Valeriu Saharneanu

Filat crede că dînd mîna cu Iohannis va putea trage asupra sa lumina omului cinstit, onest, cult, necoruptibil, corect, care nu înşeală, integru şi onorabil pe care o emană personalitatea acestuia. Este falsă această percepţie: lumina emanată de Iohannis, din contră, scoate în evidenţă ridurile adînci şi pline de nămol de pe faţa cavalerilor economiei tenebre şi a banilor murdari.

Leancă a ruinat vineri, 14 noiembrie [2014], un mit frumos al politicianului de model european — înţelept, echilibrat şi corect — construit în scurta, dar deosebit de prolifica perioadă a aflării lui în prima funcţie a executivului. Leancă a dat peste cap speranţa că poate demonstra putere de voinţă şi caracter pentru a se desprinde de factorul devastator oligarhic, cel care paralizează statul, sărăceşte poporul, descurajează afacerile, cel care înfloreşte corupţia şi înmulţeşte disperarea. Prin demiterea la comandă politică a lui Ştefan Chitoroagă, Leancă a demonstrat că este o simplă sculă în mîna oligarhilor, că omul de stat de speţă europeană de care are nevoie Republica Moldova la această etapă a tranziţiei ei către spaţiul de valori europene, încă nu rezistă în faţa obedientului mărunt şi executor din el. Şi păcat. Noi, liberal-reformatorii, cei care l-am susţinut pe Iurie Leancă în lucrurile bune şi bine făcute pentru Republica Moldova, am sperat să găsim în el un partener în efortul de transformare a clasei noastre politice şi suntem profund dezamăgiţi să îl aflăm printre complicii contondenţi ai acestei ruşinoase şi monstruoase conspiraţii.

Iurie Leancă, cel pentru care am votat la 30 mai 2013 pentru învestirea în funcţia de prim-ministru al Coaliţiei pro-europene se arată din ce în ce mai obraznic în campania electorală. Motivînd ridicol, la comanda lui Filat şi Plahotniuc, demiterea directorului general Moldsilva, Ştefan Chitoroagă, vicepreşedinte al PLR, Leancă este implicat direct în conjuraţia de îngrădire a accesului la guvernare al Partidului Liberal Reformator. Dînsul l-a învinuit pe Chitoroagă că foloseşte maşina în scopuri electorale şi l-a demis la propriu că maşina de serviciu a acestuia a fost implicată într-un eveniment rutier. De cînd Leancă e agent de circulaţie, ne întrebăm?

Alegerile din România sunt o mare lecţie pentru Republica Moldova. Ele ne arată că:

• În afara respingerii totale a partidelor coloanei a cincea pro-ruseşti, la 30 noiembrie alegătorul trebuie să se mobilizeze întrun efort de democratizare, de europenizare a Republicii Moldova şi de penalizare a forţelor politice care doresc conservarea şi după 30 noiembrie a statului oligarhic existent;
• Partidul Liberal Reformator, dat drept fără şanse prin instrumente de manipulare, aflat sub mare presiune oligarhică, subminat prin aplicarea directă a unor pîrghii guvernamentale, redus la tăcere de mass-media controlată qvasi-total de oligarhi, este recunoscut de această forţă drept alternativa incontestabilă a unei guvernări anti-sistem.
• Partidul Liberal Reformator este forţa politică pentru care alegătorul pro-cetăţean, pro-statul de drept, pro-Europa de acasă şi din diaspora trebuie să se mobilizeze.

…se vede clar că mai multe televiziuni au devenit platforme electorale pentru PD şi PLDM. Prin manipularea opiniei publice cu ajutorul mass media acaparate, prin lipsa de reacţie adecvată a instituţiilor statului care au obligaţia să vegheze buna şi corecta desfăşurare a campaniei, atenţionăm asupra unui control politic mult mai extins, din partea unor partide controlate de oligarhi.

Cazul Vitalie Marinuţă este simplu: plecarea lui de la PLR era previzibilă. În armată şi în partid a fost prezent doar ca formă, mai puţin prin conţinut. Cauza naţională, liberalismul sunt pentru el seminţe de ronţăit şi de scuipat. În cel mai bun caz pilule care dau bine la figură. Plecarea la PD explică esenţa incompatibilităţilor cu foştii colegi reformatori şi ne scuteşte să discutăm în continuare despre doctrinele lui declarative politice şi cele militare profesionale.

Furtul [postului de radio “Vocea Basarabiei”] s-a produs în formă latentă pe parcursul ultimilor patru ani în complicitate cu directorul executiv al postului, Veaceslav Ţîbuleac, membru PLDM. (…) Speculînd starea de necesitate financiară acută a postului de radio, existentă în realitate, Ţîbuleac a intrat în încrederea dlui Filat şi, probabil, a obţinut finanţările solicitate. Despre aceste finanţări, despre suma şi condiţiile de livrare a lor, dl Ţîbuleac a găsit de cuviinţă să nu pună la curent partenerii. Astfel directorul a devenit dependent de casieria PLDM. În consecinţă, politica editorială a postului de radio a devenit dependentă de agenda politică a partidului PLDM. Cu foarte mici excepţii, angajaţilor care au mai rămas, li se cere să execute comenzile politice şi acest lucru este deosebit de evident.

…modelul de politician al Anei Guţu se mulează perfect pe chipul eroinei principale din blockbuster-ul sovietic “Tragedia optimistă” — o femee-comisar, trimisă de comandamentul bolşevic pe o corabie rebelă să determine echipajul să lupte de partea lor… Acum ea are o cauză în care crede şi pentru care munceşte de zor: să facă pe dracu în patru ca partidul ei să nu treacă pragul electoral… Cîtă lipsă de imaginaţie avea, totuşi, sărmanul William Shakespeare. Să se facă el trăitor pe o zi în veacul nostru cred că s-ar simţi ruşinat de simplitatea intrigilor cu care a ţesut “Îmblînzirea scorpiei”. Orice na-m zice: lumea progresează…

PLR a salvat parcursul european al R. Moldova, dar încă nu şi-a încheiat misiunea… Ne propunem o Moldovă fără corupţie, fără oligarhi. Sistemul oligarhic nu vrea PLR la guvernare, pentru că urmează marile privatizări şi alocări de fonduri europene… Presa, în special cea audiovizuală, după ce a cunoscut o libertate în 2009, a ajuns astăzi în mîinile unor clanuri.

Partidele componente ale Coloanei a cincia a Federaţiei Ruse (PCRM, PSRM, Patria, etc.) sunt deosebit de agitate. Au şi motivul: finanţatorul de la Kemlin le-a pus misiunea subversivă să deturneze Republica Moldova de pe drumul european cu alte metode decît cele aplicate în Ucraina. Sarcină deloc uşoară din postura ingrată de arcan politic al Moscovei care trebuie aruncat electoral pe grumazul Republicii Moldova…Spre marea lor nemulţumire, Curtea a statuat că “…procesul de integrare europeană a Republicii Moldova nu numai corespunde identităţii constituţionale a Republicii Moldova, ci orice altă orientare contrară este a priori neconstituţională”…Iar asta înseamnă că toată activitatea acestor partide componente ale Coloanei a cincea este neconstituţională, fiindcă ele propagă nebuneşte, într-o formă obscenă, dacă ţinem cont de mijloace şi de scopuri, “orientarea contrară” a Republicii Moldova… Asta mai înseamnă că şi Comisia Electorală Centrală trebuie să se autosesizeze, să examineze implicit şi de urgenţă legalitatea participării unor partide, blocuri (PCRM, PSRM, Patria, … şi altele) la cursa electorală cu discursuri neconstituţionale. Dacă ea ezită sau se va preface că nu “este la curent” cu încheierea Curţii, oricare partid concurent, organizaţie a societăţii civile este în drept să atace cazul în instanţa de drept comun.

Republica Moldova rămîne încă o ţară foarte uşor de manipulat şi foarte uşor de deraiat prin pîrghiile pe care le-a păstrat fostul centru imperial şi prin controlul pe care îl are asupra unor deputaţi, unor fracţiuni şi prin marele capital care este introdus aici pentru ca asemenea lucruri să aibă succes. Avem fracţiunea comunistă care lucrează, avem tînăra gardă ieşită tot din comunişti, care este coloana a V-a a lui Dodon… Încă din anii ’90 am atras atenţia că acest instrument important cum este mass-media este cedat în mîinile altui stat. Am ajuns şi la ziua cînd Consiliul Naţional de Securitate se întruneşte să discute acest lucru. Dacă am fi avut o lege a lustraţiei în anii ’90 şi la putere nu venea în post de preşedinte forţa care să servească altui stat, nu am fi ajuns la această stare.

Scrutinul din 30 noiembrie se prezintă din nou dezarmat de o lege în vigoare a lustraţiei. Or, în faţa acestei trepte de importanţă crucială a istoriei noastre, este necesară şi o regîndire a unui proces de lustrare, care înseamnă purificare, a pretendenţilor la guvernare. Lipsa legii nu înseamnă că acest filtru de purificare nu are cum funcţiona. Funcţiile lui le poate prelua o societate civilă matură, secundată de o mass-media naţională autentică şi responsabilă.

Apelul nostru se îndreaptă, deci, către aceste două componente extrem de importante ale societăţii noastre: să se organizeze şi să fie active în perioada electorală, să elaboreze criterii şi principii mult mai extinse decît ar prevedea o lege clasică a lustraţiei care are în vedere doar activitatea în perioada din ce în ce mai îndepărtată a regimului de pînă la 1991.

Societatea civilă şi mass-media trebuie să spună cu voce tare alegătorilor care partide, pretendenţi electorali:

• sunt finanţaţi masiv din străinătate şi fac jocul geopolitic al unor forţe externe anti-democratice şi antieuropene;
• care dintre ele sunt implicate în fapte de corupţie;
• care au comis greşeli şi au pus în pericol destinul european al Republicii Moldova.

Nu trebuie trecute cu vederea nici partidele, candidaţii:

• care folosesc în campanie procedee nepermise de corupere a alegătorilor oferindu-le produse ori sume de bani;
• cele care manifestă opulenţă crasă în cheltuirea unor sume mari în publicitatea televizată ori stradală ca să îşi lustruiască imaginea în campanie, avînd asupra lor o trenă lungă de nelegiuiri care se întinde pe întreaga perioadă de 25 sau de 5 ani de pînă acum.

Societatea civilă şi mass-media autentică au menirea să motiveze alegătorii ca ei să participe activ la alegeri, arătînd clar obiectivele acestui scrutin:

• obiectivul nr. 1 — menţinerea parcursului european al Republicii Moldova şi,
• obiectivul nr. 2 — accederea la guvernare a unor forţe politice axate exclusiv pe interesul naţional, necorupte şi dotate profesional.

Republica Moldova merită să aibă în următoare perioadă istorică o guvernare credibilă, curată şi devotată interesului naţional.

Te rog [alegătorule]! Fi-i responsabil! Studiază atent, scrutează migălos fiecare candidat la funcţia de deputat, fiecare partid candidat la putere. Analizează cine sunt, de unde vin, cine îi susţin, ale cui interese fac, cine îi finanţează; ce au făcut pînă acum; ce îşi propun să facă de acum înainte pentru tine şi pentru stat; ai cui supuşi, naşi, fini sau cumetri sunt; cum şi-au agonisit averile, sumele, palatele; cît se potrivesc rigorilor Adevărului; ce relaţie au cu Minciuna; de sunt cu Dumnezeu ori îl slujesc pe Mamon, demonul lăcomiei.

La 30 noiembrie 2014 va veni a Noua zi în care ţi se cere să-ţi exerciţi dreptul Suveran. Depinde de tine cum îl vei folosi: ori îl transformi în al nouălea val care te naufragiază din nou şi definitiv de această dată, ori te ridici pe acest val şi ajungi cu cinste şi în glorie la malul tău salvator. Să ştii: eşti foarte aproape de acest mal. Este celălalt mal al Prutului. El se numeşte Uniunea Europeană.

Duminică a avut loc şedinţa Consiliului Naţional care a încheiat procesul de formare a organelor de lucru ale partidului în conformitate cu prevederile congresului de constituire din 15 decembrie 2013. Discutînd despre participarea în alegeri a partidului, membrii Consiliului au reiterat convingerea că obiectivul naţional major al alegerilor este menţinerea Republicii Moldova pe vectorul european de dezvoltare, dar şi eradicarea corupţiei ca fenomen, concomitent cu reformarea statului şi crearea unor condiţii favorabile dezvoltării economiei în toate domeniile. De aici şi condiţia înaintată în unanimitate de membrii Consiliului, că orice bloc electoral format cu participarea Partidului Liberal Reformator trebuie să excludă elemente corupte sau coruptibile. Rigoarea este valabilă şi pentru eventualii parteneri de bloc, de uniune sau alianţă electorală.

Nu ştiu dacă ar exista altă formaţiune şi alt politican mai josnic şi mai pus pe rele decît Dodon şi camarila lui. Doar un stat invalid ca al nostru îi poate tolera acţiunile vădit ilegale cu care această lichea încearcă să aţîţe focul instabilităţii sub Republica Moldova cu teancurile de bani pe care i le pune la dispoziţie Kremlinul.

Asta este noua chiverniseală a Moscovei pentru Republica Moldova — să agite, folosind sume mari de bani, lichele pregătite să facă orice ca să tragă acest stat în mrejele fantomatice ale unui imperiu mort şi care mai produce moarte. Faptul că războiul dintre două popoare înrudite, pornit anume din vrerea celui ucrainean de a alege drumul european, civilizat de dezvoltare, nu deranjează lichelele. Ele cheltuie banii ruşilor cu nemiluita şi cheamă cu neruşinare oamenii noştri să urmeze pe această cale a pierzaniei, deşi şi ei şi copiii lor beneficiază din plin de bunurile civilizaţiei europene care se înfiripează şi la noi, în pofida greutăţilor prin care suntem nevoiţi să mergem. Dar, asta este misiunea lichelelor de profesie: să mintă, să tulbure oamenii, să cumpere sufletele lor, să-i abată de la calea dreaptă — pentru că banii sunt daţi anume pentru asta.

Ieri [14 septembrie 2014] a avut loc Congresul Partidului Liberal. Nu putem să trecem cu vederea faptul că el a ratat ocazia de a se reforma, deşi semnalele destul de puternice au existat încă din anul trecut, atunci cînd partidul se afla în epicentrul unei crize de proporţii care punea în pericol destinul european al Republicii Moldova. Spiritul autocritic a lipsit cu desăvîrşire la Congres şi acest fapt dovedeşte că partidul a rămas sub acelaşi plafon al divergenţelor dintre spiritul unui partid de tip european şi atmosfera demult impusă a unui partid de tip sovietic: dominat de o singură persoană şi supus fără cîrtire voinţei lui, chiar dacă această voinţă este profund greşită, precum s-a demonstrat ultima dată cu prisosinţă în 2013. Este regretabil şi faptul că la Congres au fost prefigurate şi forţele rivale, ca să nu spunem duşmanul nr. 1 al PL: aceştia sunt foştii colegi, cei care au încercat reformarea partidului, precum şi coaliţia de guvernare pro-europeană şi nicidecum comuniştii şi lichelele despre care am relatat mai sus. Nici un cuvînt despre o eventuală unitate a dreptei politice în lupta contra forţelor antieuropene întorlocare contra noastră de Moscova, unitate care ar trebui să existe în perspectiva alegerilor din 30 noiembrie. Păcat. De data aceasta greşeală nu este de măsura celei din 2013, care a fost şi ea foarte mare, dar reparată la timp prin curajul şi principialitatea foştilor colegi, blamaţi, de altfel, la Congres, ci cu cea din 2001, dacă nu chiar cu cea din 1812, an la care se referă deseori noul-vechiul ales lider liberal.

Exact cu o săptămînă în urmă dl Sturza şi-a revizuit poziţia şi a declarat că nu se va implica în politică pentru că acest lucru nu i-l permit principiile şi valorile care îl definesc ca personalitate. Greu de înţeles motivele acestei schimbări radicale de poziţie în timp ce lăsa să se înţeleagă că este foarte mult ataşat de proiectul Partidului Liberal Reformator. Ataşat într-atît, încît traiectoria partidului a fost contopită, pe unde cu bune-voinţă şi speranţe, pe unde artificial şi cu rea-credinţă, în acest aliaj extrem de puternic şi promiţător: un partid reformator devotat cauzei naţionale şi principiilor europene de guvernare şi un politician cu ambiţii şi potenţe reformatoare de perspectivă. Fără să se gîndească la prejudiciile care vor fi aduse imaginii Partidului Liberal Reformator, dl Sturza a făcut un pas înapoi.

Niciuna dintre sarcinile avute pe linie de partid, fie organizarea filialelor teritoriale de care a fost responsabil, fie pregătirea de congres, nu le-a onorat în niciun fel, ele rămînînd breşe lăsate în construcţia partidului. Preocuparea majoră a dlui Marinuţa a fost cum să devină dînsul unic şi cel mai iubit lider. Narcisimul, dragostea de sine, lipsa spiritului critic asupra propriilor merite şi capacităţi au descoperit în răstimp o persoană cu dificultăţi în relaţiile colegiale de partid. Aceeaşi atitudine a demonstrat-o şi în calitatea sa de ministru al apărării, problemele abundînd în toate compartimentele armatei. Unii observatori ne împărtăşeau impresia lor că dl Marinuţa pare mult mai activ pe reţelele Internet-ului decît în Armata Naţională, fapt asupra căruia i-a fost atrasă atenţia.

Dacă partidul comuniştilor a vrut să îşi arate faţa şi puterea, trebuie să le spunem că asta le-a reuşit. Lumea a avut un prilej în plus să vadă o faţă roşie — stacojie, crispată de ură, grobiană la trăsături, animată nervos de o gură necurată, din care s-au scurs şuvoaie de murdării verbale, articulate în altă limbă decît cea a localnicilor pămîntului. Iar puterea lor este cea care s-a văzut. Manifestaţia de sîmbătă a epigonilor stalinişti a fost nimic altceva decît un icnet de agonie al resturilor comunismului pe pămîntul chinuit al Basarabiei.

Oare nu se află, mă întreb, într-un mare păcat Biserica rusă şi toţi vasalii ei locali atunci cînd sărbătoresc aici, la Chişinău, cu fastul debordant al corsarilor de mare, cei 200 de ani de la săvîrşirea acestui mare păcat? Ori, sărbătorit poate fi ceva care aduce pace, libertate, civilizaţie, cultură şi prosperitate, nu războaie, sărăcie, înstrăinare de limba maternă şi de valorile străbune, agresiune, înfometare, deportări, moarte. Toate le-am avut de acolo, din Rusia, în aceşti 200 de ani de cînd biserica rusă a venit să toarne agheasmă peste locul unde politicul imperial rus a înfipt baioneta. Şi atunci Vă întreb pe voi, dragi concetăţeni, mîndri urmaşi de curteni, de viteji, de mazili sau de răzeşi, ce sărbătorim?

Iată care este marea nedumerire legată de vizita Patriarhului Rus. Cele mici, dar care provoacă şi ele o mare scîrbă, ţin de obedienţa nemăsurată a capilor statului nostru suveran şi independent care se prosternează în faţa cinului bisericesc rus aflat întro misiune de marcare a teritoriilor ocupate de avangarda armată imperială. Nu înţeleg, de exemplu, ce au să comunice cetăţenilor săi conducătorii noştri de stat atunci cînd îl onorează pe Chiril cu o primire oficială? Că salută, de rînd cu patriarhul Chiril şi cu oberprocurorul de astăzi, Vladimir Putin, ruperea în două a Moldovei în 1812, că îmbrăţişează agresiunea din 1940, că aprobă genocidul de după 1944, că salută pe cel care a blagoslovit atacul hoardelor cazace în 1992? Sau că sunt în consens cu gestul de batjocura cu care vine în Republica Moldova capul bisericii ruse, care din Chişinăul îngenunchiat va pleca imediat la Tiraspol să însufleţească regimentele ruse de ocupaţie dislocate acolo?

…două grupări propun eliminarea din sală a ministrului apărării, da? Domnul ministru a făcut o declaraţie pertinentă, una de demnitate, una care să insufle încredere cetăţenilor noştri să nu intre în panică în legătură cu ceea ce se întîmplă acum la Nistru şi peste tot. Acest atac vine, probabil, din dorinţa de a se răzbuna. Lumea uită de interesul naţional şi vrea răzbunare, pur şi simplu, personală.

Eu detest acest lucru şi susţin această ordine de zi în continuare şi consider că ceea ce a declarat domnul Marinuţa, pur şi simplu, a fost luat din context, iar declaraţia lui este una de demnitate naţională.