Semnificaţiile vizitei Patriarhului Chiril la Chişinău

Pornind de la statisticile, care afirmă că peste 90% din cetăţenii moldoveni se consideră creştini ortodocşi, iar aproximativ 80% din parohii se află sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei, aflate sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei şi întregii Rusii, se poate afirma că vizita Patriarhului Moscovei este, în orice condiţii, un eveniment de anvergură, cu implicaţii politice. În ajunul summit-ului de la Vilnius, unde reprezentanţii Republicii Moldova urmează să parafeze Acordul de Asociere cu UE, vizita Patriarhului capătă o conotaţie deosebită, lucru pus în evidenţă de un şir de politicieni, care consideră această vizită drept una de exercitare a presiunilor asupra conducerii de vîrf a ţării. Aceste presupuneri au la bază chiar declaraţiile Patriarhului Chiril, care consideră Republica Moldova parte a “Lumii Ruse”, concept atribuit unor spaţii etno-politice, populate de majorităţi de credinţă ortodoxă ce-şi manifestă loialitatea faţă de limba şi cultura rusă. Din această perspectivă, Patriarhul Chiril consideră Republica Moldova parte a “Lumii Ruse”. În acest sens, în 2007, Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, afirma că “Lumea Rusă poate şi trebuie să-i unească pe toţi cei cărora le este drag cuvîntul rus, cultura rusă, oriunde ar locui ei, în Rusia sau în afara hotarelor acesteia” şi îndemna să fie mai des utilizată această îmbunare de cuvinte — Lumea Rusă. Pornind de la astfel de afirmaţii, promotorii ideii integrării euroasiatice insistă că “Lumea Rusă” ar trebui să fie formalizată geopolitic în urma unei alegeri civilizaţionale libere a locuitorilor Rusiei, Ucrainei, Belarusului, Moldovei, a altor comunităţi ortodoxe care populează teritorii ce au aparţinut cîndva nu doar Sfintei Rusii ci şi Imperiului Rus. Această consolidare geopolitică a “Lumii Ruse” ar trebui să corespundă realităţilor secolului XXI şi să aibă drept etape consolidarea la început a Uniunii Vamale, iar apoi a Uniunii Euroasiatice, etc.

Pe de altă parte, în Ucraina, care a primit creştinare din Bizanţ, conceptul de “Lume Rusă” este contestat de către Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhatului de la Kiev, care consideră că sub acoperirea denumirii atractive, se ascunde intenţia periculoasă de lipsire a Ucrainei de suveranitate şi independenţă. Şi Biserica Greco-catolică din Ucraina consideră că termenul de “Lume Rusă” substituie sensuri şi comportă pericole.

În anii de independenţă a Republicii Moldova, în mod tradiţional, partidele de dreapta, naţionaliste şi Românofile au contestat rolul Bisericii Ruse, pledînd în favoare trecerii sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Române. Partidele centriste au dorit să nu se implice în disputele legate de jurisdicţia canonică a comunităţilor religioase din Republica Moldova. Finalmente, partidele de stîngă au pledat ferm în favoarea Bisericii Ruse. Acest factor este esenţial pentru înţelegerea fragmentării etno-lingvistice din Republica Moldova, care are şi un esenţial confesional. Toţi aceşti factori, luaţi împreună marchează cîmpul luptelor politice interne şi a celor cu caracter geopolitic şi geoeconomic în ajunul summit-ului Parteneriatului estic de la Vilnius, unde miza cea mare este Ucraina, şi unde Republica Moldova ar putea să-şi clarifice destinul.