Declaraţia cu privire la situaţia din regiunea transnistreană

Transnistria preferă discutarea aspectelor social-economice şi umanitare, evitînd să pună în discuţie problema statului juridic al regiunii separatiste. Este evident pentru toată lumea că un progres real în soluţionarea problemei cu care se confruntă Transnistria ar fi posibil dacă negocierile ar avansa în paralel pe toate trei coşuri.

Republica Moldova nu va putea soluţiona din punct de vedere politic pe termen scurt şi mediu diferendul îngheţat din regiunea secesionistă Transnistria. Soluţii pe termen mai lung există — odată cu creşterea calităţii vieţii în rezultatul implementării Acordului de Asociere, dorinţa de reintegrare a RM va veni din partea cetăţenilor din stînga Nistrului. Deja numărul solicitanţilor de paşapoarte biometrice din stînga Nistrului a crescut geometric […] Dacă Rusia nu va încerca noi provocări în zona secesionistă din stînga Nistrului, există şanse reale de reconciliere ale ambelor maluri ale Nistrului. Dar, repet, aceasta nu se va întîmpla foarte curînd.

Ceea ce promovăm noi este în albia intereselor naţionale. Este vorba de federalizare asimetrică prin descentralizare. Subiecţii federaţiei îşi pot expune opinia la unele lucruri importante, cum ar fi: alegerea preşedintelui, alegerea Guvernului. Sunt nişte lucruri principiale. În proiectul nostru am indicat că limba de stat este limba moldovenească. Pasul făcut de noi este unul riscant, dar primul în acest sens. Ideea de federalizare ar fi o soluţie. Iar oamenii nu trebuie să se teamă de cuvîntul federalizare, aici nu e vorba de blocaje.

Dacă se semna acest memorandum [planul Kozak] în anul 2003, noi rezolvam multiple probleme pe care acum încă le avem pe agendă. Nesemnarea planului Kozak a fost o greşeală pentru Republica Moldova. O şansă pe care am scăpat-o.

Scenariul ce prevede crearea unei Moldovei Federale ne va asigura păstrarea teritoriilor noastre din perioada RSSM, fiind, totodată, şi modalitatea cea mai realistă şi cea mai realizabilă. Principalii noştri parteneri de politică externă (Bruxelles, Berlin, Moscova, Washington), în repetate rînduri au dat de înţeles că vor accepta ideea privind federalizarea Republicii Moldova. În acest sens există un anumit consens internaţional, pe care l-am putea folosi pentru realizarea obiectivului nostru principal. Plus la aceasta, liderii de la Tiraspol sînt mult mai dispuşi să dialogheze atunci cînd este vorba despre federalizarea ţării.

Foarte mulţi aşteaptă de la noi acte de eroism. Dacă declaraţiile mele foarte dure, dacă aş fi mers la Tiraspol şi cu decizii unilaterale puternice aş putea rezolva situaţia, vă asigur că eu aş face acest lucru. Aş merge şi aş susţine cauza…dar este demonstrat că în context geopolitic nu totul poate fi soluţionat prin voinţa unei părţi.

…

Astăzi vedem ce înseamnă o discuţie pe tonalităţi înalte între forţe importante din Est şi Vest. Suferă Ucraina, suferă poporul ucrainean şi cu toţii ne gîndim care vor fi consecinţele, implicit pentru Republica Moldova. În special astăzi, cînd avem focare de tensiune, misiunea nr.1 este să nu răspundem la provocări. Trebuie să conştientizăm că sunt doar nişte provocări şi să întreprindem paşi ca să le stopăm, dar nu să ne implicăm în conflicte care ar avea consecinţe şi mai grave.

Potrivit lui Eugen Carpov, el este inclus în “listă neagră”, încă din 2011, cînd a fost numit viceprim-ministru pentru reintegrarea ţării. El a mai specificat că toţi oficialii şi demnitarii de rang înalt din Republica Moldova sunt incluşi pe “lista neagră” a Tiraspolului şi nu pot circula liber în regiunea din stînga Nistrului, dar Tiraspol refuză să facă publică această “lista neagră” şi să explice de ce funcţionarii de la Chişinău nu pot circula liber pe teritoriul din stînga. Acest subiect se află în agenda consultărilor, încearcîndu-se facilitarea circulaţiei pentru toţi cetăţenii, inclusiv pentru persoanele oficiale.

2013 a fost unul suficient de dificil, marcat de diverse evoluţii atît pe plan intern, pe plan regional, dar şi pe plan geopolitic european. Pe de o parte, în Republica Moldova, am avut parte de suficiente dificultăţi, pe care sper şi sunt convins că le-am depăşit. Mă refer la crizele politice, constituţionale, prin care am trecut, timp de cîţiva ani. Pe de altă parte, vedem ce se întîmplă în Ucraina, vedem ce se întîmplă în statele Parteneriatului Estic, care a fost influenţa summit-ului de la Vilnius asupra regiunilor noastre, percepţiile marilor actori internaţionali asupra acestor evoluţii. Pe de altă parte, vedem şi un dialog care nu tot timpul este uşor între Moscova şi Bruxelles, la nivel geopolitic. Şi, din punctul acesta de vedere, fiecare aspect influenţează situaţia din Republica Moldova.

…

Pentru ca să avem premisele respective, în primul rînd, trebuie să avem, cel puţin, o coincidenţă de interese şi de voinţă politică din partea marilor actori, este vorba de Federaţia Rusă, Ucraina, OSCE, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii şi, nu în ultimul rînd, Republica Moldova, atît Chişinăul, cît şi Tiraspolul. Atunci cînd va exista o voinţă să ne aşezăm la masă şi să nu discutăm orice fel de subiecte, excluzînd partea politică şi de securitate, şi instituţională, adică acel Coş III, cunoscut de toată lumea, atunci noi vom putea să avansăm.

Ucraina are un rol foarte important în acest proces. Ucraina este statul vecin cu care avem 1 220 de kilometri de frontieră, dintre care circa 460 este segmentul transnistrean al acestei frontiere. Avem o comunicare pe toate domeniile cu Ucraina. Ucraina a fost preşedintele în exerciţiu al OSCE. A fost un an unde Ucraina s-a manifestat ca un adevărat mediator, încercînd să ajute părţile în conflict să apropiem poziţiile noastre şi să găsim un compromis la subiectele care erau incluse pe agendă.

…

Noi vedem care este atitudinea Moscovei faţă de procesele care s-au produs la Vilnius. Am fost martorii deciziilor de a renunţa la semnarea documentului de asociere din partea Ucrainei. Evident că suntem îngrijoraţi, pentru că exista o mişcare paralelă dintre Chişinău şi Tiraspol, cînd negociam aceleaşi acorduri cu Uniunea Europeană. Erau perspective să obţinem regim de călătorii fără vize, atît pentru Chişinău, cît şi pentru Kiev, pentru cetăţenii celor două state. Şi, în acest fel, evoluţiile pe plan de apropiere de Uniunea Europeană pentru ambele state erau mai uşoare.

Acum lucrurile se schimbă şi orientarea geopolitică a Ucrainei cumva este într-o căutare de un vector strategic. Pentru că, dacă pînă nu demult era integrarea în UE, acum se caută un compromis între structurile care încă nu au apărut din spaţiul euroasiatic şi structurile confirmate şi care oferă o perspectivă foarte clară de la Bruxelles. Sperăm că partenerii noştri de la Kiev vor face o alegere judicioasă, care să corespundă intereselor poporului ucrainean, care merită o perspectivă europeană şi care a făcut un efort enorm pentru ca să ridice standardele, aşa cum o facem şi noi la Chişinău.

Ideea federalizării este un concept care există în lume şi foarte multe state federale demonstrează că există posibilitatea ca ele să se dezvolte foarte bine şi să asigure acele libertăţi şi drepturi pentru cetăţeni, din toate punctele de vedere. Dar referitor la Republica Moldova, această idee apare cu regularitate, în anumite perioade. Şi memorandumul Kozak a fost o încercare de a stabili un statut federal, după care a existat şi o comisie parlamentară, care elabora documentaţia, un proiect de nouă Constituţie a unui aşa-numit stat “federal” Republica Moldova. Dar nici memorandumul Kozak, nici această comisie nu au avut succes. Trebuie să ne punem întrebări de ce s-a întîmplat acest lucru, pe cît de fezabilă pentru Republica Moldova este ideea federalizării? Acum, din nou, apare în spaţiul mediatic această idee, promovată de anumite forţe politice. Noi intrăm în anul 2014 care este un an electoral. Vom avea alegeri parlamentare. Şi fiecare partid politic îşi creează o platformă de pe care să încerce să cîştige voturile alegătorilor. Ca şi responsabil de negocierile în formatul “5+2”, aş lăsa toate aspectele politice, electorale, lansate de anumite partide, şi m-aş referi la subiecte legale, pragmatice pe care trebuie să le promovăm. Nu putem să discutăm despre un proiect de federalizare la momentul actual. Noi trebuie să deschidem discuţiile pe Coşul III care înseamnă aspecte instituţionale, politice şi de securitate pentru reglementarea conflictului transnistrean.

Avem o conjunctură din partea actorilor internaţionali care vin în sprijinul reglementării pe principiile pe care le-am enunţat. Avem un contact foarte strîns cu cei de la OSCE, cu cei ide la Uniunea Europeană, cu Statele Unite ale Americii. Promovăm o relaţie strînsă şi cu partenerii noştri din Federaţia Rusă pentru că este foarte important să îi apropiem de poziţiile pe care le vedem noi ca posibile pentru soluţionarea conflictului. Astăzi nu e secret că poziţiile Tiraspolului foarte des coincid sau sunt apropiate cu viziunile partenerilor de la Moscova. Nu ştiu dacă este întîmplător sau nu acest lucru, dar oricum semne de întrebare apar. Şi atunci trebuie să avem mai multă claritate despre poziţia Federaţiei Ruse. Federaţia Rusă este un sprijinitor al proceselor din regiunea transnistreană, mă refer, în primul rînd, la calitatea de donator al unor sume importante de bani care vin de la Moscova pentru a sprijini viaţa din stînga Nistrului, regiunea transnistreană nu plăteşte pentru gazul pe care îl consumă şi foloseşte banii pentru necesităţile interne. Federaţia Rusă acordă un ajutor fiecărui pensionar, lunar în valută. Toate aceste aspecte fac ca influenţa Federaţiei Ruse, deopotrivă cu participarea în cadrul misiunii de pacificare, cu prezenţa trupelor militare ale Federaţiei Ruse, evident că, fac ca rolul acestei ţări în regiunea transnistreană să fie unul foarte înalt. Probabil, populaţia are şi un nivel de credibilitate pentru poziţia Federaţiei Ruse, mai înalt, atîta timp cît ajutorul vine de acolo. Aceasta nu exclude ajutoarele din alte surse care vin şi din partea Uniunii Europene, şi din partea OSCE-ului. Sunt o mulţime de proiecte care vin în ajutorul populaţiei din stînga Nistrului, nu mă refer la cercurile politice de acolo, dar pentru populaţie ajutorul umanitar este stimulat în permanenţă, inclusiv de către noi.

Acum, începînd cu 8 noiembrie, toţi locuitorii din regiunea transnistreană, chiar dacă posedă paşapoarte ale altor state, pot circula liber, prin toate punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova.

Alte două documente semnate s-au referit — unul la un mecanism prin care vor fi pregătite documentele şi calculată sau recalculată pensia pentru cetăţenii care se mută cu traiul permanent de pe un mal pe celălalt. Şi, la fel, am adoptat o decizie prin care am salutat intenţia guvernului Republicii Federale Germania de a contribui financiar la realizarea unui proiect de purificare a apei în localităţile Dubăsari şi Criuleni. Este o instalaţie inginerească de purificare care uneşte aceste două localităţi, dar necesită investiţii serioase pentru ca să corespundă standardelor tehnice şi sperăm că, în timpul apropiat, vom demara acţiuni în acest sens.

…Chişinăul a adoptat decizii unilaterale, dar prin aceasta, noi am contribuit la libertatea circulaţiei. Eu vreau să vă spun că în documentul, pe care l-am parafat cu referire la prioritatea redeschiderii circulaţiei pe podul din localităţile Gura Bîcului, Bîcioc, totodată, noi am adresat un apel către partenerii de dialog din regiunea transnistreană către cei din Tiraspol să întreprindă, să urmeze exemplul şi să întreprindă, la fel, acţiuni de acest gen care să îmbunătăţească viaţa locuitorilor de pe ambele maluri.

Podul de la Gura Bîcului a fost un subiect cu maximă atenţie abordat de către cei din cadrul conferinţei. Toţi înţeleg necesitatea deschiderii acestui pod, pentru simplul fapt că există interes, în primul rînd, din partea populaţiei, atît din satul Gura Bîcului, cît şi din satul Bîcioc din stînga Nistrului. Dar, pe lîngă interesul de a-l deschide, există şi anumite aspecte, pe care le are Tiraspolul, pentru a deschide acest pod. Noi am venit cu primul pas […] Chişinăul a decis excluderea sancţiunilor care au existat, timp de mulţi ani, faţă de locuitorii din regiunea transnistreană posesori ai unor paşapoarte străine. Începînd cu data publicării modificărilor pe care le-am aprobat, aceste sancţiuni nu vor mai fi aplicate.

Asupra situaţiei din Zona de Securitate, practic toţi participanţii au atras o atenţie sporită. Astăzi avem o situaţie cînd există tendinţe care ne îngrijorează. Premierul moldovean a propus ca să ne gîndim în direcţia organizării unui format de monitorizare neutră, internaţională a situaţiei din Zona de Securitate, a corespunderii documentelor care reglementează mecanismele, a Comisiei Unificate de Control, a activităţii trupelor de pacificare şi cu realităţile. Şi atunci vom avea o claritate care sunt principalele disensiuni şi cum am putea să le soluţionăm. Deocamdată, nu există o unitate pe acest punct de vedere, dar, cel puţin, avem o propunere asupra căreia urmează să discutăm.

Pe lîngă Zona de Securitate, evident că au fost abordate şi situaţia poliţiştilor moldoveni, care activează în oraşul Bender, am menţionat şi necesitatea asigurării unor condiţii normale pentru şcolile din Zona de Securitate, şcolile moldoveneşti cu predare în grafia latină. A fost un început de dialog. A fost convenit şi acceptat de toată lumea că aceste întîlniri la nivelul formatului “1+1” sunt utile, sunt necesare, permit să avem un dialog, să discutăm orice subiecte care ne preocupă, fără ca să admitem acţiuni unilaterale care să tensioneze situaţia.

Rusia nu s-a angajat să-l repare (funicularul de la Rîbniţa), ci să-l demonteze definitiv. Pentru că este o instalaţie inginerească veche, care uneşte două maluri în localităţile Rîbniţa, pe malul stîng, şi Rezina pe malul drept. Acum, la moment, există nişte funii de metal peste rîul Nistru, cu nişte vagonete, care cîntăresc tone, şi aceste vagonete stau ataşate deasupra zonelor locuite de populaţia din stînga sau din dreapta Nistrului. Există case de locuit acolo. Dacă se întîmplă cumva un accident, e un pericol enorm. Şi astăzi, într-adevăr, pentru demontarea acestor instalaţii este nevoie de specialişti şi de tehnică profesionistă. La moment, noi la Chişinău asemenea tehnică nu avem. E vorba de elicoptere grele, de tonaj mare, care pot să ridice aceste instalaţii şi să le transporte de pe un mal pe altul în forma în care sunt astăzi. Rusia s-a angajat. Astăzi a anunţat că va acoperi toate cheltuielile şi va pune la dispoziţie toată partea tehnică necesară. Dar aceasta se va face în totală coordonare cu autorităţile de la Chişinău, cu Comisia Unificată de Control, pentru că este în Zona de Securitate, şi cu proprietarii acestor instalaţii, chiar dacă ele nu sunt funcţionale — la noi este compania franceză Lafarge, investitor, şi dincolo este administraţia locală din Rîbniţa.

Doar pot să confirm că poziţia noastră, a celor de la Chişinău, în special, a celor care sunt implicaţi direct în negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean, se bazează pe faptul deschiderii tuturor coşurilor pentru discuţii: şi problemele social-economice, şi problemele juridice, umanitare, şi problemele politice, şi de securitate. Este absolut evidentă interdependenţa dintre aceste coşuri. Nu putem rezolva probleme serioase cu caracter economic sau cu caracter juridic, dacă nu avem o platformă politică pe care să încercăm să construim acele mecanisme care să ne apropie. Este foarte important să avem o înţelegere comună de unde pornim şi unde trebuie să ajungem. Şi aici doar reconfirm poziţia premierului că noi trebuie să lucrăm pentru ca să ne apropiem unii de alţii, să acţionăm astfel ca viaţa cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent pe care mal locuiesc aceştia, să fie mai bună.

Nimeni nu poate astăzi să spună că nu există dosare care creează dificultăţi, în primul rînd, celor implicaţi în aceste dosare, dar şi autorităţilor, inclusiv de la Chişinău. Vreau să vă spun că nu este vorba doar de dosarele care sunt intentate la Chişinău împotriva unor reprezentanţi din stînga Nistrului, este vorba şi de dosarele pe care autorităţile din stînga Nistrului le-au deschis împotriva reprezentanţilor de la Chişinău, a unor poliţişti, a unor primari ale localităţilor controlate de autorităţile constituţionale, chiar şi împotriva unor reprezentanţi, spre exemplu, ai Comisiei Electorale Centrale, atunci cînd erau organizate anumite procese electorale. Cu siguranţă că, acest document nu poate fi considerat ca indicaţii cuiva, sub nicio formă. Grupurile de lucru care funcţionează trebuie să se întîlnească şi să facă un schimb de informaţii şi nu informaţii cu caracter personal sau care comportă date personale ale cetăţenilor Republicii Moldova, informaţii generale, care sunt aceste dosare care sunt considerate la Chişinău sau la Tiraspol că creează dificultăţi, cîte dosare sunt, care e soarta acestor dosare.

În dosare figurează persoane, dar nicio informaţie care, în conformitate cu legea, nu poate fi transmisă altor subiecte nu va fi transmisă. Şi textul spune despre aceasta foarte clar. E un schimb de informaţii, dar nu informaţii care ar fi sau clasificare, sau care ar comporta date cu caracter personal. Nicio concluzie, care este uneori vehiculată în presă nu derivă din documentul semnat. Este un schimb de informaţii, este un dialog pe un subiect care trezeşte semne de întrebare atît la Chişinău, cît şi la Tiraspol. Doar experţii, reprezentanţii Ministerului de Interne, ai Procuraturii Generale, vor decide în ce măsură putem să avansăm pe acest subiect.

De fiecare dată, Chişinăul a prezentat toate răspunsurile necesare celor interesaţi, în primul rînd, statelor vecine, Ucraina, Rusia, dar şi reprezentanţilor de la Tiraspol, în partea care ţine de locuitorii din regiune care deţin paşapoarte străine. Acum guvernul de la Chişinău definitivează procedura, mecanismul va fi pus în funcţie cînd atît partea tehnică, cît şi procedura efectuării controlului migraţional vor fi definitivate. Şi doar pot să reiterez: acest mecanism are ca scop evidenţa cetăţenilor străini care vin în Republica Moldova din afara teritoriului statului nostru, adică inclusiv din afara regiunii transnistrene, de pe teritoriul ucrainean sau al altor state mai îndepărtate. Mecanismul nu se va referi la cetăţenii locuitori din regiunea transnistreană.

Ne bucură faptul că am reuşit să depăşim ambiţiile de partid, iar interesele naţionale au fost puse mai presus. Documentul îndeamnă toate părţile să revină la masa negocierilor […] declaraţia trebuie să fie punctul de pornire al negociatorilor […] documentul exclude orice acţiuni unilaterale întreprinse pe Nistru.

…doar prin intermediul negocierilor paşnice poate fi reglementat conflictul transnistrean. Am reuşit să oprim escaladarea crizei. Documentul vine să apere drepturile cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Noi am menţionat necesitatea excluderii oricărei bariere de tip frontier-administrativ care a fost şi care poate fi instalată pe teritoriul RM.

…declaraţia nu va duce la soluţionarea conflictului transnistrean, ci dimpotrivă, Moldova riscă să piardă această regiune.

…

Este o declaraţie sterilă, care de facto, nu a adus nimic nou decît interpretări din partea celor care doresc să prelungească acest conflict […] ţara poate pierde Transnistria dacă adoptă cu ochii închişi toate cerinţele UE. Noi considerăm că soluţionarea conflictului transnistrean poate avea loc doar pe calea federalizării.

Declaraţia privind Transnistria, care a fost adoptată prin consens de Parlament, este cea mai bună hotărîre a forului legislative din ultimii patru ani, care demonstrează că deputaţii pot fi uniţi în situaţia creată pentru a găsi soluţii în interesul tuturor locuitorilor Moldovei.

Odată ce nu este Prim-ministrul, dar, de fapt, mai bine că este aici domnul Preşedinte al Republicii Nicolae Timofti, dumnealui este şi Comandant Suprem, rugăm, domnule Preşedinte, să ajutaţi Parlamentul să ne clarificăm în declaraţia ministrului Marinuţa. Este o adevărată provocare. Şi în Armata Naţională a Republicii Moldova, şi în cealaltă armata ilegală, neconstituţională sînt cetăţenii Republicii Moldova — tineri de 18–19 ani.

Şi noi cunoaştem astfel de provocări în perioada acestor douăzeci de ani, şi este o problemă foarte complicată. Şi susţin propunerea domnului Munteanu să fie eliberat din funcţie. Am fost şi eu în această funcţie şi ştiu ce înseamnă acest lucru.

Şi doi. Domnule Preşedinte al Parlamentului, […] de ce nu este invitat brigadirul colhozului “PMR” Şevciuc? Pentru că, ştiu, cînd a fost invitat de ex-prim-ministru, Vlad Filat, Drapelul şi Stema au fost date jos, profanate, au fost profanate simbolurile statului. Şi, astăzi, nu-l văd printre invitaţi. Nu înţeleg: ce s-a întîmplat? Nu mai există prietenie? Nu se mai duce pe la muntele Athos? Pe la Bruxelles? Prin Berlin?

Noi suntem categoric împotrivă ca de la tribuna centrală să vorbească ministrul Apărării Marinuţa, care transformă acest minister al Apărării în minister al atacării. Declaraţiile pe care le-a făcut recent acest ministru contravin Constituţiei, contravin statutului de neutralitate a Republicii Moldova şi tensionează situaţia din ţară.

La 19 iunie 2013, Ministrul Apărării, Vitalie Marinuţa, a declarat că Armata Naţională este gata să riposteze forţelor militare transnistrene, dacă va fi declanşat un conflict armat pe Nistru. El s-a arătat sigur că partea transnistreană va avea raţiune şi nu va merge la conflict deschis, deşi trebuie să ne aşteptăm la o tensionare maximă a situaţiei în toamna curentă.

…у меня два конкретных предложения. Первое. Парламент просто обязан осудить провокационные, глупые, безответственные высказывания господина Маринуца… Если у него чешутся руки, хочется поиграться в войнушку, пускай почешет в другом месте, а лучше в другой стране. Мы требуем, чтобы господин Маринуца покинул зал заседания Парламента и был снят с должности. Вот здесь сидит ваш Президент. Если он согласен с его заявлениями и готов под ними подписаться, пускай сделает соответствующее заявление. Если нет, пускай подпишет декрет о его снятии. Это конкретное предложение и поставьте на голосование вопрос о выводе из зала господина Маринуца за свои милитаристские заявления. Второе предложение, тоже конкретное. Мы категорически против рассмотрения сегодня вопроса о соглашении о военном сотрудничестве с Румынией. Эта самая настоящая провокация. Тем более, в один и тот же день со слушаниями по приднестровскому урегулированию. Кто это придумал? Чья эта идея, почему? Кому. У кого, опять же, чесались руки? Зачем? Кому это выгодно? Кто хочет эту эскалацию напряженности?

…

Мы также предлагаем, мы считаем, что Парламент просто обязан принять сегодня заявление, осуждающее высказывания господина Маринуца, иначе мы все становимся соучастниками этого подстрекательства и разжигания конфликта.

Cel mai paradoxal este aceea că s-au propus, astăzi, audierile acestea cu Transnistria. Vreau să subliniez, în acest sens, că e o isterie totală în mass-media. Şi aceasta de cineva foarte bine organizat, toată isteria aceasta care se întîmplă acum la noi în mass-media.

Şi, în acelaşi timp, prin nişte circumstanţe foarte neclare, pentru mine cel puţin, deci, în aceeaşi ordine de zi, găsim, cu mirare, proiectele nr.1485 şi nr.1824, deci privind Tratatul Republicii Moldova cu România şi, respectiv, proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar.

Deci este foarte stranie această configuraţie. Şi, de aceea, propunerea Fracţiunii noastre este ca, în modul cel mai urgent, aceste două proiecte să fie eliminate urgent de pe ordinea de zi.

…două grupări propun eliminarea din sală a ministrului apărării, da? Domnul ministru a făcut o declaraţie pertinentă, una de demnitate, una care să insufle încredere cetăţenilor noştri să nu intre în panică în legătură cu ceea ce se întîmplă acum la Nistru şi peste tot. Acest atac vine, probabil, din dorinţa de a se răzbuna. Lumea uită de interesul naţional şi vrea răzbunare, pur şi simplu, personală.

Eu detest acest lucru şi susţin această ordine de zi în continuare şi consider că ceea ce a declarat domnul Marinuţa, pur şi simplu, a fost luat din context, iar declaraţia lui este una de demnitate naţională.

În cadrul aşa numitor audieri nu a răsunat nicio informaţie care ar putea fi calificată drept confidenţială sau secretă. Ba mai mult, la întrebarea noastră adresată şefului SIS-ului Balan el nu a putut răspunde care din informaţiile prezentate ar putea fi calificate drept informaţii de interes de stat sau secrete.

N.R. Omega: Parlamentul a discutat aproape o oră numai asupra formatului audierilor parlamentare la subiectul transnistrean. Fracţiunea PCRM a insistat că audierile trebuie să fie publice, deoarece problema transnistreană ţine de interesul întregii ţări, care trebuie să ştie despre acţiunile întreprinse pentru reintegrarea ţării. Majoritatea parlamentară a respins argumentele comuniştilor şi a decis să petreacă audierile cu uşile închise. După ce Parlamentul a decis pe 20 iunie 2013 că audierile parlamentare pe problema transnistreană vor fi cu uşile închise, mai mulţi deputaţi din fracţiunea PCRM au deschis uşa sălii de şedinţe şi au invitat presa să intre, invocînd că şedinţa este de fapt publică pentru că în sală sunt mai multe persoane străine. În consecinţă a avut loc o busculadă.

Toţi aceşti ani, inclusiv opt ani cît am fost la guvernare, toate măsurile legate de reglementare transnistreană, întrevederile cu aşa zişii lideri, planurile de dezvoltare măsurilor de încredere, alte proiecte care au fost realizate, inclusiv formatul 5+2, toate erau publice, nu au fost niciodată confidenţiale. Inclusiv şi informaţiile despre mersul pregătirii documentului care mai apoi a luat denumirea de Planul Kozac, au fost publice. De aceea eu nu văd de ce şedinţa de mîine trebuie să fie închisă şi să nu o asculte toată Moldova, deoarece este durerea întregii naţiuni.

Nu cred că este ceva de ascuns. Poate să ascundă lenevia lor mentală şi incapacitatea de a face ceva. Patru ani de zile nu au făcut nimic. Doar umblatul pe la concerte, fotbal şi mai mult nimic. De aceea le este ruşine, pentru că mass-media va ieşi şi va spune cetăţenilor că guvernatorii de azi nu doar că sunt incapabili, dar şi anti-statalişti şi nu vor să reintegreze RM, dar au alte scopuri pe care le cunoaştem.

N.R. Omega: Fracţiunea PCRM a cerut organizarea audierilor parlamentare la subiectul transnistrean, după ce autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol au decis să delimiteze frontiera nerecunoscutei Republici moldoveneşti nistrene. Audierile, planificate pentru 20 iunie 2013, urmau să fie cu caracter închis, de aceea, pe data de 18 iunie 2013, fracţiunea PCRM a înaintat o adresare Biroului Permanent al Parlamentului cu solicitarea de a organiza audieri publice. Fracţiunea PCRM a solicitat de a fi invitaţi la audieri întreaga componenţă a Guvernului în frunte cu Prim-ministrul, precum şi conducătorii SIS şi a Procuraturii Generale.

Problema respectivă (mutarea Sovietului suprem de la Tiraspol la Bender) a fost mediatizată inclusiv printr-un comunicat al guvernului, în care a fost expusă nu doar îngrijorarea dar a fost adresat şi un apel către mediatori, observatori care să intervină pentru a nu admite asemenea derapaj. Aceste încercări reprezintă tentative de modificare a echilibrului stabilit de către mecanismele şi documentele care reglementează situaţia în Zona de Securitate. Iar Benderul este un oraş cu statut special în această Zonă de Securitate şi administrarea problemelor de securitate în acest oraş are loc prin intermediul Comisiei Unificate de Control, cu ajutorul organelor de poliţie şi miliţie de la Chişinău şi Tiraspol. Subiectul respectiv rămîne pe agenda discuţiilor, în primul rînd la nivel Chişinău-Tiraspol, cu participarea mediatorilor şi observatorilor.

…orice procese politice care au loc la Chişinău sunt într-un format democratic, sunt într-o manieră care se întîmplă oriunde. Toate procesele au un sfîrşit, după care vom intra în normalitatea politică aşa cum trebuie ea să fie. Eu cred că situaţia, de astăzi, de la Chişinău sub nici o formă nu trebuie să încurajeze pe cei de la Tiraspol sau din alte capitale să întreprindă acţiuni ilegale, unilaterale, să tensioneze situaţia. Consecinţele vor fi suportate tot de ei şi de populaţia din regiune indiferent pe care mal al Nistrului aceştia locuiesc.

Este deja al treilea an, cînd bugetul Republicii Moldova prevede o sumă de bani alocată pentru activităţi orientate spre reintegrarea ţării. Anul trecut (2012) şi în anul 2011, în buget au existat cîte 10 milioane de lei; pentru 2013, avem o sumă de 15 milioane, adică majorată cu 50%. Banii sunt orientaţi, în special, pentru proiecte care să aibă un caracter social-economic, umanitar, acordăm sprijin şcolilor, celor 8 şcoli moldoveneşti, cu predare în grafie latină. Toate şcolile au primit cîte un ajutor unic, în valoare de 75 000 de lei, pe care să le folosească pentru necesităţile curente. Pe lîngă aceasta, avem un şir de obiective legate de reparaţia, reconstrucţia, reutilarea unor obiective de menire socială, adică grădiniţe, şcoli, spitale, după care avem şi proiecte legate de construcţia de apeducte, construcţia de sisteme de canalizare, adică ajutor comunităţilor care sunt în Zona de Securitate. Un accent special, anul curent, a fost pus pe iluminarea localităţilor. Au fost selectate 14 localităţi, sunt 14 proiecte, care vor primi finanţare pentru construcţia sistemelor de iluminare stradală. Avem şi alte activităţi, cum ar fi, de exemplu, editarea a două volume de culegeri de documente care ţin de conflictul din anul 1992 şi procesul de negocieri. Vrem să facem o reconstrucţie la monumentul Capul de Pod Şerpeni, spre exemplu, şi altele.

Podul poate fi pus în exploatare într-o perioadă foarte rapidă, calculată în cîteva săptămîni. Autorităţile de la Chişinău au capacităţi tehnice şi financiare pentru a efectua lucrările de reparaţie, care sunt necesare pe acest pod şi pe drumurile adiacente, astfel ca el să devină funcţional. Spre regret, obstacolul este atitudinea celor de la Tiraspol.

…

Pentru că văd respectivul obiect de infrastructură de transport legat de alte probleme cu caracter politic. Există un proiect de document care se discută de mai mult timp, el ţine de libertatea de circulaţie. La insistenţa celor din regiunea transnistreană, în documentul respectiv au fost incluse şi subiectul legat de podul de lîngă localitatea Gura Bîcului, şi circulaţia liberă a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului. S-a pus acolo şi problematica cetăţenilor ruşi sau ucraineni care sunt locuitori ai regiunii transnistrene şi care din nou trebuie să urmeze anumite proceduri, ca să îşi pună în legalitate cetăţenia respectivă pe care o au din partea altor state, precum şi circulaţia unităţilor de transport din regiunea transnistreană. Toate aceste elemente au fost puse împreună şi condiţionate unul de celălalt. În viziunea celor de la Tiraspol, dacă nu se rezolvă toate la pachet, atunci nu poate fi deschis nici podul de la Gura Bîcului, care este problema cea mai simplă de soluţionat.

…transnistrenii trebuie să înţeleagă că există cîteva principii la care Republica Moldova nu va putea renunţa. În primul rînd, noi trebuie să respectăm standardele internaţionale pe toate domeniile discutate. Doi: Republica Moldova, ca stat recunoscut pe arena internaţională, are angajamente cu partenerii săi din străinătate, în baza acordurilor bilaterale, multilaterale, ca parte a unor convenţii internaţionale sau ca participant în organizaţii internaţionale. Toate aceste angajamente trebuie respectate şi de către cetăţenii locuitori din stînga Nistrului sau agenţii economici, sau instituţiile care activează acolo. Doar aşa noi vom putea găsi soluţii şi pentru circulaţia autoturismelor din regiunea transnistreană, pentru funcţionarea băncilor, pentru deschiderea eventuală a aeroportului de la Tiraspol, navigaţia pe rîul Nistru şi aşa mai departe. Doar cu respectarea principiilor pe care le-am enumerat. Alte soluţii astăzi nu există.

Este o variantă (a plăcuţelor de înmatriculare a autovehiculelor) pe care am elaborat-o ca urmare a discuţiilor, este o variantă neutră care nu conţine ca elemente decît două litere şi 5 cifre, literele “A” şi “B” din alfabetul latin şi respectiv un număr de ordine care se va aloca acestor autoturisme. Design-ul plăcuţelor este doar un element din întregul mecanism care trebuie pus la punct… e nevoie şi de un mecanism de înregistrare a acestor autoturisme, şi crearea bazei de date corespunzătoare. Aici este un element foarte important. Delegaţia de la Chişinău a venit cu propuneri foarte concrete ca această bază de date să fie creată la Întreprinderea de Stat “Registru” de la Chişinău. De ce insistăm? Pentru că Republica Moldova, odată ce va accepta, în cazul în care vom conveni toate detaliile, ca autoturismele cu asemenea numere de înmatriculare să circule în străinătate, va trebui să notifice statele membre ale convenţiilor corespunzătoare internaţionale şi va purta responsabilitate pentru aceste autoturisme, şi pentru veridicitatea numerelor de înmatriculare, şi a documentelor de însoţire a acestor autoturisme, corespunzător, baza de date trebuie să se afle la Chişinău. La această bază de date să aibă acces şi cei de la Chişinău, şi cei de la Tiraspol, doar că cei de la Tiraspol nu vor putea să introducă modificări în această bază de date. Deci astfel se creează un mecanism, cu participarea şi Chişinăului, şi Tiraspolului care va fi administrat în comun.

…prin aceste acţiuni, încercăm să creăm mecanisme care ne apropie şi ne unesc împreună atît la nivel instituţional, cît şi la nivel al instrumentelor, pe care le vom avea pentru a gestiona un anumit proces. Eu aş spune mai degrabă că este o situaţie intermediară, de tranziţie, spre reglementarea definitivă a conflictului transnistrean. Astăzi este cunoscut faptul că unităţile de transport din regiunea transnistreană au numere de înmatriculare care nu corespund niciunor standarde internaţionale şi care nu sunt recunoscute pe plan internaţional. Plăcile despre care discutăm noi sunt în conformitate cu Convenţia de la Viena din anul 1968 privind circulaţia rutieră internaţională. Deci astfel vom fi practic în cadrul legal cu angajamentele internaţionale. Nu am menţionat faptul că, în cazul în care acest mecanism va fi pus în funcţie, pe autoturisme va fi obligatorie ataşarea unei embleme, pe partea din spate a autoturismelor, cu însemnul statului de înmatriculare, adică literele “MD”, care vor fi obligatorii. Fără acest însemn, autoturismele nu vor putea circula în afara Republicii Moldova.

Discutînd despre posibilitatea, în viitor, ca autoturismele din regiunea transnistreană să circule în alte state, în mod legal, am abordat subiectul cazurilor care se întîmplă, în ultima perioadă, de ridicare a plăcuţelor de înmatriculare de pe anumite unităţi de transport moldoveneşti, ridicare de către structurile transnistrene. Am menţionat că o asemenea abordare este inadmisibilă. Sunt acţiuni unilaterale, sunt acţiuni care creează obstacole pentru bunul mers al negocierilor, în continuare şi sub nicio formă nu apropie poziţiile părţilor pentru soluţionarea altor probleme. Noi am solicitat foarte clar ca toate plăcuţele ridicate să fie restituite posesorilor şi, în cazul în care cei de la Tiraspol au anumite probleme, să vină cu ele în cadrul mecanismelor de discuţii, consultări, negocieri care există. În special, pe cazul dat sunt grupurile de lucru care includ specialişti de la Chişinău, Ministerul de Interne şi parteneri din stînga Nistrului să discute orice subiect legat de unităţile de transport, fără acţiuni unilaterale îndreptate împotriva şoferilor sau a unităţilor respective de transport. Pe lîngă aceasta, am abordat şi subiectul adoptării unei decizii prin care cetăţenii de pe malul stîng al Nistrului, care lucrează în anumite instituţii de la Chişinău, vor plăti tarife pentru serviciile comunale diferenţiat, tarife majorate. Considerăm că este o decizie discriminatorie, o decizie care înrăutăţeşte situaţia financiară, în primul rînd, a unei categorii importante de locuitori din stînga Nistrului. Asemenea acţiuni doar deteriorează procesul normal al negocierilor şi asemenea decizii trebuie stopate. Aceasta a fost poziţia noastră şi pe aceasta vom insista.

Să nu ne mai amintiţi acum de perspectivele europene ale Republicii Moldova. Nu trebuie să ascundeţi ruşinea naţională după această frunzuliţă terfelită. Aceste perspective, Alianţa de guvernare le-a ratat, atît sub aspectul modernizării interne a ţării cît şi în sensul apropierii Moldovei de standardele şi libertăţile europene consacrate.

…politica Guvernului în această direcţie a dus la refuzul de-facto de la Transnistria, introducerea inevitabilă a regimului de vize cu Rusia, Ucraina şi statele-membre ale CSI, separarea ţării pe Nistru şi păstrarea pentru o perioadă nedeterminată de timp a “cortinei de fier” la Vest.

Coşul III a rămas acelaşi: subiectul cooperării în combaterea criminalităţii dintre cele două maluri şi cooperarea în cazul situaţiilor excepţionale sau extraordinare. Noi, practic, avem un pachet de propuneri pe fiecare subiect, care va fi pus în discuţie, astfel ca să ne mişcăm înainte.

…

Sunt mai multe argumente în favoarea demarării discuţiilor pentru statutul regiunii transnistrene. În primul rînd, din start, formatul “5+2” a fost conceput ca o platformă pentru discuţii pe subiecte politice. Pe parcursul a 20 de ani, toţi actorii internaţionali au menţinut aceeaşi poziţie, că conflictul transnistrean trebuie soluţionat pe baza suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova, a teritoriului integru recunoscut, în limitele frontierelor din ’90, cu oferirea unui statut juridic special regiunii transnistrene.

…

Eu sunt convins că este în interesul comunităţii din stînga Nistrului să se discute şi această chestiune. Pentru că, de fapt, obţinerea unui statut juridic este acea intrare în legalitate pentru fiecare cetăţean în parte, pentru fiecare companie care se află în regiunea din stînga Nistrului. Este o revenire la normalitate şi posibilitatea de a se dezvolta în conformitate cu cerinţele timpului. Spre regret, realităţile din regiunea transnistreană au rămas la nivelul mentalităţii de după conflictul armat care a avut loc în anul 92. Eu cred că trebuie să depăşim aceste stereotipuri, să deschidem ochii, să vedem că suntem în secolul 21, şi să încercăm să ajutăm populaţia din stînga Nistrului cu soluţii adecvate.

Dintotdeauna am susţinut poziţia prin care orice actor internaţional, dacă doreşte să aducă o contribuţie procesului de reglementare a conflictului transnistrean, trebuie să-i oferim platforma. Anume pentru aceasta am insistat în permanenţă ca UE şi Statele Unite ale Americii să devină participanţi ai formatului de negocieri, pentru că, pînă în 2005, aceşti doi actori internaţionali nu făceau parte din acel format numit “5+2”. În continuare, pentru faza de atunci ei au fost acceptaţi ca observatori. Dar pe parcurs, şi noi, cei de la Chişinău, şi alţi participanţii, am observat că aceşti doi actori au potenţialul necesar pentru a veni cu o contribuţie mult mai serioasă în acest proces. Din acest motiv, eu cred că nu există niciun obstacol real, un obstacol care să împiedice egalarea statutului Uniunii Europene şi Statelor Unite cu statutul celorlalţi mediatori. Lucrînd împreună, mediatorii şi observatorii, existînd o cooperare mai apropiată între ei, cu siguranţă, acest fapt ar putea genera şi soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm.

…

În practică, asemenea decizii trebuie luate în formatul “5+2”, prin consens, cu acordul, evident, al tuturor participanţilor… Deocamdată acest consens încă nu a fost atins, cu toate că noi am insistat dintotdeauna ca subiectul respectiv să fie soluţionat.

Un element de bază pe care l-am discutat este continuarea acţiunilor pentru asigurarea libertăţii circulaţiei populaţiei pe ambele maluri ale rîului Nistru. În mod special, acum discutăm despre transportul auto din regiunea transnistreană şi posibilitatea participării în traficul internaţional de mărfuri şi pasageri a acestor unităţi de transport. Aici avem mai multe aspecte care sunt legate toate în cadrul unui document discutat. Este vorba şi despre deschiderea podului de la localitatea Gura Bîcului, despre înmatricularea în conformitate cu standardele internaţionale a unităţilor de transport din stînga Nistrului şi posibilitatea participării acestora în traficul internaţional. Evident că sunt multe aspecte tehnice care necesită o expertiză suplimentară. Am convenit ca grupurile de lucru care sunt responsabile de transport şi, la fel, experţii responsabili de înregistrarea unităţilor de transport să se întîlnească în cel mai apropiat timp.

Preşedinţia OSCE este preluată de Ucraina (în 2013). Ucraina este un stat vecin, fiind şi mediator, şi participînd cu observatori în cadrul structurilor Comisiei Unificate de Control, în Zona de Securitate. Avem un segment de frontieră de circa 460 de kilometri pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Ucraina a fost şi statul care a avut iniţiative pe perioada preşedintelui Iuşcenko.

…

Kievul are acelaşi pîrghii şi posibilităţi ca şi oricare alt stat care deţine preşedinţia OSCE. Noi, de fapt, trebuie să ne bazăm pe iniţiativele care ar veni atît din partea Kievului, cît şi din partea Chişinăului, a Tiraspolului sau a altor mediatori şi observatori. Evident că noi vom continua proiectele care au fost demarate. Şi aceste proiecte ţin de infrastructură, calea, ferată, transportul auto, deschiderea podului de la Gura Bîcului. Continuă discuţiile pe probleme de educaţie, aspecte sociale, economie, comerţ şi aşa mai departe. Dar, nu în ultimul rînd, ne vom concentra şi pe probleme de principiu. Pe agenda discuţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol apar tot mai multe elemente particulare care ţin de activitatea unor întreprinderi, de activitatea pe anumite sectoare, anumite elemente ce ţin de taxe, impozite, fiscalitate şi aşa mai departe. Deci rezolvarea fiecărui element particular separat de contextul în care ne aflăm devine tot mai dificilă. Şi aceasta o demonstrează şi activitatea grupurilor de lucru care se întîlnesc suficient de des, dar sunt constrînse în a identifica soluţii, prin lipsa unor principii de bază sau elemente care ar constitui aşa-numitele reguli de joc, pe un spaţiu unic în care ne aflăm noi, atît malul stîng, cît şi malul drept ale rîului Nistru.

Partenerii noştri, atît internaţionali, cît şi cei de la Tiraspol, trebuie să fim toţi împreună conştienţi că activitatea pe care o desfăşurăm noi în cadrul formatului “5+2”, trebuie să conducă, într-un final, la reintegrarea Republicii Moldova în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional, astfel ca Republica Moldova să-şi consolideze independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială. Pornind de la acest deziderat, noi conducem negocierile şi, spre fericirea noastră, acest punct de vedere este sprijinit de toţi actorii internaţionali. Ultima dovadă în acest sens este decizia Consiliului Ministerial OSCE de la Dublin, din decembrie, prin care toate statele membre ale OSCE, inclusiv cele participante în formatul “5+2”, mă refer la Rusia şi Ucraina, au reconfirmat că finalitatea negocierilor în formatul “5+2” este definirea unui statut juridic special pentru regiunea transnistreană a Republicii Moldova în cadrul statului reintegrat.

…

Tiraspolul nu este membru al OSCE şi evident că nu a putut să participe la discuţiile de acolo, dar important este că celelalte state, practic toţi participanţii au ajuns la un numitor comun. Dar este evident că soluţia finală trebuie să reprezinte un compromis. Şi ar fi incorect ca opinia populaţiei din stînga Nistrului să fie ignorată sau să nu fie auzită la masa de negocieri.

…

Vocile sunt diferite şi punctele de vedere expuse la Tiraspol uneori diferă radical de cele care sunt împărtăşite de autorităţile de la Chişinău. Dar, pe lîngă o diferenţă de viziuni, există şi un format numit “5+2”, unde avem actori internaţionali. Şi misiunea lor principală este medierea, în baza unor principii şi standarde internaţionale, care spun o realitate foarte clară: Republica Moldova trebuie să se reintegreze. Nu există alternativă a acestui proces. Şi orice tentative de a promova alte proiecte doar prelungesc perioada de incertitudine pentru regiunea transnistreană. Pentru că, de fapt, malul drept al rîului Nistru este foarte clar orientat atît pe vectorul politicii externe, cît şi pe toate proiectele pe care le avem pe plan intern. Lipsa statutului juridic afectează, în primul rînd, regiunea transnistreană, pentru că este un teritoriu necontrolat, un teritoriu fără o autoritate recunoscută. Prelungirea acestui statut doar poate să agraveze situaţia populaţiei din această regiune.

Deocamdată nu am demarat discuţiile asupra aşa-numitului Coş III, Coş convenţional III, care ar însemna aspecte instituţionale politice şi de securitate ale reglementării conflictului transnistrean […] anume Tiraspolul pune anumite obstacole pentru ca acest subiect să fie discutat, dar în această direcţie vom continua eforturile.