Misiunea EUBAM — prelungită de trei ori pentru doi ani şi o dată pentru patru
La 30 noiembrie 2005 la Odesa Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă şi de Securitate Comună, Javier Solana, şi Comisarul UE pentru Relaţii Externe şi Politica de Vecinătate Europeană, Benita Ferrero-Waldner, au lansat Misiunea UE de asistenţă la hotarul molo-ucrainean în cadrul unei ceremonii şi a unei conferinţe de presă la care au participat şi miniştrii de Externe ai Republicii Moldova şi Ucrainei. Misiunea avea obiectivul de a preveni activităţile de contrabandă şi trafic şi fraudele vamale la frontiera moldo-ucraineană, inclusiv pe segmentul transnistrean, şi iniţial a fost compusă din 69 de experţi UE în materie de control vamal şi poliţie de frontieră şi circa 50 de specialişti moldoveni şi ucraineni. Aceştia aveau misiunea de a se deplasa în cadrul unor grupuri mobile de la un post de frontieră la altul pentru controale inopinate repetate (după trecerea frontierei) a transporturilor şi documentelor şi vor oferi consultanţă şi instruire vameşilor moldoveni şi ucraineni. Iniţial, misiunea urma să aibă un mandat de 2 ani, care putea fi extins, costul fiind estimat la circa 6 milioane euro. Cartierul general al misiunii se afla la Odesa, si avea cinci birouri regionale. Misiunea urma să lucreze în strînsă colaborare cu biroul Reprezentantului Special al UE pentru Moldova şi consultanţi în probleme de frontieră la Kiev, Chişinău şi Odesa.
În ajunul lansării Misiunii EUBAM Javier Solana a declarat că lansarea acesteia a urmat ca răspuns la solicitările preşedinţilor moldovean şi ucrainean care “au demonstrat ataşamentul puternic al acestora faţă de valorile europene” şi că misiunea va juca un rol important în a crea premisele pentru soluţionarea paşnică a conflictului transnistrean. La rîndul său, Comisarul european Benita Ferrero-Waldner a declarat că lansarea misiunii de monitorizare reprezintă “un indiciu clar al dorinţei UE de a avea relaţii mai strînse cu statele vecine” şi că aceasta va duce la “mai multă stabilitate şi mai multe posibilităţi pentru reglementarea conflictului [transnistrean] în viitor”. Boris Tarasiuk, ministrul de Externe al Ucrainei, a declarat la rîndul său că lansarea misiunii UE va duce la creşterea încrederii nu doar între Ucraina şi Moldova, ci şi la nivelul întregii comunităţi europene. Misiunea se înscriea în propunerile preşedintelui ucrainean Victor Iuşcenko de a reglementa conflictul transnistrean prin democratizarea regiunii.
Este de remarcat că Memorandumul de înţelegere dintre UE, Republica Moldova şi Ucraina privind misiunea UE de asistenţă la frontieră a fost semnat la 7 octombrie 2005, la Palanca. La semnare au participat Comisarul european pentru relaţii externe şi politica europeană a vecinătăţii, Benita Ferrero-Waldner, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Andrei Stratan, şi ministrul de Externe al Ucrainei, Boris Tarasiuk. “Scopul misiunii este de a dezvolta capacitatea de administrare a frontierei, inclusiv a posturilor vamale, de-a lungul hotarului moldo-ucrainean. Aceasta va ajuta la prevenirea traficului de fiinţe umane şi de mărfuri, proliferării armelor şi fraudelor vamale”, a declarat în cadrul evenimentului Comisarul Benita Ferrero-Waldner. Misiunea şi-a început activitatea la 1 decembrie 2006.
Autorităţile transnistrene nu ar fost prezente la ceremonia de lansare a misiunii, deoarece Transnistria nu este parte a acordului trilateral dintre UE, pe de o parte, şi Republica Moldova şi Ucraina, pe de altă parte. Deşi misiunea era în mare parte îndreptată spre controlul transporturilor ilegale din Transnistria, autorităţile transnistrene au susţinut lansarea misiunii UE, declarînd că aceasta îi va ajuta să demonstreze că acuzaţiile de contrabandă în adresa lor sînt nefondate şi prin urmare vor fi eliminate motivele pentru sancţiuni economice împotriva Tiraspolului. Cu toate acestea autorităţile transnistrene au arătat mai multe semne de nervozitate în legătură cu începerea misiunii UE. În ajunul lansării misiunii UE liderul separatist Igor Smirnov a efectuat o vizită la Kiev unde a încercat să obţină din partea autorităţilor ucrainene garanţii cu privire la păstrarea status quo-ului după începerea monitorizării internaţionale.