin asimilare în cadrul programului de ajutor social (prima prestaţie fiind indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copiilor în vîrstă de la 1.5–16 ani);
5. introducerea prestaţiilor cu caracter sezonier, precum ajutorul pentru perioada rece a anului.

De menţionat că, analizele în domeniu⁹ au arătat că, datorită mecanismului său special de direcţionare, programul de Ajutor social a contribuit vizibil la reducerea ratei sărăciei absolute, în special a celei din mediul rural¹⁰ care s-a diminuat comparativ cu anul 2010 cu 11.5 p.p. şi a constituit în anul 2013 — 18,8%¹¹. Anual de aceste prestaţii beneficiază circa 70 mii familii defavorizate.

Au fost majorate indemnizaţiile pentru creşterea şi îngrijirea copiilor şi propuse mecanisme noi de calculare a celor unice la naştere. Astfel, după o stagnare de 2 ani, în anul 2014 mărimile indemnizaţiilor lunare pentru creşterea şi îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1.5 ani au fost majorate pînă la 400 lei, creşterea nominală înregistrată în raport cu anii 2011–2013 fiind de circa 33% şi de 60% faţă de anul 2010¹². Chiar dacă aceste prestaţii au fost majorate, acestea în continuare rămîn a fi mici în raport cu minimul de existenţă pentru copiii de 1–6 ani (Grafic 2).

Sursa: HG.1178, BNS

Anual mărimile indemnizaţiilor unice la naşterea copiilor sunt majorate, acestea însă nu pot acoperi toate cheltuielile legate de naşterea unui copil. În contextul dat, prin Strategia pentru protecţia copilului pentru anii 2014–2020 (Hotărîrea Guvernului Nr. 434 din 10.06.2014), s-a propus spre modificare acest mecanism de majorare prin ancorare la un coş minim de consum pentru noi născuţi (metodologia de determinare a căruia în prezent este în proces de elaborare) şi care conform estimărilor efectuate de către experţii independenţi în anul 2013 a variat în jurul a 4,800 lei¹³.

A fost modificat mecanismul de calculare a alocaţiilor pentru îngrijire şi însoţire a persoanelor cu dizabilităţi severe. După o stagnare începînd cu anul 2008, de la 1 aprilie 2013 aceste prestaţii au fost majorate, mărimea lor fiind determinată în proporţie 75% din cuantumul pensiei minime indexate pentru limită de vîrstă anual stabilită de către Guvern. Astfel, în urma modificărilor introduse, mărimea alocaţiei de îngrijire în anul 2013 a constituit 500 lei lunar, reprezentînd o creştere în raport cu anii 2008–2012 de circa 66.7%. De la 1 aprilie 2014, mărimea alocaţiei pentru îngrijire şi însoţire este de 600 lei lunar, creşterea faţă de anul 2013 fiind de 20% (Grafic 3). Anual de aceste alocaţii beneficiază peste 16 mii de persoane cu dizabilităţi severe.

Sursa: MMPSF, BNS

Dezvoltarea şi consolidarea sistemului serviciilor sociale. Adoptarea în anul 2010 a Legii cu privire la serviciile sociale (Legea Nr. 123 din 18.06.2010) care a rezultat din Programul naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pentru anii 2008–2012 (Hotărîrea Guvernului Nr. 1512 din 31.12.2008) a contribuit semnificativ la dezvoltarea şi consolidarea pieţii serviciilor sociale la nivel naţional. Astfel, toate serviciile naţionale au fost clasificate în 3 tipuri conform nivelului de intervenţie acordat (primare, secundare şi de specializate înaltă), iar pentru monitorizarea calităţii acestora a fost elaborată o serie întreagă de standarde minime de calitate. De asemenea, în anul 2011 a fost creat Nomenclatorul serviciilor sociale şi prestatorilor (Ordinul MMPSF Nr. 353 din 15.12.2011), iar în anul 2012 a fost adoptată Legea privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale (Legea Nr. 129 din 08.06.2012) care a servit la crearea Consiliului de acreditare (Hotărîrea Guvernului Nr. 998 din 28.12.2012) în acest scop. Către finele anului 2013 la nivel naţional existau circa 900 de diverse tipuri de centre de servicii sociale destinate copiilor şi familiilor cu copii în situaţii de risc, adulţilor şi vîrstnicilor du dizabilităţi¹⁴.

Reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. Către finele anului 2011 numărul instituţiilor rezidenţiale s-a redus de la 68 pînă la 55 de unităţi, iar numărul copiilor plasaţi în cadrul acestora s-a redus cu circa 54%¹⁵. De menţionat că, în paralel cu sistemul de “gate keeping” introdus¹⁶, la nivel comunitar (cu suportul agenţiilor donatoare şi societăţii civile) au fost dezvoltate o serie de servicii sociale alternative celor rezidenţiale numărul cărora a sporit în fiecare an. La începutul anului 2013 la nivel naţional în cadrul comunităţilor existau peste 700 de centre şi servicii specializate pentru copii şi familii cu copii în situaţii de risc, numărul beneficiarilor asistaţi în cadrul acestora fiind de circa 20 mii¹⁷.

Progrese în dezinstituţionalizarea persoanelor dizabilităţi. Pe parcursul anilor 2010–2014 la nivel naţional au fost create mai multe servicii sociale menite să asigure dezinstituţionalizarea şi integrarea acestor persoane în familie şi comunitate. Astfel, a fost creat serviciu de asistenţă personală, au fost dezvoltate serviciile echipelor mobile, precum şi o serie de centre comunitare şi servicii specializate alternative celor rezidenţiale, inclusiv şi standarde de calitate pentru acestea. Conform datelor MMPSF¹⁸, către finele anului 2013, la nivel naţional în cadrul comunităţilor activau 117 centre şi 55 servicii specializate de diverse tipuri pentru copii, adulţi şi vîrstnici cu dizabilităţi de care au beneficiat circa 5,000 de persoane. Crearea alternativelor comunitare a contribuit la reducerea cererii pentru instituţionalizare comparativ cu anul 2010 cu 40%.

A fost schimbat principiul de abordare şi determinarea a invalidităţii. Semnînd şi ratificînd în anul 2010 Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (Legea Nr. 166 din 09.07.2010), precum adoptînd Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2010–2013 (Legea Nr. 169 din 09.07.2010), statul şi-a asumat angajamentul pentru asigurarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi. Un pas important în această direcţie l-a constituit trecerea de la mecanismul de încadrare în invaliditate bazat pe măsurarea vitalităţii, la cel de determinare a dizabilităţii (severe, accentuate şi medie) şi capacităţii procentuale de muncă (Legea Nr. 60 din 30.03.2012, privind incluziunea persoanelor socială a persoanelor cu dizabilităţi). Experienţele internaţionale în acest domeniu au arătat, ca abordarea bazată pe capacitatea de muncă asigură şanse mai sporite acestor persoane în incluziunea pe piaţa muncii şi obţinerea veniturilor mai consistente pentru un trai în afara sărăciei.

Piaţa muncii

Incluziunea tinerilor pe piaţa forţei de muncă. Problema incluziunii tinerilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt pe piaţa forţei de muncă a reprezentat o prioritate în cadrul politicilor ocupaţionale pe parcursul anilor 2010–2014. În acest context, în anul 2012, de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a fost elaborată şi propusă dezbaterilor publice propunerea de politici publice “Stimularea angajării tinerilor în cîmpul muncii”. Totodată, în scopul stimulării reintegrării economice a tinerilor începînd cu anul 2010 anual a fost extinsă perioada de implementare a Programului PNAET de abilitare economică a tinerilor din mediul rural (Hotărîrea Guvernului Nr. 664 din 03.06.2008). Ultima actualizare, a acestui program a avut loc în anul 2014, cu extinderea perioadei de activitate pînă în anul 2016. De asemenea, pentru stimularea tinerilor migraţi de a-şi investi economiile acumulate pe durata migraţiei în afaceri, a fost lansat Programul PARE 1+1 pe perioada 2010–2015 (Hotărîrea Guvernului Nr. 972 din 18.10.2010).

O serie de ajustări au fost introduse în anul 2014 şi în Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (Legea Nr. 102 din 13.03.2003). Astfel, măsurile active pe piaţa muncii au fost completate cu cele de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a studenţilor şi absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt. De asemenea, în cadrul posibilităţilor de ocupare au fost incluse şi stagiile de practică, iar autorităţile publice, instituţiile publice şi întreprinderile de stat sunt obligate să ofere anual locuri pentru stagii de practică în proporţie de cel puţin 10% din efectivul de personal, cu considerarea acestor stagii ca experienţă de muncă la angajare sau atestare.

A fost majorat salariul minim. De la 1 octombrie 2014, cuantumul salariului minim pe ţară în sectorul bugetar este stabilit de 1,000 lei, fiind în creştere faţă de anul 2009 cînd a avut loc ultima majorare în acest sens cu circa 66.7% (Legea Nr. 1432 din 28.12.2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim şi Hotărîrea Guvernului Nr. 550 din 09.07.2014). De asemenea, de la 1 mai 2014 a fost majorată mărimea salariului minim garantat în sectorul real care constituie 1,650 lei (1,550 pentru angajaţii din agricultură), fiind în creştere faţă de anul precedent cu circa 18% şi cu 50% în raport cu anul 2010 (Hotărîrea Guvernului Nr. 165 din 09.03.2010) (Grafic 4).

Sursa: HG.550 şi HG.165

Progrese în gestionarea migraţiei. Necesitatea eficientizării gestionării la nivel naţional a fenomenului migraţiei forţei de muncă şi direcţionării politicilor sectoriale, a condiţionat asupra elaborării:

1. Strategiei naţionale în domeniul migraţiei şi azilului pentru anii 2011–2020 (Hotărîrea Guvernului Nr. 655 din 08.09.2011);
2. Planului de acţiuni de implementare a acesteia 2011–2015 (Hotărîrea Guvernului Nr. 1009 din 26.12.2011).

Necesitatea deţinerii unui mecanism de monitorizare constantă a evoluţiei proceselor migraţionale a condus la elaborarea Profilului Migraţional Extins, care reprezintă în sine un exerciţiu complex bazat pe o matrice de indicatori statistici pe domenii şi un şablon special determinat (Hotărîrea Guvernului Nr. 634 din 24.08.2012). De asemenea, în anul 2012 a fost creată Agenţia pentru relaţii cu diaspora, scopul căreia este facilitarea integrării şi comunicării conaţionalilor de peste hotarele ţării, inclusiv atragere de experienţe şi cunoştinţe în dezvoltarea social-economică. Totodată, în scopul stimulării şi susţinerii reintegrării economice migranţilor reveniţi în ţară, a fost lansat Programul PARE 1+1 pentru anii 2010–2015¹⁹, iar în anul 2014 a fost aprobat un nou Plan de acţiuni pînă în 2016 privind susţinerea reintegrării cetăţenilor reîntorşi de peste hotare (Hotărîrea Guvernului Nr. 339 din 20.05.2014).

Cheltuielile de ordin social

Analiza evoluţiei cheltuielilor pentru suportul reformelor în sectorul social a arătat că, acestea au continuat să predomine în cadrul cheltuielilor publice. În anul 2013 cheltuielile de ordin social au constituit 26% în PIB sau 67.3% în totalul cheltuielilor bugetului public (BPN) naţional²⁰. Cu toate că a fost observată o tendinţă de descreştere a cheltuielilor date în raport cu anii precedenţi, cu 5.8 p.p. în PIB faţă anul 2009 şi cu 3.8 p.p. în PIB faţă de anul 2010, acestea însă nu s-au situat sub cotele pe care le deţineau în timpul guvernării comuniste. Deci continuă să predomine economia bazată pe consum. Ponderea cea mai semnificativă de circa 49%²¹ în totalul cheltuielilor de ordin social a continuat să revină cheltuielilor pentru protecţia socială (asigurări şi asistenţă socială), care în anul 2013 au constituit 12.7% din PIB (Grafic 5).

Sursa: MF

Analiza evoluţiei bugetului asigurărilor sociale de stat (BASS) pentru anii 2010–2013 a reflectat că, în pofida creşterii veniturilor (din contribuţii de asigurări sociale, transferuri de la bugetul de stat, precum şi alte venituri), acesta continuă să se confrunte cu un deficit cronic de resurse. Astfel, în anul 2010 cheltuielile BASS au prevalat asupra veniturilor cu 213.3 mii lei (sau cu 2.5% mai mult), iar în anul 2013 acestea au prevalat cu 126.3 mii lei (sau cu 1.2% mai mult)²² (Grafic 6).

Sursa: MF

Referitor la structura celorlalte cheltuieli ale sectorului social, pe locul doi după protecţia socială s-au plasat cheltuielile pentru educaţie care în anul 2013 au constituit 7.1% în PIB diminuîndu-se în raport cu anul 2010 cu 2 p.p. Cheltuielile pentru sănătate în anul 2013 au constituit 5.2% în PIB, reducîndu-se în raport cu anul 2010 nesemnificativ cu 0.4 p.p. Pe ultimul loc s-au plasat cheltuielile pentru cultură, artă, sport şi tineret care în anul 2013 au constituit circa 1% în PIB reflectînd asupra unor tendinţe de creştere în raport cu anul 2010 cu 0.2 p.p., rămînînd totuşi a fi foarte mici pentru a putea produce careva reforme sesizabile (Grafic 5).

Cîteva dintre promisiunile electorale neîndeplinite:

• Majorarea pensiei minime ca aceasta să fie 1,300 lei. În anul 2013 pensia minimă pentru limita de vîrstă în economia naţională a constituit 749 lei.
• Majorarea alocaţiei pentru naşterea copilului ca aceasta să fie de 7,500 lei/ 10,000 lei. În 2014 această indemnizaţie este de 3,100 lei la naşterea primului copil şi 3,400 lei la naşterea fiecărui copil următor.
• Majorarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului ca aceasta să fie de 1,300 lei. De la 1 ianuarie 2014, mărimea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1.5 ani în cazul persoanelor neasigurate a constituit 400 lei, iar în cazul persoanelor asigurate, baza de calcul este de 30% din venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului.
• Scutirea de taxe de stat pentru înregistrarea primei căsătorii. Nu au fost introduse asemenea modificări.
• Acordarea unui ajutor material unic de 5000 de lei familiei tinere la căsătorie. Pe parcursul anului 2010–2014 o asemenea prestaţie socială unică cu caracter universal nu a fost introdusă.

¹ Pentru anul 2014 au fost luate datele BNS pentru trimestrul I

² BNS (2014). Vîrstnicii în Moldova în anul 2013

³ Informaţie CNAS

⁴ Conform datelor CNAS

⁵ Calculele autorilor în baza datelor BNS şi CNAS

⁶ Legea Nr. 166 din 11.07.2012, cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020”

⁷ MMPSF (2014). Acorduri internaţionale

⁸ MMPSF (2013). Raportul Social Anual 2012

⁹ Expert-Grup (2011). Analiza experienţei implementării Legii ajutorului social în Republica Moldova

¹⁰ MEC (2014). Notă informativă — Sărăcia în Republica Moldova în 2013

¹¹ Calculele autorilor în baza datelor ME şi BNS CBGC pentru anul 2013

¹² Calculele autorilor în baza datelor Anexei Nr. 2 din Hotărîrea Guvernului Nr. 1478 din 15.11.2002, cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii

¹³ Proiect 2014–2020. Indemnizaţii unice la naştere până la 5000 de lei

¹⁴ Calculele autorilor în baza datelor MMPSF

¹⁵ MEduc (2012). Raport de monitorizare privind implementarea Hotărîrii Guvernului Nr. 784 din 9 iulie 2007 Pentru aprobarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007–2012

¹⁶ Hotărîrea Guvernului Nr. 1177 din 31.10.2007, cu privire la instituirea Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate şi a Regulamentului-cadru de activitatea a acesteia

¹⁷ Calculele autorilor în baza datelor MMPSF

¹⁸ MMPSF (2014). Raport privind protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi şi implementarea pe parcursul anilor 2010–2013 a Planului de acţiuni al Strategiei privind incluziunea social a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013)

¹⁹ Hotărîrea Guvernului Nr. 972 din 18.10.2010,

²⁰ MF (2014). Evoluţia cheltuielilor bugetului public naţional 2000–2013, în termenii clasificatorului economic

²¹ Calculele autorilor în baza datelor MF

²² MF (2014). Evoluţia bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anii 2001–2013