Eugen Carpov

Mai mulţi colegi din PLDM au aceleaşi viziuni în raport cu ceea ce se întâmplă, dar poate că deocamdată nu există curaj, dar există şi cazuri de intimidări. Sunt transmise mesaje eronate despre care este rolul lui Leancă şi Carpov. Aceste mesaje se duc şi în teritoriu. (…) Există un şir de colegi care nu au făcut declaraţii, dar sunt cu noi. Acum suntem la perioada organizatorică. Vrem să fim o echipă de oameni dedicaţi ideii, profesionişti, care şi-au demonstrat deja capacităţile în perioada în care au activat, dar vrem să avem şi oameni noi, cu un suflu nou. Vrem să fim un altfel de partid, bazat pe idei europene. Vrem să punem accentul nu pe o singură persoană, dar pe întreaga echipă şi deciziile să fie luate în comun. Sunt bineveniţi nu doar oameni din PLDM, ci şi din alte partide care împărtăşesc aceste idei.

Nu accept o evoluţie care conduce spre un parteneriat, alianţă, cooperare a unui guvern minoritar cu PCRM. Am considerat că rămîn convins că au existat toate posibilităţile ca în Republica Moldova să existe o majoritate parlamentară stabilă. Cînd la alegeri au învins formaţiunile pro-europene — PLDM, PD, PL. (…) Mă consider un tehnocrat. Nu am fost membru al unui partid politic. Nu am fost membru al PLDM cu toate că am reprezentat acest partid la guvernare şi am acceptat să fiu candidat. Am făcut campanie promovînd valorile care le-am împărtăşit cu cei din PLDM. Acest rezultat nu corespunde viziunilor mele şi nu corespunde cu aşteptările simpatizanţilor PLDM şi am să îmi îndeplinesc mandatul în calitate de deputat neafiliat.

Prin aceea că cei care se numesc opoziţie constructivă deja încearcă să intervină în procesul de guvernare, creează obstacole din prima zi de guvernare. (…) Eu am făcut campanie în cadrul echipei PLDM şi am promovat idealuri care astăzi pare că nu corespund realităţilor. Eu niciodată nu am promovat o alianţă sprijinită de comunişti şi asemenea idei. Am desprins şi de la alegători că nici ei nu au crezut că vom merg împreună cu comuniştii, chiar dacă se declară că nu este o alianţă, ci o colaborare.

Politica noastră pentru reglementarea transnistreană este bazată pe un principiu sfînt. Noi nu vom admite niciun fel de reluare a careva acţiuni militare. Poziţia aceasta am promovat-o permanent. PLDM are o viziune foarte clară despre cum trebuie administrate problemele de securitate, problemele de dezvoltare economică etc.

Cel mai probabil aceşti militari au legătură cu trupele militare ruseşti care îşi desfăşoară activitatea acolo, parţial în cadrul trupelor de pacificatori, şi parţial în cadrul unităţilor militare staţionate ilegal acolo. Ministerul de externe este într-un dialog cu Federaţia Rusă pe marginea acestei probleme.

Vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov, a confirmat informaţia potrivit căreia circa 30 de militari străini ar fi încercat să pătrundă ilegal pe teritoriul Republicii Moldova în ultimele luni. Oficialul a precizat că ar fi vorba de militari din Federaţia Rusă, care urmau să ajungă la Tiraspol. Accesul militarilor ruşi pe teritoriul ţării poate fi asigurat doar cu condiţia respectării acordurilor în vigoare semnate de cele două state. Anterior, consilierul şefului statului pe probleme de apărare şi securitate naţională, Alexei Barbăneagră, a anunţat că cei 30 de militari au fost întorşi de pe Aeroportul Internaţional Chişinău, întrucît nu întrunesc condiţiile de intrare pe teritoriul Republicii Moldova. Problema a fost discutată în cadrul şedinţelor Consiliului Suprem de Securitate.

Republica Moldova şi-a declarat foarte clar intenţia de aderare la Uniunea Europeană. Acest scop al Republicii Moldova nu corespunde în totalitate cu viziunea Moscovei pentru regiunile din jurul statului rus. Şi atunci, aici aş vedea anumite conflicte. Şi dacă ne uităm, Chişinăul promovează integrarea europeană, pe de altă parte, Tiraspolul a devenit foarte activ în promovarea ideii aşa-numitei integrări eurasiatice. Şi conflictul de bază este, de fapt, între aceşti doi factori.

Transnistria preferă discutarea aspectelor social-economice şi umanitare, evitînd să pună în discuţie problema statului juridic al regiunii separatiste. Este evident pentru toată lumea că un progres real în soluţionarea problemei cu care se confruntă Transnistria ar fi posibil dacă negocierile ar avansa în paralel pe toate trei coşuri.

Condiţia numărul unu a Tiraspolului este ca aceşti fermieri să semneze contracte de arendă cu autorităţile locale din raionul Dubăsari. Evident că dreptul de a semna contract de a da în arendă element de proprietate aparţine proprietarului. Astfel se încearcă schimbarea unor accente cu caracter juridic sau cu caracter care ţine de reglementarea în general a conflictului transnistrean, pentru că aceste pămînturi au fost un punct de dezbateri pe parcursul a multor ani. 2006 a fost un element de compromis care a fost atins nu doar urmare a unor negocieri dificile dintre Chişinău şi Tiraspol, dar şi urmare a unei cooperări şi cu mediatorii de atunci, Ucraina, Federaţia Rusă şi OSCE.

N.R.: Potrivit unui reportaj difuzat de postul Radio Europa Liberă, la 14 aprilie 2014, în sediul OSCE de la Chişinău a avut loc o nouă întîlnire între negociatorii şefi în problema transnistreană Eugen Carpov şi Nina Ştanski, la care s-a discutat în special situaţia fermierilor moldoveni posesori ai terenurilor agricole după traseul Tiraspol-Camenca. Negociatorii au convenit asupra unor aspecte tehnice, dar nu au identificat o soluţie durabilă care ar permite fermierilor din Dubăsari să-şi lucreze terenurile agricole de pe moşia satului separate de localitate de traseul Camenca-Tiraspol. Partea moldovenească şi cea transnistreană au căzut de acord că fermierii în continuare se vor înregistra, adică se vor pune la evidenţă la administraţia locală nerecunoscută din Dubăsari, însă părţile văd diferit soluţionarea problemei accesului la terenuri. Partea transnistreană insistă că aceste pămînturi sunt proprietatea nerecunoscutei “rmn” şi nu a ţăranilor, întrucît în regiunea transnistreană nu funcţionează dreptul la proprietate privată. Partea moldovenească pledează însă pentru îmbunătăţirea mecanismului din 2006, care permitea ţăranilor să-şi lucreze terenurile în baza unor certificate, fiindu-le recunoscut dreptul la proprietate. De la începutul acestui an, Tiraspolul, în mod unilateral, a anulat mecanismul de compromis negociat încă în 2006, îngrădind accesul ţăranilor la terenuri. Administraţia transnistreană a adoptat între timp un mecanism care dă posibilitate fermierilor să-şi lucreze pămînturile, doar că mai întîi să le arendeze. Proprietarii de terenuri agricole care au fost prezenţi la negocieri au declarat pentru Europa Liberă că este inacceptabil mecanismul propus de Tiraspol, întrucît ceea ce li se propune de fapt este renunţarea la proprietatea asupra terenurile. Ei au spus că au rămas foarte dezamăgiţi după discuţiile de astăzi.

Eu nu aş pune un semn de egalitate între aceste două conflicte. Fiecare conflict îşi are parcursul său. Situaţia din Crimeea este într-o fază foarte recentă, pe cînd conflictul transnistrean îşi are un istoric de peste douăzeci de ani. Din punctul acesta de vedere eu cred că noi trebuie să continuăm politica reglementării pe principiile care sunt consemnate de către toţi actorii internaţionali a acestui conflict. Adică, elaborarea statutului regiunii transnistrene ca parte componentă a Republicii Moldova.

Negocierile (din 13.03.2014) s-au axat pe o singură problemă — activitatea şcolilor moldoveneşti cu predare în grafie latină care se află în regiunea transnistreană. Am avut la această discuţie şi reprezentanţii grupurilor pentru educaţie.

Am trecut în revistă starea actuală şi care sunt următorii paşi pe care trebuie să-i întreprindem. Pe de o parte, avem convingerea, şi noi la Chişinău, dar şi cei de la Tiraspol, că trebuie să depăşim problemele tehnice, care ţin de chiria spaţiilor şcolilor, de încheierea acordurilor pentru furnizarea serviciilor, cum ar fi electricitate, căldură, gaz, apă ş.a.m.d. Şi pentru problemele tehnice aş putea zice că există o viziune comună. Grupurile se vor mai întîlni săptămîna viitoare. Eu sper că vom avea un rezultat.

…

Un alt aspect separat pe care l-am discutat este incidentul care a avut loc cu directorul Liceului “Lucian Blaga”, reţinerea grupului respectiv, directorul şi doi colaboratori, dar şi preluarea unor bunuri care aparţin şcolii şi, în mod firesc, aparţin, de fapt, statului.

…cei de la Tiraspol au manifestat un fel de deschidere pentru ca să găsim soluţii pentru suma de bani care reprezintă salariul, să identificăm modalitatea tehnică cum ar putea fi transferaţi, de exemplu, pe contul liceului în banca de la Tiraspol sau alte forme. Şi urmează cei de la Tiraspol să prezinte şi un proiect de decizie în acest sens, care va fi discutat la nivelul grupurilor de lucru săptămîna viitoare. Şi nu exclud că şi noi, ca reprezentanţi politici, ne vom mai reîntîlni, pentru ca să o scoatem la capăt.

Noi, cei de la Chişinău, insistăm ca să fie soluţionată prin returnare şi problema cu autoturismul, şi a ştampilei, şi lucrurile personale. Dacă ne referim la ştampilă, şcoala practic nu poate activa, pentru că nu poate semna şi transmite documente oficiale fără ştampila respectivă.

Foarte mulţi aşteaptă de la noi acte de eroism. Dacă declaraţiile mele foarte dure, dacă aş fi mers la Tiraspol şi cu decizii unilaterale puternice aş putea rezolva situaţia, vă asigur că eu aş face acest lucru. Aş merge şi aş susţine cauza…dar este demonstrat că în context geopolitic nu totul poate fi soluţionat prin voinţa unei părţi.

…

Astăzi vedem ce înseamnă o discuţie pe tonalităţi înalte între forţe importante din Est şi Vest. Suferă Ucraina, suferă poporul ucrainean şi cu toţii ne gîndim care vor fi consecinţele, implicit pentru Republica Moldova. În special astăzi, cînd avem focare de tensiune, misiunea nr.1 este să nu răspundem la provocări. Trebuie să conştientizăm că sunt doar nişte provocări şi să întreprindem paşi ca să le stopăm, dar nu să ne implicăm în conflicte care ar avea consecinţe şi mai grave.

Potrivit lui Eugen Carpov, el este inclus în “listă neagră”, încă din 2011, cînd a fost numit viceprim-ministru pentru reintegrarea ţării. El a mai specificat că toţi oficialii şi demnitarii de rang înalt din Republica Moldova sunt incluşi pe “lista neagră” a Tiraspolului şi nu pot circula liber în regiunea din stînga Nistrului, dar Tiraspol refuză să facă publică această “lista neagră” şi să explice de ce funcţionarii de la Chişinău nu pot circula liber pe teritoriul din stînga. Acest subiect se află în agenda consultărilor, încearcîndu-se facilitarea circulaţiei pentru toţi cetăţenii, inclusiv pentru persoanele oficiale.

Spre regret trebuie să constat că discuţiile într-adevăr devin mai dificile şi nu este întîmplător. Observăm că în afară de discuţiile pe care le purtăm noi partea transnistreană mai întreprinde şi acţiuni. Am fost martorii ultimelor evoluţii care s-au produs în raport cu reprezentanţii Liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol (reţinerea directorului, Ion Iovcev, confiscarea banilor destinaţi achitării salariilor profesorilor) şi pacificatorii din Chişinău.

…

Cel puţin am convenit ca grupurile de lucru să continuă activitatea pentru ca să încerce să găsească soluţii de compromis, abordînd subiect cu subiect legat de activitatea şcolilor. Cererea noastră a rămas neschimbată — să ne abţinem de la orice acţiuni cu caracter unilateral. Să nu acţionăm astfel ca să periclităm procesul de studii. Iar cu referinţă la subiectul care s-a produs alaltăieri, noi am insistat ca atît bunurile care aparţin statului şi valoarea salariilor, suma de bani care a fost confiscată, şi automobilul, ştampila instituţiei să fie restituite.

…

Este evident că profesorii, administraţia şcolii nu au nimic cu politica pe care încearcă să o promoveze structurile de le Tiraspol. Dar fiind punctul cel mai vulnerabil, aflaţi în afara zonei de securitate şi în afara limitelor practice pentru ca să fie protejaţi de instituţiile moldoveneşti sunt cea mai uşoară ţintă pentru a fi aplicate presiuni.

…

Pentru ca profesorii să nu rămînă fără salarii o să aibă grijă Ministerul Educaţiei şi instituţiile guvernamentale de la Chişinău. Dar aceasta nu înseamnă că banii nu trebuie să fie restituiţi, pentru că sunt bani bugetari.

Noi vedem că aşa cum se mişcă procesul de negocieri în formatul “5+2” astăzi rezultat nu aduce. Trebuie să vedem care sunt plusurile şi minusurile, care sunt plusurile şi ofertele Chişinăului şi care este situaţia de facto şi perspectivele pentru regiunea transnistreană. Astăzi auzim voci diverse din regiunea transnistreană despre divorţ civilizat, despre separare, despre o aşa-numită egalitate între Chişinău şi Tiraspol.

De fapt, trebuie să ne uităm la realităţi. Iar realităţile, avînd în vedere că procesul de negocieri este în cadrul unui format internaţional, le stabilesc inclusiv actorii care participă atît în calitate de mediatori, cît şi observatori.

Pentru mine astăzi fundamentul pe care trebuie să construim reglementarea conflictului transnistrean este poziţia statelor membre ale OSCE din care fac parte şi Federaţia Rusă, şi Ucraina, ca şi mediatori în proces. Ultimii doi ani, reuniunile ministeriale ale miniştrilor de externe OSCE au adoptat declaraţii referitoare la situaţia din Republica Moldova şi negocierile în formatul “5+2”. Toate statele membre au reconfirmat atît caracterul teritorial integru suveran al Republicii Moldova, cît şi necesitatea elaborării unui statut juridic special pentru regiunea transnistreană ca parte componentă a Republicii Moldova, fapt care corespunde prevederilor constituţionale care prevede un statut special pentru raioanele din estul Republicii Moldova.

Evident că prezenţa armatei străine pe teritoriul Republicii Moldova şi, în cazul dat, în regiunea transnistreană, nu este un factor care să favorizeze negocierile noastre pentru reglementarea conflictului transnistrean. Poziţia Chişinăului este univocă: trupele ruse, care nu au nicio acoperire, care vin în contradicţie cu principiul neutralităţii Republicii Moldova, trebuie retrase.

Pe de altă parte, există trupele ruseşti care participă în mecanismul de pacificare şi care trebuie să vină cu o contribuţie pozitivă procesului de reglementare. Aici noi aşteptăm o poziţie foarte clară din partea Federaţiei Ruse referitor la rolul acestor trupe care acţionează în cadrul acestei misiuni de pacificare, împreună cu militarii de la Chişinău şi Tiraspol.

Noi aşteptăm imparţialitate, neutralitate şi reacţii prompte, atunci cînd este nevoie de o asemenea reacţie, cînd există anumite elemente de neînţelegeri între reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului. Atunci rolul mediatorilor este vizibil şi deseori sigur că este spaţiu pentru mai bine, pentru rolul acestor trupe care trebuie să asigure pacea şi liniştea.

Pentru că situaţia respectivă se află în aria de responsabilitate a procuraturilor militare, atît de la Chişinău, cît şi din Federaţia Rusă. Dumneavoastră ştiţi cum s-a procedat cu soldatul, parte a unităţii de pacificare rusă, care a fost, de fapt, protagonistul acestui incident. El a fost de urgenţă retras în regiunea Breansk, unde este înregistrată această unitate militară. Şi de acolo procuratura rusă a condus investigaţiile asupra acestui caz. Există o comunicare între procuratura militară din Republica Moldova cu cea din Federaţia Rusă, dar cred că nu este suficientă. Eu vedeam conlucrarea respectivă ca un grup de anchetă comun, care să vină la faţa locului, să prezinte toate detaliile acestui caz şi cele deţinute de Federaţia Rusă, şi cele care sunt la dispoziţia procuraturii moldoveneşti. Şi, în baza unei anchete imparţiale, să fie stabilit adevărul.

Eu pot să vă spun că procuratura din Republica Moldova a făcut toate demersurile care erau necesare în această situaţie şi o reacţie adecvată la aceste demersuri nu a fost primită.

Faptul că nu se soluţionează conflictul transnistrean este un element care frînează procesul de avansare a Republicii Moldova pe toate domeniile, pentru că existenţa unui conflict din start este un aspect negativ. Un investitor serios dintr-o ţară occidentală face o analiză foarte detaliată a situaţiei ţării în care vrea să investească şi, dacă are garanţii de securitate, atunci vine. Şi la noi, dacă există conflict, dacă există trupe militare, fără aprobarea guvernului statului respectiv… Trupe militare străine, ruseşti care staţionează. Evident că, dacă mai există incidente sau situaţii care tensionează relaţia între malul stîng şi malul drept, evident că avem o anumită doză de instabilitate pe care trebuie să o depăşim. Noi în permanenţă încercăm să promovăm în relaţia cu cei de la Tiraspol un mesaj constructiv, de apropiere. Noi trebuie să contribuim ca să ridicăm gradul de încredere între cele două maluri. Şi aceasta se poate produce, atunci cînd noi vom exclude liniile de divizare.

Spre regret, la momentul actual, cei de la Tiraspol încearcă să construiască noi bariere, de la adoptarea unor acte, aşa-numite normative, cum ar fi despre aşa-zisa frontieră a regiunii transnistrene, pe care noi nu o acceptăm şi nu o vom accepta, despre utilizarea aşa-zisei legislaţii a altor state, despre posibila utilizare a valutei sau a însemnelor de stat ale altor state.

Vedeţi cîte idei de promovare apar în Tiraspol şi sunt plasate, aşa, pentru consumul societăţii din stînga Nistrului. Şi evident că, şi cetăţenii de acolo, locuitori din regiunea transnistreană, nu au o viziune clară asupra perspectivelor acestei reglementări, cînd sunt intoxicaţi în permanenţă cu informaţii de genul acesta.

Structurile de la Tiraspol au ales cea mai nepotrivită ţintă pentru atacuri. Cînd este vorba de elevi, cînd este vorba de şcoli, de corpul didactic, profesoral al unor instituţii de învăţămînt, în opinia mea, aceste colective sunt cele mai neputincioase pentru ca să îşi apere drepturile legale pe care le au şi libertăţile. S-a găsit modalitatea de a alege unele şcoli, care se află în totalitate în regiunea transnistreană şi care beneficiază mai greu de asistenţa structurilor constituţionale de la Chişinău.

Am adresat mai multe mesaje celor de la Tiraspol să înceteze hărţuirea în raport cu aceste instituţii, să revină la masa de negocieri. Noi avem grupuri de lucru pentru educaţie, care au fost reanimate, doi ani în urmă, şi care au menirea să asigure buna funcţionalitate a acestor şcoli. Am adresat mai multe scrisori şi răspunsuri foarte clare nu sunt, de ce anume aceste şcoli, acum, sunt atacate de structurile de forţă din Transnistria, de aşa-numitele autorităţi de acolo. Se solicită plata unor taxe de pe salarii. Se solicită prezentarea unor rapoarte.

Poziţia noastră este clară. În primul rînd, trebuie excluse orice acţiuni unilaterale, orice obstacole care continuă în procesul educaţional pentru aceste şcoli. Doi: să se aşeze experţii responsabili de situaţia în jurul şcolilor, atît de la Chişinău, cît şi de la Tiraspol, la masa de discuţii, să elaboreze anumite soluţii de compromis acceptate de ambele părţi. Noi nu am fi împotriva unei cooperări pentru a asigura o activitate mai bună a acestor şcoli. Dar să o facem împreună, conştientizat că aceste acţiuni vin în interesul şcolilor şi nu vin să obstrucţioneze procesul de învăţămînt.

Vedem o opoziţie puternică faţă de noul regim de comerţ cu Uniunea Europeană. Tiraspolul spune nu DCFTA […] Dar uitaţi ce avem pînă astăzi: toate companiile care doresc să aibă o relaţie cu piaţa europeană o au în baza Acordului de preferinţe comerciale autonome oferit Republicii Moldova, inclusiv pentru companiile din regiunea transnistreană. Astăzi exporturile pe piaţa europeană din partea companiilor din regiunea transnistreană este în jur de 50% sau împreună cu exporturile de pe malul drept noi avem circa 70% de exporturi care vin spre Vest, nu spre Est. Deci, realităţile denotă că oportunităţi pentru comerţ există mai multe în spaţiul Uniunii Europene decît pe alte linii. Deci, avînd rezultatul respectiv pozitiv, la etapa actuală… De ce se consideră că nivelul următor va fi unul în detrimentul regiuni transnistrene? Este o declaraţie strict politică, lansată de liderii de acolo, fără acoperire juridică şi economică. Noi avem studii făcute de experţi independenţi din partea unor state cu pondere, cum ar fi Germania, care arată foarte clar în cifre şi dovezi că Acordul nou de comerţ cu Uniunea Europeană va fi benefic companiilor din regiunea transnistreană, doar că trebuie să respectăm aceleaşi reguli. Şi regulile nu sunt îndreptate împotriva companiilor malului stîng sau malului drept. Ele sunt nişte reguli normale de conduită, cînd trebuie să respecţi procedurile, după care să poţi să corespunzi standardelor internaţionale, stabilite nu de un jucător faţă de alt jucător, ele sunt standardele acceptate de comunitatea internaţională.

2013 a fost unul suficient de dificil, marcat de diverse evoluţii atît pe plan intern, pe plan regional, dar şi pe plan geopolitic european. Pe de o parte, în Republica Moldova, am avut parte de suficiente dificultăţi, pe care sper şi sunt convins că le-am depăşit. Mă refer la crizele politice, constituţionale, prin care am trecut, timp de cîţiva ani. Pe de altă parte, vedem ce se întîmplă în Ucraina, vedem ce se întîmplă în statele Parteneriatului Estic, care a fost influenţa summit-ului de la Vilnius asupra regiunilor noastre, percepţiile marilor actori internaţionali asupra acestor evoluţii. Pe de altă parte, vedem şi un dialog care nu tot timpul este uşor între Moscova şi Bruxelles, la nivel geopolitic. Şi, din punctul acesta de vedere, fiecare aspect influenţează situaţia din Republica Moldova.

…

Pentru ca să avem premisele respective, în primul rînd, trebuie să avem, cel puţin, o coincidenţă de interese şi de voinţă politică din partea marilor actori, este vorba de Federaţia Rusă, Ucraina, OSCE, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii şi, nu în ultimul rînd, Republica Moldova, atît Chişinăul, cît şi Tiraspolul. Atunci cînd va exista o voinţă să ne aşezăm la masă şi să nu discutăm orice fel de subiecte, excluzînd partea politică şi de securitate, şi instituţională, adică acel Coş III, cunoscut de toată lumea, atunci noi vom putea să avansăm.

Ucraina are un rol foarte important în acest proces. Ucraina este statul vecin cu care avem 1 220 de kilometri de frontieră, dintre care circa 460 este segmentul transnistrean al acestei frontiere. Avem o comunicare pe toate domeniile cu Ucraina. Ucraina a fost preşedintele în exerciţiu al OSCE. A fost un an unde Ucraina s-a manifestat ca un adevărat mediator, încercînd să ajute părţile în conflict să apropiem poziţiile noastre şi să găsim un compromis la subiectele care erau incluse pe agendă.

…

Noi vedem care este atitudinea Moscovei faţă de procesele care s-au produs la Vilnius. Am fost martorii deciziilor de a renunţa la semnarea documentului de asociere din partea Ucrainei. Evident că suntem îngrijoraţi, pentru că exista o mişcare paralelă dintre Chişinău şi Tiraspol, cînd negociam aceleaşi acorduri cu Uniunea Europeană. Erau perspective să obţinem regim de călătorii fără vize, atît pentru Chişinău, cît şi pentru Kiev, pentru cetăţenii celor două state. Şi, în acest fel, evoluţiile pe plan de apropiere de Uniunea Europeană pentru ambele state erau mai uşoare.

Acum lucrurile se schimbă şi orientarea geopolitică a Ucrainei cumva este într-o căutare de un vector strategic. Pentru că, dacă pînă nu demult era integrarea în UE, acum se caută un compromis între structurile care încă nu au apărut din spaţiul euroasiatic şi structurile confirmate şi care oferă o perspectivă foarte clară de la Bruxelles. Sperăm că partenerii noştri de la Kiev vor face o alegere judicioasă, care să corespundă intereselor poporului ucrainean, care merită o perspectivă europeană şi care a făcut un efort enorm pentru ca să ridice standardele, aşa cum o facem şi noi la Chişinău.

Ideea federalizării este un concept care există în lume şi foarte multe state federale demonstrează că există posibilitatea ca ele să se dezvolte foarte bine şi să asigure acele libertăţi şi drepturi pentru cetăţeni, din toate punctele de vedere. Dar referitor la Republica Moldova, această idee apare cu regularitate, în anumite perioade. Şi memorandumul Kozak a fost o încercare de a stabili un statut federal, după care a existat şi o comisie parlamentară, care elabora documentaţia, un proiect de nouă Constituţie a unui aşa-numit stat “federal” Republica Moldova. Dar nici memorandumul Kozak, nici această comisie nu au avut succes. Trebuie să ne punem întrebări de ce s-a întîmplat acest lucru, pe cît de fezabilă pentru Republica Moldova este ideea federalizării? Acum, din nou, apare în spaţiul mediatic această idee, promovată de anumite forţe politice. Noi intrăm în anul 2014 care este un an electoral. Vom avea alegeri parlamentare. Şi fiecare partid politic îşi creează o platformă de pe care să încerce să cîştige voturile alegătorilor. Ca şi responsabil de negocierile în formatul “5+2”, aş lăsa toate aspectele politice, electorale, lansate de anumite partide, şi m-aş referi la subiecte legale, pragmatice pe care trebuie să le promovăm. Nu putem să discutăm despre un proiect de federalizare la momentul actual. Noi trebuie să deschidem discuţiile pe Coşul III care înseamnă aspecte instituţionale, politice şi de securitate pentru reglementarea conflictului transnistrean.

Avem o conjunctură din partea actorilor internaţionali care vin în sprijinul reglementării pe principiile pe care le-am enunţat. Avem un contact foarte strîns cu cei de la OSCE, cu cei ide la Uniunea Europeană, cu Statele Unite ale Americii. Promovăm o relaţie strînsă şi cu partenerii noştri din Federaţia Rusă pentru că este foarte important să îi apropiem de poziţiile pe care le vedem noi ca posibile pentru soluţionarea conflictului. Astăzi nu e secret că poziţiile Tiraspolului foarte des coincid sau sunt apropiate cu viziunile partenerilor de la Moscova. Nu ştiu dacă este întîmplător sau nu acest lucru, dar oricum semne de întrebare apar. Şi atunci trebuie să avem mai multă claritate despre poziţia Federaţiei Ruse. Federaţia Rusă este un sprijinitor al proceselor din regiunea transnistreană, mă refer, în primul rînd, la calitatea de donator al unor sume importante de bani care vin de la Moscova pentru a sprijini viaţa din stînga Nistrului, regiunea transnistreană nu plăteşte pentru gazul pe care îl consumă şi foloseşte banii pentru necesităţile interne. Federaţia Rusă acordă un ajutor fiecărui pensionar, lunar în valută. Toate aceste aspecte fac ca influenţa Federaţiei Ruse, deopotrivă cu participarea în cadrul misiunii de pacificare, cu prezenţa trupelor militare ale Federaţiei Ruse, evident că, fac ca rolul acestei ţări în regiunea transnistreană să fie unul foarte înalt. Probabil, populaţia are şi un nivel de credibilitate pentru poziţia Federaţiei Ruse, mai înalt, atîta timp cît ajutorul vine de acolo. Aceasta nu exclude ajutoarele din alte surse care vin şi din partea Uniunii Europene, şi din partea OSCE-ului. Sunt o mulţime de proiecte care vin în ajutorul populaţiei din stînga Nistrului, nu mă refer la cercurile politice de acolo, dar pentru populaţie ajutorul umanitar este stimulat în permanenţă, inclusiv de către noi.

Acum, începînd cu 8 noiembrie, toţi locuitorii din regiunea transnistreană, chiar dacă posedă paşapoarte ale altor state, pot circula liber, prin toate punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova.

Alte două documente semnate s-au referit — unul la un mecanism prin care vor fi pregătite documentele şi calculată sau recalculată pensia pentru cetăţenii care se mută cu traiul permanent de pe un mal pe celălalt. Şi, la fel, am adoptat o decizie prin care am salutat intenţia guvernului Republicii Federale Germania de a contribui financiar la realizarea unui proiect de purificare a apei în localităţile Dubăsari şi Criuleni. Este o instalaţie inginerească de purificare care uneşte aceste două localităţi, dar necesită investiţii serioase pentru ca să corespundă standardelor tehnice şi sperăm că, în timpul apropiat, vom demara acţiuni în acest sens.

…Chişinăul a adoptat decizii unilaterale, dar prin aceasta, noi am contribuit la libertatea circulaţiei. Eu vreau să vă spun că în documentul, pe care l-am parafat cu referire la prioritatea redeschiderii circulaţiei pe podul din localităţile Gura Bîcului, Bîcioc, totodată, noi am adresat un apel către partenerii de dialog din regiunea transnistreană către cei din Tiraspol să întreprindă, să urmeze exemplul şi să întreprindă, la fel, acţiuni de acest gen care să îmbunătăţească viaţa locuitorilor de pe ambele maluri.

…a avut loc o întîlnire între prim-ministrul Iurie Leancă şi liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk. Pe lîngă aceasta, au fost întîlniri într-un format mai larg, la care au participat atît preşedintele în exerciţiu al OSCE, Leonid Kojara, ministrul de Externe al Ucrainei, cît şi reprezentanţii din Germania, ministrul de Stat Michael Link. Au participat şi reprezentanţii în formatul “5+2”, care sunt prezenţi la această conferinţă. Din rezultate, aş vrea să spun că s-a trecut în revistă agenda subiectelor care astăzi ne preocupă atît la Chişinău, cît şi la Tiraspol.

În primul rînd, s-au discutat subiectele legate de noile reglementări în regimul de comerţ pe care urmează să îl avem noi, Republica Moldova, cu Uniunea Europeană şi, la fel, vecinii, Ucraina, prin semnarea de către Ucraina şi parafarea de către Moldova, la Vilnius, a Acordului de Asociere. Există mai multe întrebări sau subiecte, pe care nu le înţeleg partenerii de la Tiraspol, atunci cînd spun că aceste acorduri şi noi mecanisme ar veni cu efecte negative pentru regiunea transnistreană. Vreau să vă spun că atît delegaţia de la Chişinău, cît şi partenerii noştri din Ucraina, dar şi din Uniunea Europeană, au prezentat explicaţii, prezentări şi date statistice, astfel ca să fie foarte clar că aceste mecanisme vin să aducă doar beneficii populaţiei atît din stînga Nistrului, cît şi din dreapta Nistrului.

Premierul Iurie Leancă a propus să fie creat un subgrup, în cadrul grupurilor de lucru, pentru economie şi comerţ, care să se preocupe doar de subiectul DCFTA (Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Comprehensiv). Sunt invitaţi la Chişinăul aceşti experţi de la Tiraspol, chiar partenerii din Ucraina au spus să fie prezenţi în acest grup şi reprezentanţii ai business-ului din regiune, reprezentanţi ai uniunilor de producători, care reprezintă companiile din Transnistria, astfel, ca să avem discuţii şi să putem să excludem orice dubii la subiectul DCFTA. La fel, s-a atras o atenţie sporită libertăţii circulaţiei pentru locuitori.

Podul de la Gura Bîcului a fost un subiect cu maximă atenţie abordat de către cei din cadrul conferinţei. Toţi înţeleg necesitatea deschiderii acestui pod, pentru simplul fapt că există interes, în primul rînd, din partea populaţiei, atît din satul Gura Bîcului, cît şi din satul Bîcioc din stînga Nistrului. Dar, pe lîngă interesul de a-l deschide, există şi anumite aspecte, pe care le are Tiraspolul, pentru a deschide acest pod. Noi am venit cu primul pas […] Chişinăul a decis excluderea sancţiunilor care au existat, timp de mulţi ani, faţă de locuitorii din regiunea transnistreană posesori ai unor paşapoarte străine. Începînd cu data publicării modificărilor pe care le-am aprobat, aceste sancţiuni nu vor mai fi aplicate.

Asupra situaţiei din Zona de Securitate, practic toţi participanţii au atras o atenţie sporită. Astăzi avem o situaţie cînd există tendinţe care ne îngrijorează. Premierul moldovean a propus ca să ne gîndim în direcţia organizării unui format de monitorizare neutră, internaţională a situaţiei din Zona de Securitate, a corespunderii documentelor care reglementează mecanismele, a Comisiei Unificate de Control, a activităţii trupelor de pacificare şi cu realităţile. Şi atunci vom avea o claritate care sunt principalele disensiuni şi cum am putea să le soluţionăm. Deocamdată, nu există o unitate pe acest punct de vedere, dar, cel puţin, avem o propunere asupra căreia urmează să discutăm.

Pe lîngă Zona de Securitate, evident că au fost abordate şi situaţia poliţiştilor moldoveni, care activează în oraşul Bender, am menţionat şi necesitatea asigurării unor condiţii normale pentru şcolile din Zona de Securitate, şcolile moldoveneşti cu predare în grafia latină. A fost un început de dialog. A fost convenit şi acceptat de toată lumea că aceste întîlniri la nivelul formatului “1+1” sunt utile, sunt necesare, permit să avem un dialog, să discutăm orice subiecte care ne preocupă, fără ca să admitem acţiuni unilaterale care să tensioneze situaţia.

Am explicat că cetăţenii locuitori în regiunea transnistreană care deţin paşapoarte străine nu sunt consideraţi de noi ca cetăţeni cu regim străin. Pentru că sunt locuitori ai teritoriului Republicii Moldova. Şi am prezentat în Parlament anumite iniţiative legislative pentru ca să excludem sancţiuni administrative pentru această parte a populaţiei Republicii Moldova şi pentru a-i diferenţia de cetăţenii străini cu paşapoarte ruseşti sau ucrainene, sau ai altor state care vin în Republica Moldova din afară, adică de pe teritoriul ucrainean sau din alte ţări.

La fel, s-au discutat şi alte aspecte legate de controlul străinilor, activitatea patrulelor mobile ale poliţiei de frontieră moldoveneşti, iarăşi, prin prisma existenţei Zonei de securitate de-a lungul rîului Nistru, între malul drept şi stîng. Şi, din nou, am adus asigurări, şi am citat legislaţia care spune că aceste patrule mobile vor respecta regimul existent în Zona de securitate, pentru că acest regim este dirijat de Comisia Unificată de Control, din care face parte şi o delegaţie de la Chişinău.

…la momentul actual noi avem circa 50 la sută din populaţia din stînga Nistrului cu acte de identitate moldoveneşti. Evident că toţi aceşti cetăţeni vor putea circula, în cazul în care vom obţine regim fără viză, pe teritoriul statelor membre Schengen. Iarăşi, este o posibilitate care va fi oferită şi altor, care deocamdată, din varii motive, nu au obţinut actele de identitate dar care au dreptul conform legilor moldoveneşti să le obţină. Deci dacă le vor obţine se vor alătura celor care pot să călătorească liber în Uniunea Europeană.

Rusia nu s-a angajat să-l repare (funicularul de la Rîbniţa), ci să-l demonteze definitiv. Pentru că este o instalaţie inginerească veche, care uneşte două maluri în localităţile Rîbniţa, pe malul stîng, şi Rezina pe malul drept. Acum, la moment, există nişte funii de metal peste rîul Nistru, cu nişte vagonete, care cîntăresc tone, şi aceste vagonete stau ataşate deasupra zonelor locuite de populaţia din stînga sau din dreapta Nistrului. Există case de locuit acolo. Dacă se întîmplă cumva un accident, e un pericol enorm. Şi astăzi, într-adevăr, pentru demontarea acestor instalaţii este nevoie de specialişti şi de tehnică profesionistă. La moment, noi la Chişinău asemenea tehnică nu avem. E vorba de elicoptere grele, de tonaj mare, care pot să ridice aceste instalaţii şi să le transporte de pe un mal pe altul în forma în care sunt astăzi. Rusia s-a angajat. Astăzi a anunţat că va acoperi toate cheltuielile şi va pune la dispoziţie toată partea tehnică necesară. Dar aceasta se va face în totală coordonare cu autorităţile de la Chişinău, cu Comisia Unificată de Control, pentru că este în Zona de Securitate, şi cu proprietarii acestor instalaţii, chiar dacă ele nu sunt funcţionale — la noi este compania franceză Lafarge, investitor, şi dincolo este administraţia locală din Rîbniţa.

Evident că în orice negocieri rezultatul este obţinut, cînd se ajunge la un compromis. Şi noi suntem pregătiţi să acceptăm mişcarea spre un compromis. Dar evident că acest compromis trebuie să fie rezonabil, trebuie să facă astfel ca statul Republica Moldova să fie unul şi mai puternic după reglementarea conflictului transnistrean, să fie un stat fiabil, să fie un stat democratic, să ne dezvoltăm economic, să respectăm drepturile omului şi, astfel, eu cred că rezultatul va corespunde intereselor populaţiei.

Realitatea este că astăzi nu putem vorbi despre perioade exacte cînd vom avea proiectul acelei reglementări a conflictului transnistrean, care va reunifica ţara. Evident că depunem eforturi şi noi, reprezentanţii Chişinăului, şi partenerii noşti internaţionali. Vedem şi eforturile actorilor internaţionali implicaţi nemijlocit în formatul 5+2. Dar, spre regret, astăzi Republica Moldova parcurge o perioadă nu foarte uşoară, inclusiv din punct de vedere al unor procese care au un caracter mai mult geopolitic, aş spune eu, nu neapărat intern. Noi suntem martorii unor evoluţii nu tocmai favorabile Republicii Moldova.

Putem vorbi astăzi despre care sunt interesele în jurul Transnistriei şi nu neapărat care sunt actorii principali, cu toate că ei sunt vizibili. Astăzi reconfirmăm faptul că Republica Moldova este orientată spre Europa. Noi promovăm integrarea europeană şi reformele democratice, pe care le avem în planurile noaste de acţiuni cu partenerii europeni. Pe de altă parte, există tendinţe pentru reorientarea politicii moldoveneşti spre un vector euroasiatic. Şi aceste tendinţe sunt vizibile. Există forţe din exterior, în special, este Federaţia Rusă, statul care oficial promovează acest deziderat. Partenerii din Tiraspol consideră că orientarea euroasiatică ar fi o prioritate pentru dezvoltarea regiunii. Noi considerăm că aici trebuie să ajungem la un compromis şi să vedem tendinţele pe care le avem în regiune, nu doar în Republica Moldova, dacă vedem şi procesele care se întîmplă în Ucraina, statul vecin, dar un stat cu o pondere mare pentru dezvoltarea noastră ulterioară, vedem că vecinii noştri se orientează, la fel, spre Bruxelles. Şi atunci este evident că, dacă Chişinăul şi Kievul se mişcă într-o anumită direcţie…

Formatul 5+2 ar fi mult mai eficient, dacă ar exista o unitate de viziuni între, cel puţin, partenerii internaţionali. Este evident că Chişinăul şi Tiraspolul sunt pe poziţii diferite. Tot procesul de negocieri este o consecinţă a unui conflict, conflict armat care, spre regret, a adus multe pierderi, inclusiv de vieţi omeneşti. Dar avem la masa de negocieri parteneri internaţionali: şi state, şi organizaţii internaţionale.

Constatăm că (partenerii) au viziuni diferite, tocmai de aceea spuneam că formatul ar fi mult mai eficient, dacă noi am avea în faţa noastră parteneri internaţionali care ar veni cu propuneri coordonate şi atunci, cu siguranţă, şi Chişinăul, şi Tiraspolul ar fi într-o poziţie mai apropiată să accepte aceste propuneri, decît dacă avem viziuni diferite. Şi aici doar pot să reconfirm că Federaţia Rusă deseori vine cu propuneri, iniţiative care nu sunt sprijinite nu doar de Chişinău, dar nici de restul partenerilor internaţionali.

Este un subiect care în permanenţă persistă pe agenda discuţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol. Astăzi avem situaţia cînd, pe de o parte, cu eforturi comune şi din partea Chişinăului, şi a partenerilor internaţionali, noi am reuşit să păstrăm calmul, cel puţin, la deschiderea anului şcolar. Acum toate cele opt şcoli activează în regim normal, copiii merg la şcoală, procesul de învăţămînt se desfăşoară. Pe de altă parte, avem din nou acţiuni cu caracter unilateral, în raport cu aceste şcoli. Ele se referă la impunerea unor noi proceduri fiscale către aceste unităţi.

Arenda era achitată şi anterior. Acum taxele respective pentru anumite şcoli au fost majorate substanţial. Poziţia noastră este că toate aceste aspecte trebuie, în primul rînd, discutate şi după care să fie luate anumite decizii. Dacă noi, în procesul discuţiilor, vom avea o decizie comună cum să acţionăm, după aceea, deciziile vor fi acceptate normal. Noi înţelegem că pentru anumite sedii, dacă ele sunt închiriate de la proprietarii care necesită plata pentru arendă, noi trebuie să discutăm, dar sumele, taxele, trebuie să fie legate de realitate, nu să fie majorate unilateral, aşa cum îşi doreşte una dintre părţi. Dar acesta este un singur aspect şi de care se ocupă inclusiv grupurile de lucru, Ministerul Educaţiei, dar sunt şi alte aspecte care ţin şi de procesul de studii, şi de condiţiile cu care se confruntă copiii sau părinţii, şi multe alte aspecte care ne deranjează.

Compromisul trebuie să-l avem aici, la Chişinău, astfel ca să implementăm un mecanism care să ne ajute să avansăm pe calea îndeplinirii acelor angajamente pe care ni le-am asumat în raport cu partenerii internaţionali, pentru ca să obţinem rezultatele, şi cazul concret este regimul fără de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova, în cazul călătoriilor în spaţiul european. Şi doi: ca acest mecanism să nu aducă prejudicii locuitorilor din Republica Moldova. Şi locuitori îi considerăm şi pe cei din stînga Nistrului. Eu cred că astăzi noi suntem foarte aproape de detalizarea mecanismului şi pot să vă spun că acest mecanism, într-adevăr, nu va afecta locuitorii din stînga Nistrului, indiferent de ce paşapoarte vor avea aceştia.

Dacă în prezent legea impune, deocamdată, legea care acţionează pe teritoriul Republicii Moldova, ca toţi cetăţenii străini să fie înregistraţi, să aibă permis de şedere temporară sau permanentă şi cei care nu au, şi asta se referă, în mare parte, la locuitorii din regiunea transnistreană, uneori au necazuri, atunci cînd traversează frontiera prin punctele controlate de autorităţile de la Chişinău, acum, proiectele care sunt elaborate deja şi urmează să fie prezentate Parlamentului, în perioada cînd îşi va relua activitatea, prevăd separarea clară a cetăţenilor străini în două categorii: cei care vin din afara teritoriului Republicii Moldova, adică din Ucraina, Federaţia Rusă sau din orice alt stat şi locuitorii cu paşapoarte străine din stînga Nistrului. Deci toate procedurile care le vom introduce se vor referi doar le cetăţenii străini. Cetăţenii, locuitori ai teritoriului Republicii Moldova — malul drept, malul stîng — vom fi absolviţi de aceste proceduri, de obligaţiunea de a se înregistra şi nu vor fi sancţionaţi, la momentul trecerii frontierei prin punctele controlate.

Doar pot să confirm că poziţia noastră, a celor de la Chişinău, în special, a celor care sunt implicaţi direct în negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean, se bazează pe faptul deschiderii tuturor coşurilor pentru discuţii: şi problemele social-economice, şi problemele juridice, umanitare, şi problemele politice, şi de securitate. Este absolut evidentă interdependenţa dintre aceste coşuri. Nu putem rezolva probleme serioase cu caracter economic sau cu caracter juridic, dacă nu avem o platformă politică pe care să încercăm să construim acele mecanisme care să ne apropie. Este foarte important să avem o înţelegere comună de unde pornim şi unde trebuie să ajungem. Şi aici doar reconfirm poziţia premierului că noi trebuie să lucrăm pentru ca să ne apropiem unii de alţii, să acţionăm astfel ca viaţa cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent pe care mal locuiesc aceştia, să fie mai bună.

Nimeni nu poate astăzi să spună că nu există dosare care creează dificultăţi, în primul rînd, celor implicaţi în aceste dosare, dar şi autorităţilor, inclusiv de la Chişinău. Vreau să vă spun că nu este vorba doar de dosarele care sunt intentate la Chişinău împotriva unor reprezentanţi din stînga Nistrului, este vorba şi de dosarele pe care autorităţile din stînga Nistrului le-au deschis împotriva reprezentanţilor de la Chişinău, a unor poliţişti, a unor primari ale localităţilor controlate de autorităţile constituţionale, chiar şi împotriva unor reprezentanţi, spre exemplu, ai Comisiei Electorale Centrale, atunci cînd erau organizate anumite procese electorale. Cu siguranţă că, acest document nu poate fi considerat ca indicaţii cuiva, sub nicio formă. Grupurile de lucru care funcţionează trebuie să se întîlnească şi să facă un schimb de informaţii şi nu informaţii cu caracter personal sau care comportă date personale ale cetăţenilor Republicii Moldova, informaţii generale, care sunt aceste dosare care sunt considerate la Chişinău sau la Tiraspol că creează dificultăţi, cîte dosare sunt, care e soarta acestor dosare.

În dosare figurează persoane, dar nicio informaţie care, în conformitate cu legea, nu poate fi transmisă altor subiecte nu va fi transmisă. Şi textul spune despre aceasta foarte clar. E un schimb de informaţii, dar nu informaţii care ar fi sau clasificare, sau care ar comporta date cu caracter personal. Nicio concluzie, care este uneori vehiculată în presă nu derivă din documentul semnat. Este un schimb de informaţii, este un dialog pe un subiect care trezeşte semne de întrebare atît la Chişinău, cît şi la Tiraspol. Doar experţii, reprezentanţii Ministerului de Interne, ai Procuraturii Generale, vor decide în ce măsură putem să avansăm pe acest subiect.

În momentul de faţă toţi privesc în direcţia Summit-ului de la Vilnius unde se vor lua anumite decizii cu caracter decisiv pentru Republica Moldova şi Ucraina. Căi de alternativă nu există şi noi vom face tot posibilul ca beneficiile integrării europene să acopere tot teritoriul Republicii Moldova, şi malul drept şi malul stîng al Nistrului.

Trebuie să fim conştienţi că Rusia este un partener important pentru Republica Moldova. Relaţiile trebuiesc menţinute şi dezvoltate. Avem foarte multe elemente în comun în trecutul nostru istoric şi în prezent legate de relaţiile economice, comerciale, dar şi legat de acel număr de cetăţeni care astăzi se află în FR. Din acest punct de vedere vom depune toate eforturile pentru ca discuţiile de la Bruxelles să fie echilibrate cu discuţiile purtate cu reprezentanţii din Federaţia Rusă.

Sunt greu de înţeles anumite aluzii care vin din partea partenerilor ruşi referitor la aspectele energetice. Astăzi Republica Moldova are un contract semnat cu Gazprom, îl respectă în totalitate, sunt achitate toate facturile curente de consum a gazelor naturale. Aproape că nu există datorii. Pe de altă parte, există o situaţie diferită în regiunea transnistreană unde practic Federaţia Rusă sponsorizează administraţia de acolo prin livrarea gazelor naturale fără perceperea taxelor care se cuvin.

N.R.: Vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov, a specificat că declaraţiile vicepremierului rus Dmitri Rogozin cu privire la Transnistria au exprimat poziţia Federaţiei Ruse, precum că Moldova ar trebui să aibă grijă să nu îngheţe iarna, deşi la momentul dat nu existau motive întemeiate pentru care Rusia ar fi sistat livrarea gazelor naturale în Republica Moldova.

Federaţia Rusă numeşte acest proces acordare de asistenţă umanitară populaţiei din regiune. Şi ea se manifestă atît prin ajutoare sub formă de unităţi de transport pentru instituţii medicale, sume financiare pentru obiective de menire socială, plata unor adaosuri la pensiile tuturor locuitorilor din regiunea respectivă. Evident că este un volum de asistenţă care contează pentru cetăţenii de acolo. Şi astfel viaţa dînşilor poate este puţin mai uşoară.

Dar ar fi mai eficient dacă ajutorul care se acordă atît populaţiei din stînga Nistrului, cît şi din dreapta Nistrului ar fi coordonat, inclusiv cu autorităţile de la Chişinău. Noi nu am fi niciodată împotriva asistenţei umanitare pentru populaţia din stînga Nistrului, pentru că sunt cetăţenii de care trebuie să avem grijă, dar o repartizare echitabilă, eficientă, inclusiv cu ajutorul altor donatori care sunt gata să ajute, ar fi utilă.

De fiecare dată, Chişinăul a prezentat toate răspunsurile necesare celor interesaţi, în primul rînd, statelor vecine, Ucraina, Rusia, dar şi reprezentanţilor de la Tiraspol, în partea care ţine de locuitorii din regiune care deţin paşapoarte străine. Acum guvernul de la Chişinău definitivează procedura, mecanismul va fi pus în funcţie cînd atît partea tehnică, cît şi procedura efectuării controlului migraţional vor fi definitivate. Şi doar pot să reiterez: acest mecanism are ca scop evidenţa cetăţenilor străini care vin în Republica Moldova din afara teritoriului statului nostru, adică inclusiv din afara regiunii transnistrene, de pe teritoriul ucrainean sau al altor state mai îndepărtate. Mecanismul nu se va referi la cetăţenii locuitori din regiunea transnistreană.

Tiraspolul a reacţionat, din punctul nostru de vedere, exagerat la iniţiativa convenită cu Uniunea Europeană de a introduce posturile de control migraţional — o iniţiativă absolut normală care nu are interes să vină împotriva unor grupuri de cetăţeni, locuitori ai teritoriului Republicii Moldova. Este o iniţiativă care îşi are scopul pentru a controla fluxurile migraţionale care trec prin teritoriul Republicii Moldova şi se referă exclusiv la cetăţenii care vin din afara frontierelor oficial recunoscute ale statului nostru, adică de pe teritoriul ucrainean şi alte teritorii conexe. Am prezentat toate informaţiile necesare, Chişinăul manifestă totala deschidere pentru ca asemenea informaţii să fie prezentate tuturor partenerilor interesaţi şi sperăm foarte mult că aceste informaţii nu vor mai fi utilizate speculativ pentru a acoperi alte acţiuni care se întreprind în acelaşi timp. Aici evident că delegaţia de la Chişinău a pus problema adoptării unor acte pe care le considerăm neprieteneşti şi, în primul rînd, este vorba despre legea despre aşa numita frontieră a Transnistriei. Au existat reacţii oficiale din partea preşedinţiei OSCE, a Uniunii Europene, a SUA, care condamnă asemenea acţiuni unilaterale şi cu atît mai mult că aceste documente adoptate în stînga Nistrului conţin prevederi care, în cazul aplicării, ar avea consecinţe foarte grave şi imprevizibile pentru securitatea din regiune şi nu doar a Republicii Moldova.

Nu există nicio graniţă administrativă. Există o linie administrativă care separă malul drept de malul stîng, care separă regiunea transnistreană care a instituită temporar, convenţional, ca urmare a conflictului din ’92. Acum nu sunt nici puncte vamale, din grănicereşti, sunt doar nişte puncte de control migraţionale. Orice stat examinează cetăţenii străini care intră şi ies de pe teritoriu. În Republica Moldova, din cauza că temporar nu controlăm o porţiune de frontieră, există posibilitatea ca cetăţenii străini să intre şi să părăsească Republica Moldova fără ca autorităţile în mod legal să cunoască despre prezenţa dînşilor pe teritoriului statului.

…

Şi acum sunt lucrători ai poliţiei sau a poliţiei rutiere. Vor fi persoane civile care vor avea legătura prin internet cu baza de date centrală şi vor oferi posibilitate cetăţenilor străini, care intră în ţară prin regiunea transnistreană, să se înregistreze. Altfel, aceştia ar trebui să se înregistreze timp de 72 de ore, la alte centre stabilite la Chişinău, Bălţi, etc.

…

Vor fi examinate paşapoartele. Datele vor fi introduse automat, prin scanare, în baza de date. După care, cetăţenii străini nu vor mai trebui să se ducă la alte instituţii ca să se înregistreze. Dacă nu vor merge la ghişee, vor fi nevoiţi să meargă la alte instituţii de la Chişinău.

…

Spre regret, reacţia nu a fost una constructivă, aşa cum ne-am aşteptat.

N.R: Autorităţile moldovene au decis să amplaseze noi puncte vamale pe linia administrativă care separă malul stîng al Nistrului, de cel drept. Decizia a fost întîmpinat ostil de către Tiraspol, deşi aceste ghişee vin în ajutor cetăţenilor străini care intră în Republica Moldova, din Ucraina, prin segmentul transnistrean de frontieră. Potrivit afirmaţiilor viceprim-ministrilui pentru Reintegrare, Eugen Carpov, aceste acţiuni se încadrează în agenda Republicii Moldova de securizare a frontierei şi a planului de acţiuni pentru liberalizarea regimului de vize cu UE. De-a lungul liniei administrative care separă regiunea transnistreană de restul teritoriului Republicii Moldova urma să fie amplasate 6 ghişee, fără ca înregistrarea să fie una obligatorie, serviciul fiind gratuit.

În Republica Moldova există o singură frontieră de stat. Ea este recunoscută la nivel internaţional şi stabilită în cadrul acordurilor bilaterale pe care le avem cu România şi cu Ucraina, statele vecine. Dacă este vorba despre linia administrativă — care, la moment, separă regiunea transnistreană de restul teritoriului Republicii Moldova — vreau să vă confirm că aceasta nu are statut de frontieră şi nu poate să aibă acest statut. Această linie administrativă a fost convenită temporar, convenţional, după conflictul care a avut loc în anul 1992 şi documentele care au fost semnate ulterior privind procesul de negocieri, pe problematica reglementării conflictului transnistrean, reglementării definitive, pe căi politice, paşnice a acestui conflict, în baza principiului suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, cu elaborarea unui statut special pentru regiunea transnistreană ca parte componentă.

…

…avînd în vedere că această iniţiativă, în totalitate, este o acţiune unilaterală, cu un caracter provocator. Nu s-a discutat niciodată, în cadrul formatului “5+2” sau în cadrul comisiei unificate de control, sau între reprezentanţii politici de la Chişinău şi Tiraspol, indiferent de nivel, împărţirea teritoriului Republicii Moldova pe porţiuni separate, care ar aparţine regiunii transnistrene sau într-un alt mod. Deci toate aceste împărţiri sunt făcute arbitrar, nu pot fi recunoscute şi nu pot fi, sub nicio formă, puse în discuţie. Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil şi locuitorii din localităţile pe care le-aţi enumerat trebuie să păstreze calmul, guvernul Republicii Moldova acum analizează situaţia. Vom demara consultări în zile următoare, cu toţi participanţii din formatul “5+2”, pentru ca să găsim, de comun acord, soluţii, pentru a reveni la normalitate şi a nu admite tensionarea situaţiei, aşa cum poate că şi-o doresc anumite forţe.

Este adevărat, Tiraspolul pledează pentru subiectul social economic iar Chişinăul vede o avansare pe toate coşurile incluse în agendă noastră de negocieri. Asta înseamnă şi subiecte social economice şi aspecte umanitare, drepturile omului dar şi probleme instituţionale, politice şi de securitate care ţin de reglementarea definitivă a conflictului transnistrean, în mod special asta însemnînd identificarea statutului regiunii transnistrene ca parte componentă a Republicii Moldova. Dacă ne uităm la proceduri, cum se creează agenda pentru o şedinţă, regulile şi documentele pe care le avem stipulează ce preşedinţia în exerciţiu colectează propunerile părţilor după care vine cu proiectul acestei agende. Aşa a fost şi făcut, partenerii ucraineni au prezentat o propunere care a inclus atît subiectele specificate de partea transnistreană cît şi subiectele pe care le-a propus Chişinăul. Dar pe parcursul discuţiilor … ne-am confruntat cu o puternică opoziţie din partea Tiraspolului şi a Moscovei pentru ca să avem pe agendă subiectele ce ţin de coşul trei (probleme politice) şi un subiect separat pe care l-am propus noi, este vorba de ultimele evoluţii din zona de securitate, incidentele care au loc cu regularitate.

Pot să constat o coincidenţă de poziţii pe care au avut-o reprezentanţii de la Tiraspol şi cei de la Moscova în problemele de care spuneam mai sus. Nedorinţa, şi această nedorinţă argumentată prin declaraţii dure, unilaterale, de părăsire a sălii de discuţii în cazul în care asemenea subiecte vor fi abordate şi pe de altă parte era poziţia practic a tuturor celorlalţi parteneri, adică Chişinău şi actorii internaţionali care fac parte din formatul 5+2. Dar pînă la urmă, preşedinţia a venit cu un proiect pe care a considerat că trebuie să îl pună pe masa de discuţii. Acest proiect conţine subiecte din trei coşuri şi preşedinţia a venit cu propunerea ca o primă discuţie pe o probleme ce ţin de zona de securitate să aibă loc într-un format 1+1, adică între reprezentantul politic al Chişinăului şi Tiraspolului. Noi am acceptat o asemenea abordare şi am convenit că reuniunea respectivă va avea loc săptămîna viitore la Chişinău, urmînd să stabilim detaliile aceste întîlniri.

N.R.: În perioada 23–24 mai 2013, la Odesa a avut loc o rundă de negocieri privind reglementarea transnistreană în formatul “5+2”. Reprezentanţii Tiraspolului au refuzat să discute despre incidentele din zona de securitate şi au insistat pe probleme social-economice.

Problema respectivă (mutarea Sovietului suprem de la Tiraspol la Bender) a fost mediatizată inclusiv printr-un comunicat al guvernului, în care a fost expusă nu doar îngrijorarea dar a fost adresat şi un apel către mediatori, observatori care să intervină pentru a nu admite asemenea derapaj. Aceste încercări reprezintă tentative de modificare a echilibrului stabilit de către mecanismele şi documentele care reglementează situaţia în Zona de Securitate. Iar Benderul este un oraş cu statut special în această Zonă de Securitate şi administrarea problemelor de securitate în acest oraş are loc prin intermediul Comisiei Unificate de Control, cu ajutorul organelor de poliţie şi miliţie de la Chişinău şi Tiraspol. Subiectul respectiv rămîne pe agenda discuţiilor, în primul rînd la nivel Chişinău-Tiraspol, cu participarea mediatorilor şi observatorilor.

Referitor la necesitatea retragerii trupelor militare ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova — nu s-a produs pe parcursul ultimelor 20 de ani nici o schimbare în poziţia oficială atît a Chişinăului cît şi a tuturor actorilor internaţionali. Trupele militare care staţionează ilegal trebuie retrase. Dialogul cu toate părţile implicate în reglementarea conflictului transnistrean trebuie purtat pe căi diplomatice, politice, prin consultări, prin convingere, prin compromis. Astfel ca să revenim la situaţia pe care ne-o dorim. dacă este vorba despre formatul 5+2, acest format este unul eficient, este unul lucrativ care a progresat de la un format care era iniţial compus din trei actori, după care au devenit cinci, acum avem 5+2, adică şapte parteneri care au aceeaşi sarcină.

Biroul de reintegrare a luat atitudine imediat […] referitor la acţiunile care au avut în regiunea localităţii Varniţa. Nu putem fi de acord şi nu acceptăm nici un fel de acţiuni unilaterale întreprinse de reprezentanţii din regiunea transnistreană. Spre regret constatăm că în ultima perioadă avem un şir de asemenea acţiuni. Ele nu au nici un alt scop decît tensionarea situaţiei şi crearea problemelor adiţionale pentru populaţia din regiune indiferent că sunt pe malul drept sau pe malul stîng al rîului Nistru. Evident că în toate situaţiile respective au fost întreprinse măsurile de rigoare. Dacă ne referim la ultimul incident, vreau să vă spun că, urmare a acţiunilor întreprinse de populaţia din regiune, de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova, de partenerii noştri internaţionali vagonetele care au fost instalate sub forma a două noi posturi de control au fost demontate şi retrase de pe locurile unde intenţionau să fie instalate.

Fenomenul probabil există, dar ca argument pentru acţiunile care au fost întreprinse nu poate să servească această teză. Există două grupuri de lucru pentru cooperare pe chestiuni vamale. În cadrul acestor grupuri s-a discutat posibilitatea întreprinderii unor acţiuni în comun pentru combaterea oricăror încălcări în domeniul vamal. Un patronat, aş spune, asupra unor asemenea acţiuni a fost luat de către misiunea EUBAM. În acest scop, experţi din cadrul serviciului vamal de la Chişinău şi partenerii lor de la Tiraspol au avut vizite comune de documentare, s-au întîlnit la Odesa nu demult. Dar mai mult decît discuţii subiectul nu a fost avansat. Iar cauza a fost refuzul celor de la Tiraspol să implementeze în practică proiectele pe care le propunea misiunea EUBAM. Acum urmare a acţiunilor unilaterale argumentul declarat poate fi calificat neserios şi absolut neargumentat. Tiraspolul oficial printr-o scrisoare a anunţat EUBAM că nu este gata să finalizeze acest document şi să coopereze în continuare.

Pacificatorii trebuie să contribuie ca asemenea incidente să nu se întîmple. Iar în cazul în care una dintre părţi încalcă flagrant regulamentele din zona de securitate mecanismele instituite în cadrul mecanismului de pacificare trebuie să fie activate imediat. Aceasta înseamnă că observatorii militari din partea tuturor participanţilor în Comisia Unificată de Control (CUC) trebuie să se deplaseze la faţa locului pentru, în primul rînd, a documenta situaţia şi a întreprinde măsuri care să stopeze orice degradare sau tensiune în continuare. Spre regret, în ultima situaţie care s-a produs din nou au avut loc trăgănări în ieşirea observatorilor militari la faţa locului. S-au deplasat membrii CUC de la Chişinău. Au fost şi reprezentanţii din partea ucrainenilor. Spre regret, alţii nu s-au deplasat.

Dacă ne uităm în programul de guvernare, aprobat pentru guvernul trecut, una dintre priorităţi este modificarea mecanismului de pacificare şi transformarea acestuia în unul civil cu mandat internaţional. Evident, noi acest deziderat l-am promovat în relaţiile noastre cu partenerii internaţionali. Evident că pentru modificarea mecanismului existent trebuie să fie acordul tuturor părţilor. Deocamdată nici Tiraspolul, nici Moscova nu sunt pregătiţi să accepte o asemenea decizie.

…orice procese politice care au loc la Chişinău sunt într-un format democratic, sunt într-o manieră care se întîmplă oriunde. Toate procesele au un sfîrşit, după care vom intra în normalitatea politică aşa cum trebuie ea să fie. Eu cred că situaţia, de astăzi, de la Chişinău sub nici o formă nu trebuie să încurajeze pe cei de la Tiraspol sau din alte capitale să întreprindă acţiuni ilegale, unilaterale, să tensioneze situaţia. Consecinţele vor fi suportate tot de ei şi de populaţia din regiune indiferent pe care mal al Nistrului aceştia locuiesc.

…reprezentanţii organelor de poliţie sunt persoane în uniformă. Interzicerea purtării uniformei după mai mult de 20 de ani de la semnarea acordului din 1992, după noi, este o decizie unilaterală care nu corespunde nici acordului din 1992, nici altor documente care reglementează situaţia din zona de securitate.

…

Am auzit intenţii de la Tiraspol că ar putea fi deconectată şi cea de-a doua instituţie penitenciară. Din punctul nostru de vedere, asemenea acţiuni în primul rînd reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului, mă refer la persoanele care sunt deţinute în aceste penitenciare.

…

În afară de persoanele deţinute şi personalul care păzeşte şi întreţine aceste instituţii, alţi reprezentanţi ai instituţiilor de forţă din Republica Moldova nu există. Noi suntem deschişi să avem vizite în aceste instituţii pentru partenerii noştri internaţionali. Şi de fapt aceste vizite deja au loc. Deschidere există pentru toţi care sunt interesaţi ca să se convingă de realităţile de acolo.

N.R.: Vicepremierul pentru reintegrare, Eugen Carpov a cerut preşedinţiei ucrainene a OSCE să se “implice mai activ” pentru a “detensiona” situaţia din zona de securitate de pe Nistru după ce administraţia transnistreană a interzis poliţiştilor moldoveni să poarte uniformă prin oraş şi i-a declarat “persona non grata” în stînga Nistrului pe patru poliţişti. Reprezentantul special al preşedintelui în exerciţiu al OSCE, Andrei Deşciţa, a declarat că a propus părţilor ca toată zona de securitate să intre sub monitorizare internaţională, nu doar penitenciarele, pentru a evitata şi preveni pe viitor tensiuni de acest gen.

Este deja al treilea an, cînd bugetul Republicii Moldova prevede o sumă de bani alocată pentru activităţi orientate spre reintegrarea ţării. Anul trecut (2012) şi în anul 2011, în buget au existat cîte 10 milioane de lei; pentru 2013, avem o sumă de 15 milioane, adică majorată cu 50%. Banii sunt orientaţi, în special, pentru proiecte care să aibă un caracter social-economic, umanitar, acordăm sprijin şcolilor, celor 8 şcoli moldoveneşti, cu predare în grafie latină. Toate şcolile au primit cîte un ajutor unic, în valoare de 75 000 de lei, pe care să le folosească pentru necesităţile curente. Pe lîngă aceasta, avem un şir de obiective legate de reparaţia, reconstrucţia, reutilarea unor obiective de menire socială, adică grădiniţe, şcoli, spitale, după care avem şi proiecte legate de construcţia de apeducte, construcţia de sisteme de canalizare, adică ajutor comunităţilor care sunt în Zona de Securitate. Un accent special, anul curent, a fost pus pe iluminarea localităţilor. Au fost selectate 14 localităţi, sunt 14 proiecte, care vor primi finanţare pentru construcţia sistemelor de iluminare stradală. Avem şi alte activităţi, cum ar fi, de exemplu, editarea a două volume de culegeri de documente care ţin de conflictul din anul 1992 şi procesul de negocieri. Vrem să facem o reconstrucţie la monumentul Capul de Pod Şerpeni, spre exemplu, şi altele.

Podul poate fi pus în exploatare într-o perioadă foarte rapidă, calculată în cîteva săptămîni. Autorităţile de la Chişinău au capacităţi tehnice şi financiare pentru a efectua lucrările de reparaţie, care sunt necesare pe acest pod şi pe drumurile adiacente, astfel ca el să devină funcţional. Spre regret, obstacolul este atitudinea celor de la Tiraspol.

…

Pentru că văd respectivul obiect de infrastructură de transport legat de alte probleme cu caracter politic. Există un proiect de document care se discută de mai mult timp, el ţine de libertatea de circulaţie. La insistenţa celor din regiunea transnistreană, în documentul respectiv au fost incluse şi subiectul legat de podul de lîngă localitatea Gura Bîcului, şi circulaţia liberă a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului. S-a pus acolo şi problematica cetăţenilor ruşi sau ucraineni care sunt locuitori ai regiunii transnistrene şi care din nou trebuie să urmeze anumite proceduri, ca să îşi pună în legalitate cetăţenia respectivă pe care o au din partea altor state, precum şi circulaţia unităţilor de transport din regiunea transnistreană. Toate aceste elemente au fost puse împreună şi condiţionate unul de celălalt. În viziunea celor de la Tiraspol, dacă nu se rezolvă toate la pachet, atunci nu poate fi deschis nici podul de la Gura Bîcului, care este problema cea mai simplă de soluţionat.

…transnistrenii trebuie să înţeleagă că există cîteva principii la care Republica Moldova nu va putea renunţa. În primul rînd, noi trebuie să respectăm standardele internaţionale pe toate domeniile discutate. Doi: Republica Moldova, ca stat recunoscut pe arena internaţională, are angajamente cu partenerii săi din străinătate, în baza acordurilor bilaterale, multilaterale, ca parte a unor convenţii internaţionale sau ca participant în organizaţii internaţionale. Toate aceste angajamente trebuie respectate şi de către cetăţenii locuitori din stînga Nistrului sau agenţii economici, sau instituţiile care activează acolo. Doar aşa noi vom putea găsi soluţii şi pentru circulaţia autoturismelor din regiunea transnistreană, pentru funcţionarea băncilor, pentru deschiderea eventuală a aeroportului de la Tiraspol, navigaţia pe rîul Nistru şi aşa mai departe. Doar cu respectarea principiilor pe care le-am enumerat. Alte soluţii astăzi nu există.

Noi înţelegem foarte bine că regimul existent în zona de securitate impune anumite restricţii pentru locuitorii din zonă. Guvernul trebuie să vină în sprijinul acestor comunităţi, pentru a compensa lipsurile şi obstacolele, îngrădirile pe care le suportă populaţia din zonă. Tocmai din acest motiv există acest fond pentru acţiuni legate de reintegrare. Dar acest fond poate fi folosit nu doar pentru comunităţile din zona respectivă, controlate de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova. Noi suntem gata să elaborăm şi proiecte care să pună împreună localităţi, atît din stînga Nistrului, cît şi din dreapta Nistrului.

…

Deocamdată atitudinea partenerilor noştri de dialog din regiunea transnistreană este una care încă nu permite un asemenea grad de cooperare. Dar deschiderea există şi oricînd noi putem să accesăm din fondul respectiv inclusiv surse financiare pentru asemenea proiecte.

…

Eu nu pot vorbi despre cetăţenia aşa-zisei “rmn”, pentru că este un element nerecunoscut, care nu are o valoare pentru nimeni, nici pentru Republica Moldova, nici pentru statele din vecinătate, nici Ucraina, Rusia nu recunosc această aşa-numită cetăţenie sau aşa-numitele paşapoarte. Este un instrument pentru utilizare locală de către cei care astăzi administrează de facto regiunea, pentru a atrage cetăţenii de pe malul drept sau din localităţile controlate de autorităţile moldoveneşti de pe malul stîng, pentru a-i atrage cu diferite pîrghii economice, financiare, sociale. Aici aş menţiona că, pentru obţinerea aşa-zisului paşaport transnistrean, se propune o pensie mai majorată, reducere pentru taxele la serviciile comunale, energie, căldură şi aşa mai departe. Deci sunt metode care nu cadrează cu procesul de reglementare, dar creează obstacole adiţionale.

Personal am abordat subiectul respectiv în şedinţa plenară, la care participau şi reprezentanţii misiunilor participante în format “5+2”. Pînă acum nu a fost nicio discuţie al nivelul Chişinău-Tiraspol despre posibila introducere a oricăror valute străine, pe teritoriul regiunii transnistrene. Această informaţie vine din surse mass-media şi noi am solicitat să obţinem nişte clarificări. Poziţia transnistrenilor a fost expusă de Nina Ştanski, dar ceea ce contează, de fapt, este poziţia Federaţiei Ruse, rubla rusească fiind valuta oficială din Federaţia Rusă. În cadrul şedinţei am solicitat ca partenerii ruşi să vină cu informaţii despre acest subiect. Şi sunt convins că vom face şi demersuri pe alte canale diplomatice, ca să clarificăm care este atitudinea Federaţiei Ruse, pentru că Federaţia Rusă este un partener foarte important în reglementarea conflictului transnistrean. Federaţia Rusă este şi mediator. Federaţia Rusă este şi participant în cadrul misiunii de pacificare. Şi Federaţia Rusă este statul care, în permanenţă, a subliniat necesitatea rezolvării conflictului transnistrean, pe baza suveranităţii şi independenţei, inclusiv integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, cu elaborarea unui statut special pentru regiunea transnistreană. Deci consider că această abordare şi includerea rublei ruseşti ca modalitate de plată în regiunea transnistreană sunt două lucruri diferite. Va trebui să clarificăm care este poziţia.

Nu poate fi vorba de o anumită graniţă (după semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE), nici vamală, nici de altă natură. Pe Nistru există o linie administrativă, care, într-un mod artificial, astăzi desparte cele două maluri ale rîului Nistru. În cazul în care Republica Moldova va semna acest document foarte important pentru comunitatea de afaceri — în general, pentru Republica Moldova — atunci cei din stînga Nistrului vor fi privaţi de anumite instrumente benefice pentru promovarea comerţului din regiune. Aceasta ar fi consecinţa negativă pe care ar trebui să o conştientizeze cei care iau decizi astăzi la Tiraspol.

El (Acordul de Liber Schimb cu UE) ar avea avantaje pentru mediul de afaceri din regiunea transnistreană, dacă această comunitate ar fi parte în angajamentele pe care le avem cu Uniunea Europeană sau le vom avea, în baza noului Acord. Dacă această comunitate va fi exclusă, atunci vor fi mai multe dezavantaje decît avantaje.

Spre regret, deciziile politice, astăzi, la Tiraspol, nu iau în calcul şi avantajele economice care pot surveni, ca urmare a Acordului nou de comerţ liber cu Uniunea Europeană.

Este o variantă (a plăcuţelor de înmatriculare a autovehiculelor) pe care am elaborat-o ca urmare a discuţiilor, este o variantă neutră care nu conţine ca elemente decît două litere şi 5 cifre, literele “A” şi “B” din alfabetul latin şi respectiv un număr de ordine care se va aloca acestor autoturisme. Design-ul plăcuţelor este doar un element din întregul mecanism care trebuie pus la punct… e nevoie şi de un mecanism de înregistrare a acestor autoturisme, şi crearea bazei de date corespunzătoare. Aici este un element foarte important. Delegaţia de la Chişinău a venit cu propuneri foarte concrete ca această bază de date să fie creată la Întreprinderea de Stat “Registru” de la Chişinău. De ce insistăm? Pentru că Republica Moldova, odată ce va accepta, în cazul în care vom conveni toate detaliile, ca autoturismele cu asemenea numere de înmatriculare să circule în străinătate, va trebui să notifice statele membre ale convenţiilor corespunzătoare internaţionale şi va purta responsabilitate pentru aceste autoturisme, şi pentru veridicitatea numerelor de înmatriculare, şi a documentelor de însoţire a acestor autoturisme, corespunzător, baza de date trebuie să se afle la Chişinău. La această bază de date să aibă acces şi cei de la Chişinău, şi cei de la Tiraspol, doar că cei de la Tiraspol nu vor putea să introducă modificări în această bază de date. Deci astfel se creează un mecanism, cu participarea şi Chişinăului, şi Tiraspolului care va fi administrat în comun.

…prin aceste acţiuni, încercăm să creăm mecanisme care ne apropie şi ne unesc împreună atît la nivel instituţional, cît şi la nivel al instrumentelor, pe care le vom avea pentru a gestiona un anumit proces. Eu aş spune mai degrabă că este o situaţie intermediară, de tranziţie, spre reglementarea definitivă a conflictului transnistrean. Astăzi este cunoscut faptul că unităţile de transport din regiunea transnistreană au numere de înmatriculare care nu corespund niciunor standarde internaţionale şi care nu sunt recunoscute pe plan internaţional. Plăcile despre care discutăm noi sunt în conformitate cu Convenţia de la Viena din anul 1968 privind circulaţia rutieră internaţională. Deci astfel vom fi practic în cadrul legal cu angajamentele internaţionale. Nu am menţionat faptul că, în cazul în care acest mecanism va fi pus în funcţie, pe autoturisme va fi obligatorie ataşarea unei embleme, pe partea din spate a autoturismelor, cu însemnul statului de înmatriculare, adică literele “MD”, care vor fi obligatorii. Fără acest însemn, autoturismele nu vor putea circula în afara Republicii Moldova.

Discutînd despre posibilitatea, în viitor, ca autoturismele din regiunea transnistreană să circule în alte state, în mod legal, am abordat subiectul cazurilor care se întîmplă, în ultima perioadă, de ridicare a plăcuţelor de înmatriculare de pe anumite unităţi de transport moldoveneşti, ridicare de către structurile transnistrene. Am menţionat că o asemenea abordare este inadmisibilă. Sunt acţiuni unilaterale, sunt acţiuni care creează obstacole pentru bunul mers al negocierilor, în continuare şi sub nicio formă nu apropie poziţiile părţilor pentru soluţionarea altor probleme. Noi am solicitat foarte clar ca toate plăcuţele ridicate să fie restituite posesorilor şi, în cazul în care cei de la Tiraspol au anumite probleme, să vină cu ele în cadrul mecanismelor de discuţii, consultări, negocieri care există. În special, pe cazul dat sunt grupurile de lucru care includ specialişti de la Chişinău, Ministerul de Interne şi parteneri din stînga Nistrului să discute orice subiect legat de unităţile de transport, fără acţiuni unilaterale îndreptate împotriva şoferilor sau a unităţilor respective de transport. Pe lîngă aceasta, am abordat şi subiectul adoptării unei decizii prin care cetăţenii de pe malul stîng al Nistrului, care lucrează în anumite instituţii de la Chişinău, vor plăti tarife pentru serviciile comunale diferenţiat, tarife majorate. Considerăm că este o decizie discriminatorie, o decizie care înrăutăţeşte situaţia financiară, în primul rînd, a unei categorii importante de locuitori din stînga Nistrului. Asemenea acţiuni doar deteriorează procesul normal al negocierilor şi asemenea decizii trebuie stopate. Aceasta a fost poziţia noastră şi pe aceasta vom insista.

Noi am depus multe eforturi pentru ca partenerii din stînga Nistrului să fie parte a procesului de negocieri a acordurilor şi înţelegerilor pe care le avem cu Uniunea Europeană. Este evident că aspectul economic este unul din cele mai sensibile. Şi unul dintre scopurile noastre este ca să asigurăm acces companiilor din stînga Nistrului pe pieţele externe, într-un regim legal şi recunoscut de către actorii internaţionali. Pentru acest motiv există şi procedura de înregistrare, care este absolut simplificată şi nu comportă contribuţii financiare din partea companiilor.

Astăzi sunt peste 800 de companii din regiunea transnistreană înregistrate la Chişinău şi care pot purta relaţii comerciale, economice cu orice partener din străinătate. Este evident că noul Acord de Liber Schimb cu Uniunea Europeană va aduce modificări regimului existent. Astăzi avem preferinţele comerciale autonome, de care beneficiază şi companiile transnistrene. Dar, pentru ca să fie parte a noului Acord, aceste companii trebuie să intre în spaţiul care va fi acoperit de către noul Acord. Dar spaţiul trebuie să includă, de fapt, ambele maluri ale rîului Nistru.

Spre regret, pînă în prezent, reprezentanţii de la Tiraspol, care poartă discuţii cu noi, cu partenerii noştri europeni, nu au exprimat un acord în acest sens. Şi trebuie să fie conştienţi că consecinţele care ar surveni vor fi suportate în întregime de către companiile transnistrene. Pentru că este absolut evident că situaţia se va înrăutăţi prin faptul că aceste companii nu vor putea beneficia de noile instrumente.

Coşul III a rămas acelaşi: subiectul cooperării în combaterea criminalităţii dintre cele două maluri şi cooperarea în cazul situaţiilor excepţionale sau extraordinare. Noi, practic, avem un pachet de propuneri pe fiecare subiect, care va fi pus în discuţie, astfel ca să ne mişcăm înainte.

…

Sunt mai multe argumente în favoarea demarării discuţiilor pentru statutul regiunii transnistrene. În primul rînd, din start, formatul “5+2” a fost conceput ca o platformă pentru discuţii pe subiecte politice. Pe parcursul a 20 de ani, toţi actorii internaţionali au menţinut aceeaşi poziţie, că conflictul transnistrean trebuie soluţionat pe baza suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova, a teritoriului integru recunoscut, în limitele frontierelor din ’90, cu oferirea unui statut juridic special regiunii transnistrene.

…

Eu sunt convins că este în interesul comunităţii din stînga Nistrului să se discute şi această chestiune. Pentru că, de fapt, obţinerea unui statut juridic este acea intrare în legalitate pentru fiecare cetăţean în parte, pentru fiecare companie care se află în regiunea din stînga Nistrului. Este o revenire la normalitate şi posibilitatea de a se dezvolta în conformitate cu cerinţele timpului. Spre regret, realităţile din regiunea transnistreană au rămas la nivelul mentalităţii de după conflictul armat care a avut loc în anul 92. Eu cred că trebuie să depăşim aceste stereotipuri, să deschidem ochii, să vedem că suntem în secolul 21, şi să încercăm să ajutăm populaţia din stînga Nistrului cu soluţii adecvate.

Dintotdeauna am susţinut poziţia prin care orice actor internaţional, dacă doreşte să aducă o contribuţie procesului de reglementare a conflictului transnistrean, trebuie să-i oferim platforma. Anume pentru aceasta am insistat în permanenţă ca UE şi Statele Unite ale Americii să devină participanţi ai formatului de negocieri, pentru că, pînă în 2005, aceşti doi actori internaţionali nu făceau parte din acel format numit “5+2”. În continuare, pentru faza de atunci ei au fost acceptaţi ca observatori. Dar pe parcurs, şi noi, cei de la Chişinău, şi alţi participanţii, am observat că aceşti doi actori au potenţialul necesar pentru a veni cu o contribuţie mult mai serioasă în acest proces. Din acest motiv, eu cred că nu există niciun obstacol real, un obstacol care să împiedice egalarea statutului Uniunii Europene şi Statelor Unite cu statutul celorlalţi mediatori. Lucrînd împreună, mediatorii şi observatorii, existînd o cooperare mai apropiată între ei, cu siguranţă, acest fapt ar putea genera şi soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm.

…

În practică, asemenea decizii trebuie luate în formatul “5+2”, prin consens, cu acordul, evident, al tuturor participanţilor… Deocamdată acest consens încă nu a fost atins, cu toate că noi am insistat dintotdeauna ca subiectul respectiv să fie soluţionat.

Un element de bază pe care l-am discutat este continuarea acţiunilor pentru asigurarea libertăţii circulaţiei populaţiei pe ambele maluri ale rîului Nistru. În mod special, acum discutăm despre transportul auto din regiunea transnistreană şi posibilitatea participării în traficul internaţional de mărfuri şi pasageri a acestor unităţi de transport. Aici avem mai multe aspecte care sunt legate toate în cadrul unui document discutat. Este vorba şi despre deschiderea podului de la localitatea Gura Bîcului, despre înmatricularea în conformitate cu standardele internaţionale a unităţilor de transport din stînga Nistrului şi posibilitatea participării acestora în traficul internaţional. Evident că sunt multe aspecte tehnice care necesită o expertiză suplimentară. Am convenit ca grupurile de lucru care sunt responsabile de transport şi, la fel, experţii responsabili de înregistrarea unităţilor de transport să se întîlnească în cel mai apropiat timp.

…am fost martorii informaţiilor care au venit de la Moscova privind finalizarea anchetei de către autorităţile ruseşti, dar noi ne conducem de ancheta care a fost demarată de către organele Procuraturii Republicii Moldova.

Ancheta respectivă nu a fost finalizată. Trebuie să fie intensificate relaţiile dintre Procuratura Republicii Moldova cu cea din Federaţia Rusă, pentru a completa reciproc cu informaţiile, pe care le deţin aceste instituţii, procesele de anchetă, astfel ca să nu existe întrebări sau elemente nedescoperite, sau elemente care ar trezi suspiciuni, pe de o parte sau pe de alta. Şi doar atunci vom avea imaginea completă a faptului ce s-a întîmplat în acea dimineaţă tragică pentru cetăţeanul şi familia cetăţeanului care a decedat, Vadim Pisari, şi care este responsabilitatea atît a pacificatorului care a tras, cît şi a conducerii acestei misiuni.

…

Pentru noi şi pentru mulţi alţi actori internaţionali subiectul respectiv este important. Noi trebuie să căutăm căile de eficientizare a acestei misiuni, astfel ca ea să reprezinte o contribuţie reală pentru procesul de reglementare a conflictului transnistrean.

Avem un dialog cu Federaţia Rusă, un dialog care nu este uşor, este complex, sunt multe elemente care fac parte a acestei agende pentru relaţiile moldo-ruse. Reglementarea conflictului transnistrean este un element important. Avem o înţelegere că Federaţia Rusă îşi va aduce o contribuţie reală pentru ca procesele din cadrul formatului “5+2” să devină constructive şi să ajute la reglementarea conflictului.

Noi aşteptăm ca poziţiile Federaţiei Ruse să fie apropiate poziţiilor celorlalţi mediatori şi observatori. Nu neapărat Federaţia Rusă să îşi schimbe opiniile, dar să fie pe aceeaşi undă cu ceilalţi actori internaţionali, astfel ca să ajute părţile care sunt negociatori în cadrul acestui proces, să găsim soluţia.

Preşedinţia OSCE este preluată de Ucraina (în 2013). Ucraina este un stat vecin, fiind şi mediator, şi participînd cu observatori în cadrul structurilor Comisiei Unificate de Control, în Zona de Securitate. Avem un segment de frontieră de circa 460 de kilometri pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Ucraina a fost şi statul care a avut iniţiative pe perioada preşedintelui Iuşcenko.

…

Kievul are acelaşi pîrghii şi posibilităţi ca şi oricare alt stat care deţine preşedinţia OSCE. Noi, de fapt, trebuie să ne bazăm pe iniţiativele care ar veni atît din partea Kievului, cît şi din partea Chişinăului, a Tiraspolului sau a altor mediatori şi observatori. Evident că noi vom continua proiectele care au fost demarate. Şi aceste proiecte ţin de infrastructură, calea, ferată, transportul auto, deschiderea podului de la Gura Bîcului. Continuă discuţiile pe probleme de educaţie, aspecte sociale, economie, comerţ şi aşa mai departe. Dar, nu în ultimul rînd, ne vom concentra şi pe probleme de principiu. Pe agenda discuţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol apar tot mai multe elemente particulare care ţin de activitatea unor întreprinderi, de activitatea pe anumite sectoare, anumite elemente ce ţin de taxe, impozite, fiscalitate şi aşa mai departe. Deci rezolvarea fiecărui element particular separat de contextul în care ne aflăm devine tot mai dificilă. Şi aceasta o demonstrează şi activitatea grupurilor de lucru care se întîlnesc suficient de des, dar sunt constrînse în a identifica soluţii, prin lipsa unor principii de bază sau elemente care ar constitui aşa-numitele reguli de joc, pe un spaţiu unic în care ne aflăm noi, atît malul stîng, cît şi malul drept ale rîului Nistru.

Partenerii noştri, atît internaţionali, cît şi cei de la Tiraspol, trebuie să fim toţi împreună conştienţi că activitatea pe care o desfăşurăm noi în cadrul formatului “5+2”, trebuie să conducă, într-un final, la reintegrarea Republicii Moldova în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional, astfel ca Republica Moldova să-şi consolideze independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială. Pornind de la acest deziderat, noi conducem negocierile şi, spre fericirea noastră, acest punct de vedere este sprijinit de toţi actorii internaţionali. Ultima dovadă în acest sens este decizia Consiliului Ministerial OSCE de la Dublin, din decembrie, prin care toate statele membre ale OSCE, inclusiv cele participante în formatul “5+2”, mă refer la Rusia şi Ucraina, au reconfirmat că finalitatea negocierilor în formatul “5+2” este definirea unui statut juridic special pentru regiunea transnistreană a Republicii Moldova în cadrul statului reintegrat.

…

Tiraspolul nu este membru al OSCE şi evident că nu a putut să participe la discuţiile de acolo, dar important este că celelalte state, practic toţi participanţii au ajuns la un numitor comun. Dar este evident că soluţia finală trebuie să reprezinte un compromis. Şi ar fi incorect ca opinia populaţiei din stînga Nistrului să fie ignorată sau să nu fie auzită la masa de negocieri.

…

Vocile sunt diferite şi punctele de vedere expuse la Tiraspol uneori diferă radical de cele care sunt împărtăşite de autorităţile de la Chişinău. Dar, pe lîngă o diferenţă de viziuni, există şi un format numit “5+2”, unde avem actori internaţionali. Şi misiunea lor principală este medierea, în baza unor principii şi standarde internaţionale, care spun o realitate foarte clară: Republica Moldova trebuie să se reintegreze. Nu există alternativă a acestui proces. Şi orice tentative de a promova alte proiecte doar prelungesc perioada de incertitudine pentru regiunea transnistreană. Pentru că, de fapt, malul drept al rîului Nistru este foarte clar orientat atît pe vectorul politicii externe, cît şi pe toate proiectele pe care le avem pe plan intern. Lipsa statutului juridic afectează, în primul rînd, regiunea transnistreană, pentru că este un teritoriu necontrolat, un teritoriu fără o autoritate recunoscută. Prelungirea acestui statut doar poate să agraveze situaţia populaţiei din această regiune.

Deocamdată nu am demarat discuţiile asupra aşa-numitului Coş III, Coş convenţional III, care ar însemna aspecte instituţionale politice şi de securitate ale reglementării conflictului transnistrean […] anume Tiraspolul pune anumite obstacole pentru ca acest subiect să fie discutat, dar în această direcţie vom continua eforturile.

…există o cooperare foarte bună între serviciile vamale şi grănicereşti ale Republicii Moldova şi ale Ucrainei. Avem o comunicare permanentă, avem schimb de informaţii, dar suplimentar există misiunea Uniunii Europene de asistenţă la frontiera moldo-ucraineană. Mandatul acestei misiuni a fost prelungit anul trecut pe un nou termen. E prima dată cînd a fost prelungit pe un termen nu de doi ani, cum era anterior, dar pe un termen de 4 ani, fapt care face ca această misiune să aibă o activitate mult mai previzibilă pe termen lung. Şi suntem într-o cooperare strînsă cu această misiune […] Fluxurile de contrabandă s-au diminuat la frontiera moldo-ucraineană.