Sovietul suprem al Transnistriei a solicitat Rusiei să-i fie recunoscută independenţa
Deputaţii Sovietului suprem din Transnistria au adoptat în unanimitate solicitarea adresată Dumei de Stat, Consiliului Federaţiei Ruse şi Preşedintelui rus, precum şi liderului de la Tiraspol Evgheni Şevciuk în care cer iniţierea procedurii de recunoaştere a Transnistriei în calitate de stat suveran şi independent.
Adresarea Sovietului suprem al Transnistriei către Putin privind recunoaşterea Transnistriei
Sovietul suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene apreciază înalt activitatea Federaţiei Ruse în calitate de ţară-garant, care a oprit în 1992 vărsarea de sînge pe pămîntul transnistrean şi care în toţi anii de existenţă a Transnistriei a acordat sprijin social şi economic transnistrenilor. Federaţia Rusă, fiind parte activă a misiunii comune de pacificare, toţi anii existenţei statalităţii transnistrene este garant al păcii şi securităţii transnistrenilor.
Din momentul creării Republicii Moldoveneşti Nistrene cetăţenii noştri au fost fermi în intenţia lor de a edifica un stat independent şi au fost consecvenţi în aspiraţia împărtăşirii sorţii Federaţiei Ruse. Exprimînd voinţa poporului transnistrean, cel de al VI congres a deputaţilor de toate nivelele din Republic Moldovenească Nistreană a adoptat la 31 martie 2006 o declaraţie şi o adresare către deputaţii Dumei de Stat a Adunării Federale a Federaţiei Ruse cu rugămintea de a iniţia recunoaşterea Republicii Moldoveneşti Nistrene.
În baza declaraţiei adoptat de congres, preşedintele Republicii Moldoveneşti Nistrene a propus spre examinarea Sovietului suprem iniţiativa organizării unui referendum republican privind relaţiile cu Federaţia Rusă şi Republica Moldova.
La referendum locuitorii Transnistriei au trebuit să răspundă la două întrebări:
- Susţineţi direcţia spre declararea independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene şi libera ei alipire ulterioară la Federaţia Rusă? (97,2% — pentru)
- Consideraţi că e posibilă renunţarea la independenţă a Republicii Moldoveneşti Nistrene şi intrarea ulterioară în componenţa Republicii Moldova? (94,6% — împotrivă)
Referendumul popular din 17 septembrie 2006 a demonstrat unitatea aspiraţiilor transnistrenilor şi tendinţa practic unanimă de a se reuni cu Rusia frăţească. Pentru apropierea de Rusia au votat 97,2% din alegătorii ce au participat la votare şi doar 2,3% — împotrivă. Duma de Stat a Federaţiei Ruse a recunoscut legitim referendumul privind independenţa şi libera alipire ulterioară la Rusia, îndemnînd comunitatea internaţională să ia în consideraţie rezultatele referendumului “pentru a asigura drepturile omului, pacea şi securitatea în regiune şi soluţionarea echitabilă a conflictului transnistrean”.
Realizînd consecvent voinţa poporului transnistrean, exprimată în 2006, preşedintele şi Sovietul suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene au realizat planificat procesul de armonizare a legislaţiei transnistrene cu cea rusească.
Prin articolul 12 al constituţiei Republicii Moldoveneşti Nistrene, adoptate prin referendum popular, limbii ruse i-a fost acordat un statut oficial. Anume limba rusă este în Transninistria limba de circulaţie a documentelor şi comunicării interetnice. Transnistria este o regiune rusolingvă, mai mult de 90% din transnistreni vorbesc şi gîndesc ruseşte. În conformitate cu ultimul recensămînt, 88,6% din transnistreni se consideră creştini ortodocşi. În instituţiile de învăţămînt de toate nivelele procesul educaţional are loc în baza standardelor educaţionale ruseşti.
Este foarte largă participarea capitalului rusesc în economia transnistreană. Aşa cum transpare din dinamica producerii industriale pentru anii 2011–2013, cota întreprinderilor ruseşti (înclusiv a celor mixte) în volumul producerii industriale reprezintă 60–70%, sau 460–600 milioane dolari SUA. Conform datelor preliminare volumul produsului intern brut al Transnistriei în 2013 a fost de aproximativ 991 milioane de dolari SUA.
Actualmente, din cauza continuării blocadei economice şi, în legătură cu acesta, a imposibilităţii de desfăşurare sigură a activităţii economice externe această proprietate nu poate fi utilizată eficient, iar investiturii ruşi suportă pierderi imense.
În toţi anii de existenţă a Republicii Moldoveneşti Nistrene a Federaţia Rusă a oferit suport social-economic, educaţional şi umanitar statului nostru, rămînînd partener strategic şi principalul reper al politicii externe. Oprind vărsările de sînge în 1992, protejînd vieţile transnistrenilor paşnici, Rusia a fost cu noi în cele mai grele clipe, fie că e vorba de secetă, inundaţii, blocadă economică, criza financiară mondială, ceea ce a consolidat crezul transnistrenilor că şi viitorul paşnic şi prosperarea social-economică este posibilă doar împreună cu Rusia. În conflictul armat, iniţiat de Republica Moldova, au murit 804 transnistreni.
În Republica Moldovenească Nistreană locuiesc actualmente aproximativ 200 mii cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Din momentul formării Republicii Moldoveneşti Nistrene a crescut o întreagă generaţie de cetăţeni, care se consideră transnistreni şi nu accepta identificarea cu populaţia Republicii Moldova, împărtăşind valorile Lumii ruseşti şi aspirînd la lărgirea comunităţii cu Federaţia Rusă.
Exprimînd voinţa prin intermediul unui din institutele de bază a democraţiei direct — plebiscitul, votînd pentru independenţa Republicii Moldoveneşti Nistrene şi libera alipire ulterioară a Transnistriei la Federaţia Rusă, poporul transnistrean şi-a realizat liber şi fără imixiuni din exterior dreptul inalienabil de determinare a statutului politic, a dezvoltării economice, sociale şi culturale. În conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului internaţional, dreptul poporului la autodeterminare trebuie să stea la baza deciziilor politice, fiecare stat este obligat să respecte acest drept.
În Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi în Declaraţia privind principiile dreptului internaţional, referitor la relaţiile prieteneşti dintre popoare, ca norme general recunoscute este fixat principiul egalităţii şi autodeterminării popoarelor, principiu care stă la baza fundamentelor edificării statelor suverane în lumea modernă. Determinîndu-şi voinţa către independenţă, poporul transnistrean mai bune de douăzeci de ani, trecînd prin dificultăţi şi limitări şi-a apărat decizia de a se dezvolta în afara statalităţii Republicii Moldova şi este hotărît să obţină recunoaşterea independenţei Transnsitriei.
“Declaraţia mileniului” a ONU indică că este primordială respectarea intereselor oamenilor, apoi a societăţii, şi doar apoi a statului. Refuzul de a lua în consideraţie interesele oamenilor ce locuiesc în zone de conflict şi încercările de a le impune anumite condiţii indică asupra presiunilor necamuflate. Sovietul suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene, sovietele orăşeneşti, raionale a deputaţilor poporului Transnistriei, organizaţiile obşteşti, exprimînd aspiraţiile poporului multietnic al Transnistriei, bazîndu-se pe rezultatele referendumurilor din 1991, 1995, 2006, pe temeiurile politice şi istorice, pe precedentele juridice internaţionale, ghidîndu-se de principiile egalităţii în drepturi şi autodeterminarea popoarelor, respectul drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului, se adresează către preşedintele Federaţiei Ruse cu rugămintea de adoptare a deciziei privind recunoaşterea Republicii Moldoveneşti Nistrene în calitate de stat suveran şi independent.