Partidul nostru este susţinut de conducerea Federaţiei Ruse. Noi nu vom schimba parcursul nostru. Am adoptat decizia de susţinere pentru Irina Vlah, întrucît în ea au încredere nu doar locuitorii Găgăuziei, ci şi partenerii externi. Eu, ca femeie, am activat în calitate de ministru al finanţelor, de prim-ministru. Am reuşit atunci să salvăm ţara de la default. Pot afirma, fără echivoc, că femeile pot face ordine în ţară.
Stranie declaraţie, care partidul nostru? Liderul PSRM, Igor Dodon, subliniază cu insistenţă că Zinaida Greceanîi nu este membru al PSRM, deci nu poate vorbi în numele formaţiunii. În acest sens, la fel de straniu este că Zinaida Greceanîi a devenit preşedinte al fracţiunii parlamentare a PSRM, fără a fi membru al formaţiunii. Există totuşi ceva ce leagă foarte strîns politicianul independent, Zinaida Greceanîi, de PSRM. În acest sens, se presupune că întîlnirea protocolară pre-electorală din toamna anului 2014 cu Vladimir Putin a avut-o anume Zinaida Greceanîi, iar Igor Dodon a avut calitatea de simplu asistent, dar foarte promiţător. La urma urmei, cine ştie ce relaţii există între ex-premierii Republicii Moldova şi cei ai Federaţiei Ruse? A propos, “euro-integraţioniştii” au venit la guvernare după cooperarea strînsă şi stabilirea relaţiilor speciale dintre cei doi ex-premieri. La fel s-a întîmplat şi în cazul relaţiilor dintre Vladimir Putin şi Victor Yanukovici. Probabil, cîndva această enigmă va fi descifrată şi opinia publică va afla conţinutul ei.
Noi am înaintat şi candidatură pentru comisia pentru alegerea preşedintelui, dar asta nu înseamnă că noi vom înainta candidatura pentru preşedintele Parlamentului. Noi avem cine poate fi preşedintele Parlamentului, dar atîta timp cît nu este formată o majoritate parlamentară şi noi nu avem această majoritate, noi nu vedem sensul să înaintăm candidaturi la funcţia de preşedinte a Parlamentului. Noi aceste principii [anularea Acordului de Asociere cu UE, organizarea unui referendum privind aderarea RM la Uniunea Vamală, introducerea în şcoli a obiectului de studii “Istoria Moldovei”] n-o să le trădăm şi o să mergem în continuare cu ele ca să le promovăm, de aceea noi nu vom participa la aceste negocieri. De fapt nici nimeni nu s-a adresat la noi ca să discutăm.
Trebuie să organizăm un referendum pentru a întreba poporul: Unde trebuie să meargă ţara? În Uniunea Vamală sau în UE, să indice beneficiile fiecărui curs în parte.
Partidul Socialiştilor a organizat o astfel de analiză. Unde este piaţa de desfacere tradiţională pentru producţia noastră? Unde sînt exportate merele noastre moldoveneşti? 93% — pe piaţa rusească. Şi unde muncesc cei mai mulţi concetăţeni de-ai noştri? Peste 700 000 muncesc în Federaţia Rusă. Businessul nu trebuie să-şi piardă pieţele de desfacere tradiţionale şi veniturile. Or, din aceste venituri trăieşte ţara!
Aceasta este, în primul rînd, o problemă pentru ţara noastră, pentru producătorii noştri. Dacă noi, făcînd atîta gălăgie politică în jurul embargoului acesta, credem că facem rău Rusiei… Nu noi trebuim ruşilor. A substitui producţia vinicolă sau orişicare producţie agricolă din Moldova cu importul din alte state e foarte simplu pentru ruşi şi ei nici nu vor observa, cum n-au observat nici în 2006 — una. A doua: a fost substituit ceea ce s-a importat din Moldova. Inclusiv statele europene se luptă pentru piaţa rusească, care este o piaţă imensă şi care poate înghite tot ce vreţi de pe lume. Noi, cîteodată, prin incapacităţile, în primul rînd, ale politicienilor facem nişte lucruri care fac producătorilor noştri o mare defavoare.
…
Cu toate că nu ar trebui atît de mult politizată problema. De jumătate de an tot vorbea acelaşi Onişcenko: careva probleme sunt cu vinurile, că vedeţi laboratoarele, calitatea. La primul semnal, funcţionarii noştri au trebuit să alerge acolo şi să stabilească nişte relaţii normale.
…
Tot ceea ce s-a întîmplat în 2006 a fost şi o favoare pentru producătorii noştri, cu toate că favoarea aceasta a fost o povară economică pentru dînşii destul de dificilă. Ei au fost nevoiţi să schimbe şi calitatea vinurilor, să investească foarte mult şi în procesul de producere, şi în procesul de creştere a viţei-de-vie. S-a făcut foarte mult şi în utilarea întreprinderilor. S-a investit foarte mult, nu doar autohtone, dar au fost şi investiţii străine. Mulţi sunt proprietari de companii străine, din alte state, în producţia vitivinicolă.
…
Pot să vă spun acum un lucru, în 2006, într-adevăr, vinificatorii noştri importau materie primă vinicolă din alte state şi produceau vin şi exportau în Rusia. Atunci eu le-am zis, inclusiv funcţionarilor de la “Moldova Vin”: “Oameni buni voi veţi pierde piaţa rusească complet, dacă vă ocupaţi cu lucrurile acestea”. Dar ei mai vroiau importul fără taxe vamale. Eu le-am spus: “Dacă voi vă veţi ocupa cu lucrul acesta, veţi pierde cu totul piaţa rusească”. Mai bine să producem din materia primă a noastră, în care suntem siguri, fără careva importuri de materie primă şi să exportăm doar calitatea cea mai înaltă. Ce vă pare, dacă pe noi europenii acum atît de mult ne susţin, emotiv eu aş zice, în ajunul summit-ului de la Vilnius, dar ne mai susţin pur emotiv, fiindcă niciodată piaţa europeană nu va admite pe piaţa sa produse necalitative…
…
Noi, chiar dacă Moldova şi-a declarat calea de integrare europeană, ceea ce a fost declarat prin 2003, aceasta nu trebuie să ne strice relaţiile cu partenerii noştri strategici. Şi încă un lucru trebuie să înţelegem noi cu toţii: nici Moscova nu se va sfădi cu Bruxelles-ul din cauza Moldovei, nici Bruxelles-ul cu Moscova din cauza Moldovei.
…
Nu trebuie să mizăm că cineva va veni, Bruxelles-ul ne aşteaptă cu braţele deschise şi ne va lua aşa cum noi suntem, dacă noi nu vom aduce standarde, nu vom vrea să facem aici standarde europene, la noi acasă, integrarea europeană. Acestea sunt treburile noastre interne. În primul rînd, la noi acasă trebuie să facem ordine.