Realizarea promisiunilor electorale pînă în 2014

A fost adoptat un nou Cod al Educaţiei la 17.07.2014. Unul dintre obiectivele adoptării acestuia a fost de a armoniza sistemul educaţional naţional cu cel european, inclusiv pentru a răspunde adecvat cerinţelor de pe piaţa muncii.

Au fost efectuate majorări ale burselor studenţeşti, însă aceste creşteri nu au fost substanţiale aşa cum s-a promis. La 12 martie 2014 Guvernul a adoptat o un proiect de hotărîre privind majorarea cu 10% a burselor. De burse majorate beneficiază studenţii instituţiilor de învăţămînt superior, elevii instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate, secundar profesional şi persoanele care-şi fac studiile postuniversitare. Au fost majorate bursele sociale şi bursele de merit (Bursa Republicii, Bursa Preşedintelui Republicii Moldova, Bursa Guvernului, Bursa Gaudeamus). Majorarea este aplicată de la 1 ianuarie 2014. Pentru aceasta, în bugetul de stat pentru anul curent, au fost prevăzute 25079,6 mii lei. Anterior, majorarea burselor s-a efectuat în septembrie 2009, pînă atunci bursa medie fiind de ~690 lei.

După majorare, în funcţie de categoria stabilită, mărimea bursei în universităţi fiind de 560–720 lei, în colegii 420–560, şcoli profesionale 330, programe de master-790 şi doctorat 1000–1150 lei. Bursa studenţilor din ultimul an de studii variază între 670 şi 860 lei, iar în cazul colegiilor, bursele elevilor din ultimul an de studii constituie 490–670 lei. Pentru studenţii din ultimul an de studii de la specialităţile pedagogie, agricultură şi medicină mărimea bursei variază între 780 şi 1010 la universităţi şi între 580 şi 780 la colegii. Aceştia beneficiază din 1 ianuarie 2013 de un supliment de 20% pentru primii ani de studii şi de 40% pentru anul terminal.

Din numărul total de 98 de mii de studenţi de burse beneficiază 14,474 studenţi de la Ciclul I şi 3,128 de la Ciclul II (~18%). Din numărul total de 30725 de elevi din colegii de burse beneficiază 13,872 de elevi (~45%), iar în şcolile profesionale de burse beneficiază toţi elevii care studiază la buget — 19,214. În instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate bursele de studii se acordă semestrial, conform rezultatelor sesiunii de examinare şi se achită lunar.

În 2014, îndemnizaţia unică la naştere este de 3,100 lei, respectiv, 3,400 lei pentru al doilea copil, pe cînd coşul de bunuri necesare pentru un copil la naştere este de 4,800 de lei. Această îndemnizaţie este de aproximativ trei ori mai mică decît cea promisă.

Codul Educaţiei, adoptat la 17.07.2014, este conform cerinţelor europene.

Noul Cod al Educaţiei, adoptat la 17 iulie 2014 a consacrat în Articolul 7 principiile fundamentale ale educaţiei, printre care figurează şi principiul descentralizării şi autonomiei instituţionale. Guvernul a adoptat hotărîrea Nr. 983 din 22.12.2012 cu privire la modul de funcţionare a instituţiilor de învăţămînt superior de stat în condiţii de autonomie financiară.

Noul Cod al Educaţiei, adoptat la 17 iulie 2014 a consacrat în Articolul 7 principiile fundamentale ale educaţiei, printre care figurează şi principiul descentralizării şi autonomiei instituţionale. Guvernul a adoptat hotărîrea Nr. 983 din 22.12.2012 cu privire la modul de funcţionare a instituţiilor de învăţămînt superior de stat în condiţii de autonomie financiară. În acelaşi timp, rectorii unui şir întreg de instituţii de învăţămînt superior au devenit membri ai formaţiunii de guvernămînt care a deţinut funcţia de ministru al educaţiei. Acest fapt a generat atitudini critice justificate în societate. Totuşi, este de remarcat că, per ansamblu, conducătorii instituţiilor de învăţămînt superior s-au opus adoptării Codului Educaţie în redacţia propusă de ministerul Educaţiei, în special împotriva prevederilor referitoare la managementul instituţiilor de învăţămînt superior.

Codul Educaţiei, adoptat la 17.07.2014, consacră accesului la învăţămînt al tuturor copiilor de vîrstă şcolară şi garantarea şanselor egale de a învăţa.

Statisticile oficiale indică că în ultimii patru ani rata de şcolarizare în învăţămîntul primar a scăzut cu 0.5% iar în învăţămîntul gimnazial, respectiv, cu 1%.

În majoritatea localităţilor din ţară au fost reparate şi reabilitate edificiile grădiniţelor şi şcolilor. În acest sens, Guvernul Republicii Moldova a obţinut un grant de 20 milioane euro de la Guvernul României, care încă urmează a fi repartizat. Există însă un şir de plîngeri din partea primarilor localităţilor, aleşi din partea opoziţiei, privind distribuirea resurselor din grantul României pe criterii politice.

În perioada mandatului AIE şi CPE profesorii au continuat să părăsească locurile de muncă din învăţămînt, doar în anul de studii 2013–2014 aproximativ 700 de profesori au părăsit locul de muncă. Salariul mediu al profesorilor a crescut aproximativ proporţional cu creşterea salariului mediu pe economie, dar a rămasă cu aproximativ 20% mai mic decît acesta. Respectiv, nu poate fi vorba despre ridicarea prestigiului profesie de profesor.

Informatizarea şi internetizarea tuturor instituţiilor de învăţămînt din republică este un proces firesc, care s-a derulat în mod firesc. Un astfel de obiectiv a fost formulat şi de guvernarea precedentă a PCRM, care a dezvoltat programul prezidenţial “SALT”, prevăzînd implementarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale in sistemul de învăţămînt.

Un şir de cămine au fost reparate, în mod firesc, iar cămine private nu au fost construite.

Numărul locurilor la buget în instituţiile de învăţămînt superior de stat s-a diminuat, nesemnificativ, dar totuşi s-a diminuat. Pe viitor, intenţia declarată a ministerului Educaţie este ca începînd cu anul 2014, locurile cu finanţare de la stat, cu excepţia celor destinate copiilor orfani şi invalizilor de gradul I şi II, să fie scoase la concurs în fiecare an, după sesiunea de vară. Un proiect de hotărîre al Ministerului Educaţiei a fost aprobat la una din şedinţele guvernului în 2013.

Nu există date relevante privind construcţia locuinţelor de ipotecă pentru tineri cu venituri mici în proporţii semnificative. Pînă în 2010 ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale a dezvoltat un proiect de construcţie a locuinţelor pe două componente: în regim social şi în regim de ipotecă, preponderent pentru tinerii specialişti şi familiile tinere din zonele urbane, finanţat dintr-un credit al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE). Proiectul prevedea construcţia în regim social a locuinţelor pentru familiile tinere şi invalizi, construcţia în regim de ipotecă a locuinţelor pentru tinerii din zonele urbane, precum şi finisarea construcţiei a circa 500 de locuinţe pentru persoanele din categoriile social vulnerabile şi bugetari, construite de companiile private.

Acordarea reşedinţei în baza carnetului de student se face în mod normal în cazul locatarilor căminelor studenţeşti ce aparţin instituţiilor de învăţămînt. Studenţii care închiriază locuinţe pot obţine oficializarea reşedinţei, dar în acest caz proprietarii, de obicei, măresc plata de închiriere fiindcă trebuie să achite impozite pe venit. Acest lucru, adesea, nu convine studenţilor.

În perioada mandatului AIE şi CPE finanţarea învăţămîntului a scăzut de la aproximativ 9% din PIB, pînă la ~7%.

Nu au fost înregistrate acţiuni concrete în acest domeniu. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (Nr. 1585 din 1998) obligă toţi cetăţenii să se asigure în mod individual doar la CNAM, dacă nu sunt angajaţi sau vor fi asiguraţi de Guvern unele categorii prin transferul banilor doar către CNAM. Cu toate că după cum arată mai multe studii de fezabilitate privind implementarea asigurărilor medicale private, obstacole în dezvoltarea asigurărilor medicale private nu au fost create, iar pînă la moment în această direcţie s-a menţinut status quo. De menţionat că, asigurătorii privaţi insistă că s-ar putea implica eficient în procesul de distribuire a resurselor acumulate în sistemul de sănătate, fără însă a pretinde la resursele deja acumulate în fondurile CNAM. Totuşi MS consideră că este prematură discuţia despre liberalizarea pieţei asigurărilor medicale obligatorii în Republica Moldova şi la această etapă, ar trebui mai întîi să se analizeze modul de soluţionare a problemelor existente în sistem şi abia după rezolvarea acestora, se va discuta despre liberalizarea pieţei asigurărilor medicale obligatorii.

Această promisiune a fost apreciată cu “Bine”, căci în scopul eliminării diferenţelor între zonele rurale şi urbane, în perioada 2011–2014, Ministerul Sănătăţii şi CNAM au realizat mai multe măsuri ce au creat facilităţi adiţionale pentru medicii de familie din mediul rural:

• construcţia/reparaţia şi dotarea a peste 60 centre de sănătate din zonele rurale;
• procurarea automobilelor pentru medicii de familie;
• contractarea directă a circa 200 de centre de sănătate rurale de către CNAM;
• instruirea conducătorilor CS rurale pentru gestionarea IMSP autonome;
• continuarea acordării suportului financiar pentru tinerii specialişti şi acordarea medicilor rezidenţi din cadrul serviciului de asistenţă medicală primară a unui salariu de medic începător pe lîngă bursa de studiu de 900 lei, etc. Astfel, în CS în 2013 retribuirea muncii a crescut cu 5% în mediu comparativ cu anul 2012.

Această promisiune este notată cu “Satisfăcător” căci indirect am putea concluziona prin rapoartele anuale de activitate ale Ministerului Sănătăţii că în acest domeniu au fost realizate un şir de măsuri ce ţine de fortificarea infrastructurii secţiilor de ginecologie, obstetrică şi pediatrie; dotarea lor cu echipament medical performant; instruirea specialiştilor, inclusiv în cadrul proiectelor finanţate de partenerii internaţionali de dezvoltare. În consecinţă au fost îmbunătăţiţi indicatorii statistici:

• rata gravidelor luate la evidenţă în primele 12 săptămîni a crescut de la 76% în 2010 pînă la 80% în 2013; dar cu reducerea nesemnificativă a mortalităţii materne;
• rata complicaţiilor sarcinii, naşterii şi lăuziei au fost micşorate de la 48.9 în 2010 la 47.6 în 2013 cazuri la 1000 locuitori;
• mortalitatea infantilă s-a redus de la 11.7 (2010) la 9.5 (2013) cazuri/1000 născuţi vii;
• mortalitatea copiilor sub 5 ani s-a redus de la 13.6 (2010) la 11.9 (2013) cazuri la 1000 născuţi vii;
• mortalitatea maternă a oscilat de la 44.5 (15.3 în 2011 şi 30.4 în 2012) pînă la 15.8 cazuri la 100 mii născuţi vii.

În conformitate cu rapoartele anuale de activitate ale Ministerului Sănătăţii, comparativ cu anul 2010, cînd salariul mediu al medicilor la o funcţie ocupată a constituit 3,981.36 lei, salariile medicilor s-au mărit cu 21% în 2013: fiind de 4,134.21 lei — în 2011; 4,404.12 lei — în 2012; şi circa 4,873 — în 2013. Dar totuşi salariul medicilor este practic de 2 ori mai mic decît salariul din domeniile activităţilor financiare, de asigurări şi a tehnologiilor informaţionale. Abia începînd cu 2014 medicii rezidenţi din cadrul serviciului de asistenţă medicală primară primesc pe lîngă bursa de studiu de 900 lei şi un salariu de medic începător. Iar prin modificarea Regulamentului privind salarizarea angajaţilor din IMSP încadrate în asigurările obligatorii de asistenţă medicală, din iulie 2014 salariul medicilor pentru prima categorie au fost mărit cu circa 21%.

Ar fi fost “Excelent” dacă se majorau salariile medicilor de cîteva ori, analogic majorărilor aplicate salariilor judecătorilor. Nu s-a notat cu “Bine” căci salariile nu sunt nici în topul clasamentului salariilor medii, fiind la mijlocul acestuia. Nu s-a notat nici cu “Satisfăcător” din considerentul căci totuşi salariul medicilor a crescut cu doar 22.4% proporţional cu Indicele preţurilor de consum şi Rata inflaţiei (21.1%), în timp ce Salariul mediu nominal a crescut cu şi mult mai mult: 29.3%, în aceeaşi perioadă. Cu toate că CNAM-ul raportează o mărire a salariului mediu lunar al medicilor pentru o unitate în instituţiile medicale publice contractate cu circa 22% (de la 3,832 lei în 2010 la 4,734 în 2013), această mărire s-a înregistrat doar în instituţiile contractate din Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

În perioada ianuarie 2010 — august 2014 Ministerul Sănătăţii (MS) a raportat că următoarele instituţii medico-sanitare publice (IMSP) au beneficiat de echipamente medicale performante din bugetul de stat, fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, granturi/donaţii, etc.: 8 spitale republicane, inclusiv printr-un parteneriat public-privat; 3 spitale municipale; 15 spitale raionale, inclusiv unul printr-un parteneriat public privat; peste 60 centre de sănătate din zona rurală; 11 centre de sănătate publică; 2 centre de transfuzie a sîngelui; şi mai multe staţii de asistenţă medicală urgentă.

Ar fi fost “Excelent” dacă se procura echipament pentru toate IMSP conform programului aprobat de MS. Astfel, se notează cu “Bine” din considerentul că circa jumătate din IMSP au fost dotate din sursele identificate suplimentar la bugetul instituţiilor medicale şi alocărilor neînsemnate a fondatorilor acestora.

Cu referire la construcţii şi reparaţii a IMSP: peste 60 Centre de Sănătate din zona rurală au fost construite sau reparate capital; s-a construit un bloc chirurgical nou modern la Spitalul Clinic Republican (SCR); s-a renovat capital secţia de imagistică din cadrul SCR printr-un proiect de parteneriat public-privat; a continuat reconstrucţia blocului curativ nr.2 a SCF “Vorniceni”; s-a reconstruit blocul 4 şi secţia de terapie intensivă ale Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă; au fost efectuate reparaţii în alte 10 spitale; s-a construit clădirea Centrului regional de transfuzie a sîngelui, or Cahul.

În primăvara anului 2014 Ministerul Sănătăţii în comun cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor au prezentat primul elicopter care va presta pe bază regulată servicii de ambulanţă aeriană pentru spitalele din Republica Moldova. Aeroambulanţa a fost dotată cu echipamentul necesar pentru a oferi ajutor medical pacienţilor aflaţi în stare gravă, precum şi pentru transportarea de organe prelevate de la donatori. Elicopterul a fost renovat cu scopul de a transporta pacienţii grav bolnavi şi de a le oferi şansa de a supravieţui. În aeroambulanţă pot fi transportaţi doi pacienţi în poziţie culcată, un pacient pe brancardă, sau un nou născut. Pînă la moment elicopterul nu a fost utilizat conform destinaţiei.

Ministerul Sănătăţii în anul 2013 a îmbunătăţit mecanismul de includere a medicamentelor în lista medicamentelor compensate elaborat anterior (fiind modificată prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 914 din 19 decembrie 2012 “Cu privire la Consiliul pentru medicamente compensate”). Şi pentru prima dată au fost incluse medicamente compensate pentru mai multe maladii neacoperite pînă atunci. CNAM raportează mărirea sumei medii compensate pentru o reţetă de la 42.6 lei în 2010 la 52.4 lei în 2013, inclusiv cu mărirea numărului de reţete compensate achitate de CNAM de la 2,744,381 (2010) pînă la 3,120,779 în 2013.

Cheltuielile pentru medicamentele compensate au crescut de la 116.8 milioane lei în 2010 la 163.5 milioane lei în 2013.

Cu toate că în 2013 comparativ cu 2010, cheltuielile pentru medicamentele compensate au crescut cu circa 40% (cu circa 14% — numărul reţetelor şi cu circa 23% — suma medie compensată pentru o reţetă), realizarea acestei promisiuni se notează cu “Satisfăcător”, căci indicele preţului de consum şi inflaţia au crescut cu 19.3% în această perioadă. De asemenea, compensarea medicamentelor nu prevede careva diferenţe între persoanele cu venituri mici şi cele cu venituri mari.

Organizarea administrativ-teritorială a Moldovei, ca şi Constituţia ţării au rămas intacte.

În realitate, toate realizările s-au redus la acţiuni de ordin formal şi declarativ. Chiar dacă descentralizarea şi consolidarea autonomiei locale a fost declarată una din priorităţile guvernamentale de bază, şi ulterior a fost adoptată strategia descentralizării şi planul de acţiuni (în 2012) — în practică nu a fost realizată nici o acţiune concretă şi situaţia nu s-a schimbat esenţial. Acest fapt este confirmat şi de raportul de monitorizare şi Recomandarea 322 a Congresului Puterilor Locale al Consiliului Europei din 22.03.2012, care constată, că de fapt, în domeniul APL şi descentralizării, lucrurile nu prea s-au schimbat, comparativ cu ultimul raport din 2005. Strategia descentralizării şi planul de acţiuni, expiră in 2015, dar acesta nici nu a început să fie implementat. Mai multe proiecte de legi promise pentru consolidarea autonomiei locale/derularea procesului de descentralizare au rămas blocate în Parlament (care se referă la statele de personal, achiziţii publice, schimbarea destinaţiei terenurilor, asigurarea accesului la curtea constituţională etc.).

Totuşi, pentru obiectivitate, poate fi menţionat că unicul rezultat pozitiv, ar putea fi considerat adoptarea în toamna anului 2013, după protestele APL, a legii prin care se schimbă sistemul de finanţe publice locale în vederea depolitizării lui şi creşterii motivării din partea APL. Însă, Guvernarea a tărăgănat implementarea acestei legi, începînd cu 2014 şi a decis implementarea ei din 2015. Pîna în prezent există o incertitudine privind implementarea acestui sistem. Aceasta chiar în pofida protestelor APL (CALM) şi a obiecţiilor din partea partenerilor străini care au investit în procesul de descentralizare: SUA, Suedia, UE şi Consiliul Europei. Refuzul de a implementa noul sistem de finanţe locale începînd cu 2014 a avut în esenţă motivaţie strict politică şi electorală. Guvernarea a decis ca în loc de un sistem obiectiv de repartizare a resurselor financiare (care se stabilea prin noua lege a finanţelor locale), să mai profite pînă la alegeri de vechiul şi “bunul” sistem de distribuire a resurselor financiare publice bazat pe criteriile de afiliere politică şi docilitate.

Deputaţii din fracţiunea PL au înregistrat în Parlament un proiect al Constituţiei RM (Nr. 2082 din 23.09.2011), acest proiect rămînînd nedezbătut de Parlament.

Au fost elaborate, promovate şi adoptate mai multe proiecte de legi pentru modificarea şi completarea cadrului legal naţional în vederea ajustării acestuia la prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei şi la prevederile convenţiilor penale şi civile privind corupţia ale Consiliului Europei. Astfel, au fost sporite sancţiunile prevăzute pentru infracţiunile de corupţie (inclusiv — luare şi dare de mită), denunţătorii acestor crime căzînd sub incidenţa mecanismului de protecţie garantat de stat. A fost extins cercul de subiecţi ai acestui tip de infracţiuni (persoană publică străină şi funcţionar internaţional). A fost introdusă o nouă componentă de infracţiune — Îmbogăţirea ilicită, precum şi o nouă măsură de siguranţă în procesul penal — Confiscarea extinsă. Totuşi, impactul acestor modificări nu va fi unul simţitor, dacă nu se vor pune în aplicare plenar.

Au fost adoptate mai multe legi relevante promisiunii electorale. A fost înfiinţată Comisia Naţională de integritate. A fost îmbunătăţit cadrul normativ conex, precum şi cel referitor la examinarea petiţiilor. Declaraţiile agenţilor publici se publică pe web site-ul CNI. Cadrul normativ mai necesită îmbunătăţiri esenţiale, necesităţile CNI fiind ignorate, performanţele în domeniu rămînînd minore.

Au fost adoptate mai multe legi în domeniu. Totodată, a fost dezvoltat şi cadrul normativ subordonat legilor. Totuşi, cadrul legal în domeniu necesită îmbunătăţiri esenţiale, fiind necesară şi urmărirea punerii în aplicare a normelor.

Nu a fost asigurată transparentizarea proprietăţii mass-media, eforturile fiind limitate la discuţii şi declaraţii.

În acest domeniu au fost înregistrate rezultate bune. Un progres semnificativ constituie semnarea acordului pentru transpunerea Directivelor şi Regulamentelor care formează Pachetul III Legislativ Energetic. De asemenea, au fost aprobate Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030 (HG Nr. 102 din 05.02.2013 cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030), Legea privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, Programul Naţional pentru Eficienţă Energetică pe anii 2011–2020, Planul Naţional de acţiuni în domeniul energiei din surse regenerabile pentru anii 2013–2020 — PNAESR (HG Nr. 1073 din 27.12.2013), etc. La fel, statul a creat baza necesară pentru finanţarea şi implementarea în practică a proiectelor de valorificare a SER prin crearea Fondului pentru Eficienţă Energetică (HG Nr. 401 din 12.06.2012). Pe de altă parte, activitatea Agenţiei de Eficienţă Energetică lasă de dorit, ea fiind sub control politic şi distribuie, de regula, fondurile după criterii politice. În plus la aceasta, activitatea ei are o imagine negativă în rîndul APL.

Se atestă o creştere a finanţărilor în domeniul serviciilor comunale. Cu toate acestea, finanţările sunt cel mai adesea alocate în baza criteriilor de afiliere politică şi în condiţiile unei lipse de transparenţă în privinţa criteriilor de selectare a beneficiarilor şi a modului de utilizare a surselor.

Este aprobat un plan de acţiuni privind reforma sistemului de întreţinere a drumurilor. A avut loc comasarea 38 de întreprinderi de întreţinere a drumurilor şi reducerea numărului acestora la 12 entităţi. A fost realizată clasificarea drumurilor după întreţinere. Este semnat un memorandum pentru întreţinerea drumurilor cu România pentru utilizarea normelor tehnice din ţara vecină. Este aprobată strategia de transport şi logistică.

În anul 2014, au fost utilizate următoarele tehnologii la reabilitarea drumurilor:

1. Reciclarea la rece cu utilizarea emulsiei bituminoase, cimentului sau a lianţilor complecşi. Această tehnologie este în curs de implementare pe următoarele sectoare de drum:

   • M3 Chişinău-Giurgiuleşti, sectorul Comrat-Ciumai;
   • M2 Chişinău-Soroca, sectorul Sărătenii Vechi-Soroca.

   Toate reabilitările ulterioare cu finanţare externă se preconizează cu reciclarea la rece a structurii rutiere existente.

2. Armarea straturilor asfaltice cu geosintetice. Este în curs de implementare pe drumurile:

   • R30 Anenii Noi-Ştefan Vodă, ocolirea or. Căuşeni;
   • R20 Rezina-Călăraşi, sectorul Rezina-Orhei;
   • R3 Chişinău-Hînceşti-Basarabiasca, sectorul Chişinău-Hînceşti;
   • M2 Chişinău-Soroca, sectorul Sărătenii Vechi-Soroca;
   • M3 Chişinău-Giurgiuleşti, sectorul Comrat-Ciumai.

   Toate reabilitările ulterioare sunt preconizate cu armarea straturilor asfaltice cu geosintetice.

3. Consolidarea taluzelor şi terasamentelor cu utilizarea geogrilelor şi geosinteticilor. A fost utilizată pe drumurile:

   • R3 Chişinău-Hînceşti-Basarabeasca, km 10;
   • R20 Rezina-Orhei-Călăraşi, sectorul Rezina-Orhei (consolidarea taluzului în debleu).

   Se utilizează în caz de necesitate conform calculelor de stabilitate a terasamentului.

4. Straturi moderne de uzură. Mixturi asfaltice consolidate cu fibre de celuloză (MASF).

   • S-a început implementarea pe sectorul Cimislia-Comrat al Drumului M3 Chişinău-Giurgiuleşti în anul 2008.
   • În 2010 s-a implementat pe sectorul km 6–7,3al drumului R1 Chişinău-Ungheni-Sculeni.
   • În stadiu de implementare se află pe drumurile:
     1. R20 Rezina-Orhei-Călăraşi, sectorul Rezina-Orhei;
     2. R30 Anenii Noi-Ştefan Vodă sectorul de ocolire a or. Căuşeni;
     3. R14 Bălţi-Sărătenii Vechi, km 10–26;
     4. M2 Chişinău-Soroca, sectorul Sărătenii Vechi-Soroca;
     5. M3 Chişinău-Giurgiuleşti, sectorul Comrat Giurgiuleşti.

   Toate reabilitările ulterioare sunt preconizate cu utilizarea mixturilor asfaltice cu fibre de celuloză.

5. Straturi moderne de uzură. Tratamente bituminoase.

   • În anul 2011 a fost aplicat tratament bituminos pe circa 140 km de drum.
   • Pentru anul curent a fost planificat executarea a circa 300 km de tratament bituminos, R8 Otaci-Edineţ, R34 Hînceşti-Cahul, R30 Anenii Noi-Căuşeni şi altele.

Noile programe de transport rutier local, municipal şi raional, precum şi programul de transport rutier interraional şi cel internaţional vor fi aprobate în conformitate cu Codul transporturilor rutiere pînă la 31 decembrie 2014.

Întreprinderea de Stat “Calea Ferată a Moldovei” urma a fi reorganizată prin structurarea activităţii sale pe trei unităţi comerciale — transportul de pasageri, transportul de mărfuri şi infrastructura feroviară. Î.S. “Calea Ferată din Moldova”. În acest sens, Î.S. “Calea Ferată din Moldova” în anul 2013 pregătea un Plan de modernizare, care să se bazeze pe acţiuni de reorganizare structurală şi de atragere a investiţiilor pentru înnoirea parcului rulant şi a infrastructurii. În prezent, Planul de modernizare nu este aprobat.

Sunt elaborate, consultate public, trecute prin Ghilotină, avizate de toate instituţiile publice 2 proiecte de iniţiative legislative, pentru modificarea Codului Transportului Feroviar, Legea Nr. 160 şi proiectul de lege pentru investigaţii de siguranţă. Proiectul pune baza reorganizării CFM, crearea Agenţiei Feroviare (responsabilă de siguranţă, certificare, autorizare). Exista un plan de reorganizare operaţională şi manageriala a CFM, în cîteva diviziuni (infrastructură, transport marfă, transport pasageri internaţional, transport pasageri naţional, activitate medicală şi activitate de administrare a fondului de locative). Sunt pregătite actele, evidenţa contabilă virtuală şi bilanţuri virtuale separate. Pînă la aprobarea cadrului legal este imposibil de a finaliza reformele. Pachetul este stopat la Guvern din luna Mai 2014.

În prezent, în Republica Moldova operează 4 companii low cost. Wizz Air, cea mai mare companie aeriană low-cost din Europa Centrală şi de Est şi-a lansat activitatea în Moldova din septembrie 2013. Aceasta oferă servicii de transport pe 3 rute în Italia. Deja şi Air Moldova vinde servicii în baza aceloraşi principii ca şi companiile low cost. Este elaborat cadrul normativ de reglementare a condiţiilor de piaţă, drepturi si garanţii egale, în Codul Transportului Aerian, care nu a fost aprobat de Guvern încă (cauza-discuţii politice în jurul structurii instituţionale).

Cu toate acestea, zborurile ieftine din şi spre Moldova, rămîne o sarcină de soluţionat pe agendele operatorilor şi a politicienilor.

Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2013, doar un sfert din localităţile Republicii Moldova beneficiau de servicii centralizate de alimentare cu apă.

În anul 2014 prin HG Nr. 199 din 20.03.2014 a fost aprobată Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014–2028). În strategie se menţionează, că:

• 44% din populaţie nu are acces la apă potabilă sigură;
• cea mai mare parte din apa subterană utilizată în scopul potabilizării este inadecvată din cauza poluării naturale sau antropice;
• un procent mare de probe sunt necorespunzătoare din punct de vedere al parametrilor microbiologici (10.82% în mediul urban şi 14.24% în mediul rural);
• calitatea apei furnizată în şcoli şi în instituţiile pentru copii este inadecvată (54.38% dintre probe depăşesc concentraţiile maximal admise pentru parametrii sanitaro-chimici şi 20.21% din probe depăşesc concentraţiile maximal admise după parametrii microbiologici).

Numărul populaţiei cu acces la servicii de canalizare a constituit 761 mii de persoane, ceea ce reprezintă 21.4% din totalul populaţiei, inclusiv 50.1% în localităţile urbane şi numai 1.0% în localităţile rurale. Cea mai mare pondere a populaţiei cu acces îmbunătăţit la servicii de canalizare este înregistrată în regiunea Nord — 23.4%, urmată de regiunile Centru — 10.2%, Sud — 6.7% şi UTA Găgăuzia — 2.2%.

Limba română a fost consfinţită în calitate de limbă oficială, dar nu pe calea adoptării unei Constituţii noi sau a modificării articolului 13 din Constituţia în vigoare. Obiectivul urmărit de PL a fost realizat prin sesizarea Curţii Constituţionale (CC), care prin hotărîrea din 5.12.2013 a decis că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, în timp ce limba moldovenească este o limbă falsă, chiar dacă articolul 13 din Constituţie o declară în mod expres limbă oficială. De fapt, echivalenţa semantică a sintagmelor limba română şi limba moldovenească fusese demult stabilită de legislaţia Republicii Moldova, iar aşteptările erau ca hotărîrea CC ar consacra acest lucru, înlăturînd motivele pentru discordii şi permiţînd, deopotrivă, valorificarea prevederilor celor aproximativ 2000 de tratate internaţionale, la care Republica Moldova este parte, perfectate în limba moldovenească, precum şi asimilarea aquis communautaire în limba română. După hotărîrea CC din 5.12.2013, practic toate acordurile Republicii Moldova, cu mici excepţii, sunt recunoscute ca fiind întocmite într-o limbă falsă.

La 22 ianuarie 2014, deputaţii grupului PL au înregistrat în Parlament un proiect de lege, intitulat “Codul Audiovizualului al Republicii Moldova”. Documentul a fost avizat de experţii Consiliului Europei, Uniunii Europene de Radioteleviziune, Misiunii OSCE din Republica Moldova, fiind supus dezbaterilor în cadrul unor audieri parlamentare publice. Nota informativă a autorilor conţine următoarele argumente:

• necesitatea adoptării unui cod al audiovizualului nou derivă din situaţia actuală din spaţiul mediatic al RM care demonstrează mai multe lacune pe care le comportă actualul Cod al Audiovizualului.
• este oportună adoptarea unui nou Cod al Audiovizualului pentru completarea restanţelor privind asigurarea trecerii la televiziunea digitală terestră, care reiese din obligaţiile asumate de Republica Moldova prin ratificarea Acordului regional privind planificarea serviciului de radiodifuziune digitală terestră în Regiunea 1.
• necesitatea asigurării transparenţei proprietarului final al produsului mass-media.
• urgentarea reorganizării Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului “Compania Teleradio-Moldova” care continuă să folosească ineficient banii publici, din cauza unui management defectuos a resurselor umane şi a bunurilor pe care le are în gestiune.

Salariile lucrătorilor din sfera culturii au rămas cele mai mici în raport cu alte categorii de salariaţi din Republica Moldova. La mijlocul anului 2014, salariul mediu lunar pe ţară era de aproximativ 4,000 lei, iar salariul mediu al lucrătorilor din sfera culturii era de aproximativ 1,500 lei. De la 1 septembrie 2014 salariile lucrătorilor din cultură au crescut 20%, iar de la 1 octombrie cu alte 10–15%.

În vederea susţinerii oamenilor de artă, abia în 2013 Ministerul Culturii a revenit la procedura de achiziţionare a lucrărilor artiştilor din mijloace bugetare. Au fost procurate pentru fondurile Muzeului Naţional de Artă 26 de pînze ale pictorilor autohtoni, în sumă de 240,000 de lei.

În perioada 2011–2014 au fost reparate şi renovate aproximativ 100 case de cultură, cu toate acestea mai mult de 500 de case de cultură necesită o reparaţie capitală, însemnînd necesitatea unor investiţii de miliarde de lei, ceea ce la moment bugetul de stat nu poate acoperi.

În Republica Moldova există 1,218 biblioteci publice şi 119 muzee. Ministerul Culturii nu a dispus de fonduri suficiente pentru a dota adecvat aceste instituţii cu cărţi noi şi echipamentul necesar. Totuşi, ministerul Culturii a susţinut programul “Novateca”, care are o durată de cinci ani, urmărind scopul de a facilita transformarea bibliotecilor din Republica Moldova în instituţii comunitare vibrante. Cu îndrumarea bibliotecarilor instruiţi şi cu susţinerea partenerilor comunitari, cetăţenii se vor bucura de acces gratuit la tehnologii moderne precum şi de servicii inovatoare de bibliotecă proprii nevoilor moderne de informare. Programul Naţional Novateca a fost precedat de o etapă de evaluare intensă a sectorului de biblioteci publice din Moldova şi de un program-pilot cu durata de doi ani, care au fost, la fel, finanţate de Fundaţia Bill şi Melinda Gates. Pe parcursul a doi ani de program-pilot, Novateca a dotat 68 de biblioteci publice din 12 raioane ale ţării, cu circa 300 de calculatoare şi echipament periferic, şi a instruit 243 de bibliotecari în domeniul utilizării calculatoarelor şi creării noilor servicii de bibliotecă. În acelaşi timp, au fost testate programe de formare a competenţelor bibliotecarilor în domeniile advocacy şi parteneriate, precum şi facilitate diverse oportunităţi de schimb de experienţă şi cunoştinţe între bibliotecarii cu spirit inovator.

Abia în 2013 Ministerul Mediului a elaborat proiectul Strategiei Naţionale de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova (2013–2027) în conformitate cu care Guvernul va trebui să stabilească cadrul legal şi instituţional necesar pentru a sprijini alinierea treptată a practicilor noastre de gestionare a deşeurilor la cele ale Uniunii Europene. Pînă la adoptarea cadrului legal menţionat, reciclarea deşeurilor rămîne o problemă presantă, statisticile arătînd că unui locuitor al Republicii Moldova îi revine anual 370 kg de deşeuri. Reciclarea deşeurilor a început să devină o practică uzuală doar în municipiul Chişinău, unde în 2012, întreprinderea municipală Regia “Autosalubritate” a instalat primele tomberoane pentru colectarea selectivă a deşeurilor — sticla, hîrtia şi plasticul urmau a fi selectate de către cetăţeni şi, mai apoi, reciclate de către autorităţi. Pe lîngă tomberoanele instalate de Regia “Autosalubritate” în Chişinău au apărut şi tomberoane de colectare selectivă a unor întreprinderi private specializate pe colectarea şi reciclarea, în special, a materialelor din plastic. Unele companii, recurg nu doar la colectarea deşeurile din plastic, dar şi la procurarea acestora. Preţul unei tone de deşeuri din plastic variind între 220 şi 250 de dolari. Pentru procurarea tomberoane de colectare selectivă a sticlei şi a hîrtiei, municipalitatea a cheltuit €160 de mii. În prezent, în capitală sunt instalate 1,000 astfel de containere.

La 20 august 2011 a fost adoptată hotărîrea Guvernului nr. 626 cu privire la aprobarea Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011–2020. În conformitatea cu cel mai recent studiu al Institutul de Agrochimie şi Protecţie a Solului “Nicolae Dimo” s-a constat:

• Lipsa datelor complete, veridice şi generalizate privind terenurile agricole care determină imposibilitatea unei monitorizări adecvate a acestora. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) şi Ministerul Mediului (MM) nu deţin informaţii sub forma unei baze de date complexe, care să cuprindă indicatorii de caracterizare agro-fizică a solului, climei, reliefului, de utilizare a terenurilor. Totodată, nu sunt estimate riscurile privind diversele procese de degradare şi poluare a terenurilor agricole, fapt ce are o conotaţie negativă asupra bunei implementări a politicilor de utilizare durabilă a acestora;
• Capacitatea instituţională subdezvoltată şi integrarea insuficientă în planurile de dezvoltare locală a măsurilor de protecţie şi conservare a terenurilor şi ecosistemelor aferente acestora;
• Lipsa unui cadru legislativ-normativ uniform, al cărui obiectiv l-ar constitui protecţia funcţiilor solului şi utilizarea durabilă a terenurilor agricole în Republica Moldova;
• Fragmentarea sporită a terenurilor agricole, care determină o dezvoltare lentă a sectorului agrar şi, implicit, lipsa de sustenabilitate în utilizarea acestora;
• Deficienţa unui monitoring ecologic eficient care ar determina implementarea unor activităţi necesare păstrării pe termen lung a fertilităţii solurilor, precum şi evitării acţiunilor de poluare a acestora.

Actualmente, Fondul Forestier al Republicii Moldova ocupa o suprafaţă de 419.2 mii ha (12.4% din teritoriul ţării). Gestionarea Fondului Forestier a înregistrat în ultimii ani mai multe carenţe:

• transparenţa activităţii Agenţiei Moldsilva pentru aşa domenii sensibile, cum ar fi licitaţiile forestiere, achiziţiile publice, atribuirea terenurilor în arendă, administrarea bugetului, etc. practic nu este asigurată sau este una de formă;
• procesul de dare în arendă nu este pus la punct, la baza dării în arendă au stat cererile de la solicitanţi şi nu iniţiativa Agenţiei, aceasta s-a efectuat fără a avea un plan cu proiectele ce se doresc a fi implementate, iar s-a bazat pe un cuantum mediu de arendă, fără a se lua în consideraţie valoarea amplasării terenului;
• pădurile comunale se dezvoltă lent, iar suprafeţele forestiere existente gestionate de autorităţile publice locale sunt ameninţate de o serie de factori care le ameninţă dezvoltarea şi existenţa. Printre cei mai importanţă se enumeră tăierile ilicite, poluarea cu deşeuri menajere, capacităţile limitate sau lipsa capacităţilor în cadrul autorităţilor publice locale de a gestiona eficient fonul silvic;
• numărul încălcărilor legislaţiei silvice este în creştere în ultimii ani însă considerăm sancţiunile mici şi alţi factori descurajează conformarea.

În perioada 2010–2013, economia Republicii Moldova a crescut, în medie cu doar 5.5%. Mai mult decît atît, creşterea urmează să decelereze esenţial în 2014–2015 (MEGA: Analiza Creşterii Economice din Moldova, ediţia 10, Expert-Grup, 2014).

În perioada 2010–2013, salariul mediu lunar a crescut de la 2,971.7 lei la 3,765.1 lei, marcînd o creştere nominală de doar 27% şi rămînînd cel mai scăzut nivel din Europa Centrală şi de Est.

Nu a fost adoptată o Nouă Constituţie, iar problema transparenţei procesului bugetar a rămas actuală. Potrivit Indicelui Transparenţei Bugetare, calculat de către Expert-Grup în 2012, Republica Moldova a acumulat doar 51 din 100 de puncte, ceea ce corespunde unui nivel scăzut de transparenţă bugetară. Totodată, faţă de anul 2010, indicele a diminuat cu 1 punct (60 puncte în 2010), iar poziţia ţării în clasament a diminuat de la 23 (din 94 ţări în 2010) la 29 (din 100 ţări în 2012). Inclusiv din cauza transparenţei bugetare scăzute, dar şi a nerespectării procedurilor de administrare eficientă a resurselor bugetare, Curtea de Conturi a constatat, în 2013, iregularităţi de circa 7.7 miliarde lei (“Despre cum se pierd banii publici: Monitorizarea executării Hotărîrilor Curţii de Conturi pe anul 2013”, Expert-Grup, 2014).

În 2011 a fost aprobată Legea Nr. 161 din 22.07.2011 privind implementarea ghişeului unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi Legea Nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. În vederea implementării acestor legi, Guvernul a aprobat Hotărîrea Nr. 778 din 04.10.2013 cu privire la unele măsuri de implementare a ghişeului unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător. La fel, în 2013, Guvernul a adoptat Hotărîrea Nr. 765 din 25.09.2013 cu privire la aprobarea Foii de parcurs privind acţiunile Guvernului în vederea eliminării constrîngerilor critice în calea mediului de afaceri pentru anii 2013–2014.

Deşi au fost întreprinse o serie de acţiuni în vederea simplificării activităţii antreprenoriale, impactul acestora este vizibil mai mult la capitolul iniţierii afacerii. Astfel, potrivit indicelui Doing Business, Republica Moldova a avansat de la poziţia 93 în 2013 la poziţia 81 în 2014, inclusiv graţie reducerii numărului de proceduri necesare iniţierii afacerii (de la 7 la 6), a timpului (de la 9 la 7 zile) şi a costului aferent acestor proceduri (de la 5.7% la 5.4% din venitul mediu per capita). Cu toate acestea, obţinerea documentelor cu caracter permisiv rămîne o constrîngere majoră, iar impactul măsurilor încă nu este perceput în deplină măsură de agenţii economici. Una din cele mai acute probleme ţine de obţinerea permiselor pentru construcţii, care durează, în medie, 291 zile, iar costul cărora reprezintă circa 65% din venitul mediu per capita, ceea ce plasează ţara noastră pe locul 174 din 189 ţări incluse în clasamentul Doing Business. Drept dovadă a problemei obţinerii documentelor cu caracter permisiv şi a interacţiunii problematice între mediul de afaceri şi stat servesc rezultatele ediţiei recente a Raportului Global al Competitivităţii. Conform acestuia, principala problemă percepută de antreprenori în activitatea acestora este corupţia.

Problema concentrării activităţii economice a rămas una la fel de acută pe parcursul ultimilor ani. Cîteva sectoare unde nivelul de concentrare este relativ înalt sunt:

• sectorul bancar: la finele lunii august, 2014, primele 5 bănci deţineau 70.3% din totalul de active, mai mult comparativ cu începutul anului 2010 cînd ponderea a constituit 67.9%);
• piaţa produselor petroliere: în 2013, doar 4 companii controlau 90.2% din volumul total de importuri de produse petroliere, fiind mai mult comparativ cu anul 2010 cînd ponderea era de 80%.
• piaţa intermediarilor agricoli: nu sunt disponibile date statistice privind nivelul de concentrare a pieţei, însă experienţa ultimilor ani, în special a anului 2013, denotă discrepanţe mari de preţuri dintre producţia agricolă obţinută direct de la producător pînă la cea comercializată în ţară sau peste hotare de către un număr mic de intermediari. În 2013, cînd a crescut esenţial oferta de produse agricole pe fondul unui an climateric favorabil, Consiliul Concurenţei a fost sesizat de către fermieri pe marginea riscului aranjamentelor cu caracter oligopolist între anumiţi intermediari agricoli care ar fi profitat de putere de negociere mai înaltă în raport cu producătorii pentru a obţine preţuri de vînzare avantajoase.

Nivelul înalt de concentrare denotă carenţe privind cadrul concurenţial pe diferite pieţe, care nu a suferit îmbunătăţiri substanţiale în ultimii ani. Astfel, conform Raportului Global al Competitivităţii pentru 2014–2015, Republica Moldova figurează pe locul 99 din 144 de ţări la capitolul intensităţii concurenţei locale, fiind practic la un nivel similar cu cel din ediţia pentru anul 2010–2011 (locul 101 din 139 ţări).

Potrivit raportului Doing Business 2014, Republica Moldova a avansat cu 8 trepte în clasament faţă de ediţia din 2013, deţinînd locul 78 din numărul total de 189 de ţări. Cele mai mari progrese au fost înregistrate la capitolul înregistrării afacerii (de pe locul 93 pe locul 81), obţinerii creditelor (de pe locul 40 pe locul 13) şi la capitolul plăţii taxelor (de pe locul 116 pe locul 95). Totuşi, locul 78 este mai jos decît cel al Belarusului, României, Kazahstanului, Republicii Kirghize, Mongoliei şi majorităţii statelor din Europa Centrală şi de Est. Mai mult decît atît, dialogul public-privat este perceput de către mediul de afaceri drept ineficient, netransparent şi non-inclusiv (“Analiza constrîngerilor privind activitatea antreprenorială”, Expert-Grup, 2013).

În pofida anumitor progrese, economia Republicii Moldova rămîne departe de principiile pieţei libere. Potrivit Indicelui Libertăţii Economice din 2014, elaborat de Fundaţia Heritage, din 2004 Moldova a rămas la statutul de economie “mai curînd ne-liberă”, situîndu-se pe locul 110 din 178 de state incluse în clasament. Totodată, Banca Mondială califică Moldova drept avînd o piaţa mică, cu concurenţă limitată şi o tendinţă slabă pentru inovaţii.

În perioada 2010–2013, numărul populaţiei ocupate a crescut de la 1,143.4 mii la 1,172.8 mii persoane, sau cu doar 2.6%. Un avans atît de modest a menţinut rata de ocupare a Republicii Moldova la unul din cele mai scăzute nivele din regiune (39.3% în 2013, fiind în uşoară creştere faţă de 38.5% în 2010). Totuşi, chiar şi acest modest avans nu este cert dacă a fost un rezultat al acestei promisiuni.

Autorităţile au depus careva eforturi în vederea reîntoarcerii în ţară a migranţilor moldoveni, în special prin intermediul Programului-pilot de atragere a remitenţelor în economie “PARE 1+1”. În cadrul acestuia, în perioada 2011–2013 a fost acordate 313 granturi în volum total de 57.6 milioane lei sau, în medie, circa 184 mii lei per proiect. Totuşi, impactul agregat al proiectului asupra ranversarea fenomenului migraţiei forţei de muncă este unul limitat, avînd în vedere dimensiunile mici ale proiectului. Astfel, în perioada 2010–2013, numărul de moldoveni de peste 15 ani aflaţi la muncă sau în căutarea unui loc de muncă peste hotare a crescut cu 21.5 mii persoane (de la 311 mii la 332.5 mii persoane), sau cu circa 5.4 mii pe an (echivalentul unui sat mediu moldovenesc). Totodată, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei a adoptat la 20.05.2014 planul de acţiuni pentru anii 2014–2016 privind susţinerea reintegrării cetăţenilor reîntorşi de peste hotare.

În perioada 2010–2014, situaţia macroeconomică din ţară a rămas relativ stabilă, fapt atestat şi de misiunile Fondului Monetar Internaţional. Astfel, Produsul Intern Brut, în 2010–2013 a înregistrat o creştere medie de 5.5%, ponderea deficitului de cont curent în PIB s-a redus de la 7.9% la 4.8%, iar Indicele Preţurilor de Consum, faţă de anul precedent, a fost redus de la 7.4% la 4.6%.

În perioada 2010–2013 a avut loc un anumit proces de diversificare a pieţelor de desfacere. Astfel, Indicele de Concentrare Herfindahl-Hirschmann pentru exporturile de produsele agro-alimentare practic s-a redus în jumătate (de la 1,118.6 puncte în 2010 la 660.2 puncte în 2013). Diversificarea s-a produs, în mare parte, în rezultatul diminuării ponderii Federaţiei Ruse în calitate de cea mai importantă piaţă de desfacere a produselor agro-alimentare moldoveneşti, de la 26.4% în 2010 la 14.1% în 2013. Drept rezultat, dacă în 2010, peste jumătate (56.3%) din produsele respective erau destinate Federaţiei Ruse, României, Ucrainei şi Belarusului, în 2013 ponderea acestora a scăzut pînă la 41.4%. Totuşi, diversificarea nu s-a produs din contul penetrării masive pe noi pieţe de desfacere: în perioada analizată, în top-10 destinaţii pentru exporturile de produse agro-alimentare nu au apărut pieţe noi. În particular, rămîne dificil accesul pe piaţa UE, ponderea căreia în exporturile respective a rămas practic neschimbată (de circa 35%).

În perioada analizată, Republica Moldova nu s-a implicat în asemenea proiecte. Mai mult decît atît, a fost suspendată parţial implementarea Pachetului Energetic 3.

Adoptarea amendamentelor la Legea privind finanţele publice locale care vin să modifice esenţial mecanismul de relaţii inter-bugetare dintre autorităţile publice centrale şi locale au fost tărăgănată. Astfel, deşi era planificată implementarea acestora din 2014, vor intra în vigoare în mod plenar din 2015. Modificările respective urmează să consolideze autonomia financiară a autorităţilor publice locale şi să sporească eficienţa utilizării resurselor bugetare la nivel local.

Problema ocupării tinerilor specialişti din mediul rural a rămas una acută, iar politicile în acest sens nu au fost suficient de consecvente. Drept rezultat, în perioada 2010–2013 ponderea tinerilor (15–34 ani) din spaţiul rural din numărul total al populaţiei ocupate a rămas practic neschimbat (circa 30%), iar numărul total a crescut cu doar 4.8 mii persoane. În schimb, numărul tinerilor din sate aflaţi la muncă sau în căutarea unui loc de muncă peste hotare a crescut de peste două ori (cu 10.2 mii persoane) comparativ cu creşterea numărului tinerilor ocupaţi din sate. Astfel, tinerii din spaţiile rurale au rămas cea mai reprezentativă categorie de populaţie plecată la muncă peste hotare, cu o pondere în numărul total de migraţi de circa 41.5% în 2013.

În perioada 2010–2013 au fost puse bazele pentru tranziţia politicilor de asistenţă socială la principiul de ţintire a veniturilor. Totuşi, procesul nu a fost finalizat: în prezent, 17% din resursele destinate ajutorului social ajung, deşi nu ar fi trebuit, la beneficiari cu venituri relativ mari (Al treilea raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Republica Moldova). Aceasta denotă ineficienţa persistentă a acestui sistem. Mai mult decît atît, pentru eliminarea integrală a sărăciei monetare sunt necesare circa 250 milioane lei anual — un nivel inferior cheltuielilor de factor pentru programele de ajutor social. Prin urmare, statul dispune de resursele necesare pentru eliminarea sărăciei, însă aceste resurse nu sunt utilizate eficient.

Totuşi, trebuie să remarcăm progresele în ceea ce ţine de diminuarea ratei sărăciei, care s-au datorat atît îmbunătăţirii într-o anumită măsură a politicilor în acest domeniu, dar şi a creşterii economice şi a influxurilor de remitenţe. Astfel, În perioada 2010–2013, rata sărăciei absolute s-a redus de la 21.9% la 12.7%, iar rata sărăciei extreme s-a redus de la 1.4% la 0.3%. Reducerea ratei sărăciei a constituit unul din principalele progrese înregistrate de către Republica Moldova la capitolul implementării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Cu toate acestea problema sărăciei multidimensionale, în special în spaţiile rurale rămîne o problemă acută, fapt atestat de recentul Raport privind Dezvoltarea Umană pentru 2013, publicat de PNUD.

În perioada 2010–2013, numărul şomerilor calculaţi după metodologia BIM s-a diminuat de la 92 mii la 63.1 mii persoane. În acelaşi timp, numărul şomerilor înregistraţi la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă s-a diminuat de la 40,719 persoane în 2010 la 20,873 persoane în 2013. Totodată, în 2013 a fost lansată Strategia de Dezvoltare a învăţămîntului vocaţional/tehnic pe anii 2013–2020 care ar putea servi drept premisă importantă pentru asigurarea reprofilării şomerilor.

Cotele impozitelor pe venit nu s-au redus. Din contra, din 2012, Guvernul a reintrodus cota impozitului pe venit pentru persoanele juridice, setînd cuantumul de 10%. Totodată, persoanele cu un venit mai mic decît minimul de existenţă continuă să achite impozite pe venit. Este adevărat că sunt aplicate scutiri personale care protejează, într-o anumită măsură persoanele cu venituri reduse. Totuşi, nivelul scutirilor este mult mai mic faţă de minimul de existenţă. Spre exemplu, în 2013, scutirea personală anuală a constituit doar jumătate din minimul de existenţă.

Nu au fost implementate careva politici clare în direcţia promovării creditelor pentru studii, iar băncile au fost foarte reticente în acest sens. La moment, doar cîteva bănci dispun de asemenea produse de creditare, care însă nu diferă mult de creditele pentru nevoi personale: termen scurt (1–2 ani), sume mici (circa 10 mii lei maximum) şi dobînzi relativ înalte (circa 15%).

Autorităţile au negociat, semnat şi ratificat Acordul de Asociere cu UE într-un ritm relativ rapid, pe parcursul anilor 2013–2014. Astfel, de la data de 1 septembrie au intrat în vigoare prevederile Acordului respectiv.

Au fost elaborate şi adoptate documente de politici publice în vederea reformării sectorului justiţiei, o parte din acţiuni fiind adresate unor organe de drept. Mai mult, au fost elaborate şi adoptate politici specifice unor organe de drept (MAI, CNA, SIS). Documentele de politici sunt în proces de implementare. Însă, acest proces uneori este lent, alteori — dezechilibrat şi inconsecvent. Reforma Procuraturii constituie să fie o restanţă majoră. Concepţia de reformă a Procuraturii a fost aprobată întîrziat, nefiind promovate proiecte de acte legislative necesare implementării acesteia. Modul de numire în funcţie a Procurorului general nu a suferit modificări.

Documentul de politici publice a fost elaborat şi adoptat. Procesul de implementare a acestuia este echilibrat, cu impact şi sprijinit de către public. Totuşi, reducerea numărului de accidente către sfîrşitul anului 2013 nu este una spectaculoasă, dacă comparăm aceste statistici cu statisticile referitoare la accidentele rutiere din anul 2009.

Republica Moldova nu a semnat vreun document de Parteneriat strategic cu SUA, deşi relaţiile bilaterale moldo-americane au fost ascendente în perioada 2010–2014, cînd SUA au oferit Republicii Moldova suport financiar în proporţie de aproximativ $300 milioane pentru sprijinirea reformelor economice, a sectorului justiţiei, promovarea integrării europene. Urmare a vizitei Prim-ministrului Leancă la Washington (3–4 martie 2014), Statele Unite ale Americii au anunţat o creştere de 60 la suta a asistenţei sale orientate spre creşterea productivităţii şi competitivităţii întreprinderilor din Moldova.

La 12 ianuarie 2010 Republica Moldova şi Uniunea Europeană s-au angajat în negocierea unui Acord de Asociere (AA), care urma să înlocuiască Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC). În paralel, începînd cu 15 iunie 2010, autorităţile comunitare au negociat cu autorităţile moldoveneşti condiţiile de eliminare a vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova care călătoresc în UE. În consecinţă, Planul de Acţiuni privind liberalizarea regimului de vize (PALRV) a fost prezentat autorităţilor moldovene de către Comisie la 24 ianuarie 2011. PALRV conţinea 4 blocuri importante: securitatea documentelor; imigraţia ilegală; ordinea publică şi securitatea; relaţii externe şi drepturile fundamentale. După implementarea timp de mai bine de trei ani a prevederilor Planului de Acţiuni, în cadrul şedinţei din 14 martie 2014, a Consiliului Uniunii Europene, reunite în formatul miniştrilor pentru Transport, statele membre ale UE au susţinut propunerea Comisiei Europene de anulare a vizelor pentru călătoriile de scurtă durată (pentru o perioadă de şedere de pînă la 90 de zile pe parcursul a 6 luni) în spaţiul Schengen, pentru cetăţenii R. Moldova. Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, şi reprezentantul Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, ministrul adjunct de externe al Greciei, Dimitris Kourkoulas au semnat, la 3 aprilie 2014, modificarea Regulamentului 539/2001, pentru a permite transferul Republicii Moldova în lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de obligativitatea vizei. Acesta a fost pasul oficial FINAL ÎN cadrul procedurii. Publicarea documentului invocat în Jurnalul Oficial al UE a avut loc la 8 aprilie şi a intrat în vigoare la 28 aprilie 2014.

Proiectul noii Constituţii, elaborat în perioada decembrie 2009 — februarie 2010, care prevedea renunţarea la neutralitatea Republicii Moldova, nu a fost susţinut de partenerii de alianţă, deşi programul de guvernare al AIE2 prevedea adoptarea unei noi Constituţii.

Problema lărgirii şi aprofundării prezenţei internaţionale în regiunea transnistreană nici măcar nu a fost dezbătută public de către factorii de decizie a Republicii Moldova.

Republica Moldova a menţinut cooperarea cu NATO pe dimensiunea umanitară, axîndu-se în special pe proiectele de distrugere a pesticidelor. În acelaşi timp, Republica Moldova şi-a adus parte ei de contribuţie la depăşirea unor provocări, la promovarea păcii şi stabilităţii în Europa adoptînd măsuri concrete de susţinere a ONU, UE şi NATO în acest sens. În 2014, Moldova a contribuit cu participarea a 41 de militarei la misiunea KFOR din Kosovo, condusă de NATO sub autoritatea Consiliului de Securitatea a ONU.

Actualmente pensiile sunt majorate anual reieşind din evoluţia indicelui preţurilor de consum şi salariului mediu pe ţară pentru anul precedent. Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă indexată de la 1 aprilie 2014 a constituit 1,116.75 lei, acesta acoperind minimul de existenţă al pensionarilor (pentru semestrul I al anului curent) doar în proporţie de 80.3%. În anul 2010 coraportul dintre pensia medie pentru limită de vîrstă şi minimul de existenţă a fost de 70.6%; de 66.5% în 2011, de 75.8% în 2012 şi de 79.1% în 2013¹, ceea ce nu le poate garanta acestora un trai în afara sărăciei şi excluziunii sociale.

Cît priveşte promisiunea politică făcută, în lipsa unui alt mecanism de majorare a pensiilor decît cel existent, putem concluziona că promisiunea politică nu a fost realizată într-o măsură pentru a fi considerată satisfăcătoare.

¹ Calculele autorilor în baza datelor BNS

Discuţiile despre schimbarea statutului SUA şi UE din cel de observatori în unul de mediatori au fost respinse din start de către Federaţia Rusă şi partea transnistreană. Autorităţile moldoveneşti au pledat constant, la început pentru reluarea negocierilor în format “5+2”, iar din aprilie 2012 pentru negocierea pe marginea celor “trei coşuri” de probleme. Perspectiva discutării problemelor de ordin politic, referitoare la statutul juridic al Transnistriei în cadrul Republicii Moldova au fost respinse constant de partea transnistreană. Singurele probleme pe marginea cărora s-a acceptat să se negocieze au fost: reluarea transportului feroviar prin regiunea transnistreană; normalizarea situaţiei în domeniul serviciilor poştale; intensificarea activităţii grupurilor de lucru sectoriale; soluţionarea problemei surselor radioactive scoase din utilizare, ce se află la diverse întreprinderi din regiune; participarea experţilor transnistreni în calitate de observatori, pentru negocierile de creare a Zonei de Comerţ. Cel mai important succes al autorităţilor moldoveneşti a fost — menţinerea conflictului în stare îngheţată, lucru care poate fi apreciat la justa valoare pe fundalul crizei din Ucraina.

În perioada 2011–2014 au avut loc doar două audieri parlamentare pe marginea problemei transnistrene. În cadrul acestora s-au discutat probleme referitoare la o eventuală implicarea a Parlamentului în procesul de negocieri în vederea reglementării transnistrene, precum şi măsurile de ameliorare a situaţiei conflictuale după provocările din Zona de Securitate din aprilie-mai 2013 şi adoptarea de către Tiraspol a “legii privind frontiera de stat”. Problema facilitării participării cetăţenilor moldoveni din Transnsitria la procesul electoral din Republica Moldova nici măcar nu s-a încercat a fi abordat.

La 30 octombrie 2013, în Parlament este înregistrat proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea articolelor 70 şi 71 din Constituţia Republicii Moldova (proiect Nr. 430). Autor al proiectului a fost un grup de 50 deputaţi. Prin proiect, se propunea, inclusiv, excluderea alin. (3) din art. 70 din Constituţie, care prevede că deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa. Anterior, la 25 noiembrie 2011, un proiect similar, semnat de 36 deputaţi, a fost avizat pozitiv de Curtea Constituţională. În şedinţa plenară din 04 iulie 2014, proiectul Nr. 430 a fost respins de Parlament. Astfel, Parlamentul a reuşit să simplifice procedurile de ridicare a imunităţii judecătorilor, ezitînd să o facă, în aceeaşi manieră, în privinţa membrilor săi.

Au fost înregistrate mai multe încercări de a interveni legislativ în acest sens. La 15 noiembrie 2011, de către un grup de deputaţi, a fost înregistrat în Parlament proiectul de Lege pentru modificarea unor acte legislative (Nr. 2498), prin care se propunea simplificarea procedurii de ridicare a imunităţii judecătorilor. La 04 aprilie 2012, proiectul a fost retras. Ulterior, la iniţiativa Guvernului, autor nemijlocit fiind Ministerul Justiţiei, prin Legea Nr. 153 din 05.07.2012, a fost exclusă necesitatea obţinerii consimţămîntului CSM pentru pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului, pentru reţinerea, aducerea silită, arestarea şi percheziţionarea acestuia în cazul săvîrşirii infracţiunilor de corupere pasivă şi trafic de influenţă, precum şi pentru sancţionarea contravenţională a judecătorului. Aceste prevederi au fost contestate la Curtea Constituţională, care parţial a admis sesizarea, respingînd-o în partea ce ţine de excluderea acordului CSM pentru pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorului în cazul săvîrşirii infracţiunilor de corupere pasivă şi trafic de influenţă, aceste norme fiind recunoscute constituţionale. Ulterior, la 25 iulie 2014, în contextul hotărîrii Curţii Constituţionale menţionate, prin Legea Nr. 177, prin asumarea răspunderii politice a Guvernului în faţa Parlamentului, au fost adoptate modificări şi completări la cadrul legal relevant, prevederile speciale fiind extinse şi în privinţa infracţiunilor de spălare a banilor şi îmbogăţire ilicită. Totuşi, impactul acestor modificări nu va fi unul simţitor, dacă acestea nu se vor pune în aplicare plenar.

Optimizarea organelor de control a fost demarată de guvernele anterioare. Este de remarcat adoptarea Legii Nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, precum şi a hotărîrilor de Guvern Nr. 147 din 25.03.2013 privind punerea în aplicare a legii prenotate şi Nr. 694 din 13.09.2013 cu privire la aprobarea Metodologiei generale de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc. Atribuţia de monitorizare a realizării acestor acte revine Cancelariei de Stat, evaluarea implementării cadrului normativ în domeniu făcînd parte din priorităţile pentru viitor. Prin intervenţiile legislative, au fost majorate pedepsele pentru luare şi dare de mită. Totuşi, impactul acestor modificări nu va fi unul simţitor, dacă nu se vor pune în aplicare plenar.

Pe parcursul anului 2010, anul la finele căruia a fost făcută promisiunea, s-au efectuat lucrări de reparaţie curentă pe o lungime totală de 2,832 km, inclusiv 1,621 km drumuri naţionale şi 1,211 km drumuri locale. Pe restul reţelei de drumuri publice s-au efectuat lucrări de întreţinere, care amînă deteriorarea drumului şi ca urmare asigură păstrarea patrimoniului statului respectiv şi securitatea circulaţiei. În prezent, situaţia este prezentată astfel:

• 300 km drum naţional reabilitat
• 500 km de drum naţional în proces de reabilitare
• 250 de km de drum naţional în proces de pregătire a proiectelor — cu finanţarea aproape negociată

În 2014 valoarea proiectelor de reabilitare a drumurilor naţionale constituie aproximativ 420 mln lei. Dacă luăm în consideraţie că sintagma “refacerea drumurilor” are în vedere îmbunătăţirea stării tehnice a reţelei drumurilor, atunci în anul 2013 pe o lungime de 1,600 km drumuri naţionale, starea tehnică a reţelei drumurilor (indicele mediu al planeităţii) s-a îmbunătăţit simţitor faţă de anii precedenţi. Potrivit Î.S. “Administraţiei de Stat a Drumurilor”, în anul 2010, ponderea drumurilor bune constituia 19.7%, a celor mediocre — 36.7%, drumuri rele — 27.1% şi foarte rele — 16.5%. În anul 2013, ponderea drumurilor bune constituia 41.26%, a celor mediocre — 37.99%, rele — 14.93% şi foarte rele — 5.82%.

Promisiunea este nerealizată şi apare din nou în Platforma electorală a PLDM pentru alegerile parlamentare din anul 2014 “Înainte spre un viitor european” cu următoarea formulare “Pînă în 2020, fiecare casă din Moldova va fi conectată la apă potabilă de calitate şi sisteme de canalizare moderne”. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2013, doar un sfert din localităţile Republicii Moldova beneficiau de servicii centralizate de alimentare cu apă.

În anul 2014 prin HG Nr. 199 din 20.03.2014 a fost aprobată Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014–2028). În strategie se menţionează, că:

• 44% din populaţie nu are acces la apă potabilă sigură;
• cea mai mare parte din apa subterană utilizată în scopul potabilizării este inadecvată din cauza poluării naturale sau antropice;
• un procent mare de probe sunt necorespunzătoare din punct de vedere al parametrilor microbiologici (10.82% în mediul urban şi 14.24% în mediul rural);
• calitatea apei furnizată în şcoli şi în instituţiile pentru copii este inadecvată (54.38% dintre probe depăşesc concentraţiile maximal admise pentru parametrii sanitaro-chimici şi 20.21% din probe depăşesc concentraţiile maximal admise după parametrii microbiologici).

Potrivit datelor Moldova Gaz, la data de 1 ianuarie 2014 numărul total al consumatorilor din republică a constituit 653720: agenţi economici — 11,948, consumatori casnici — 641,772, din care: sectorul blocuri locative — 320,994 şi sector privat — 320,778. Indicele, care atestă nivelul gazificării localităţilor din Republica Moldova, conform datelor din 01.01.2014, este de 58.6%, adică sunt gazificate aproximativ toate zonele ţării. Localităţile mun. Bălţi, raionului Criuleni, Dubăsari, Taraclia, Ştefan Vodă, UTA Gagauzia “Gagauz Yeri” sunt totalmente gazificate. Sunt conectate la reţelele de gaze naturale 897 de localităţi din totalul de 1,531, inclusiv 3 municipii, 49 de oraşe şi 845 de sate.

Indicii care atestă realizarea Programelor de investiţii sunt în descreştere:

În anul 2008 au fost construite în total 710 km de reţele, inclusiv:

• 58.2 km — I etapă a reţelei magistrale Bălţi-Ungheni;
• 58.4 km de reţele dintre sate;
• 593.4 km de reţele de distribuţie în interiorul a 111 localităţi.

În anul 2009 au fost construite 791.2 km de reţele, inclusiv:

• 41 km — II etapă a reţelei magistrale Bălţi-Ungheni;
• 8.8 km de reţele dintre sate;
• 741.4 km de reţele de distribuţie gaze în interiorul a 161 localităţi;
• Au fost conectaţi la reţelele de gaze naturale peste 7.7 mii de consumatori.

În anul 2010 au fost construite 483.3 km de reţele, inclusiv:

• 37.9 km de gazoducte-branşament;
• 75.3 km de reţele dintre sate;
• 370.1 km de reţele de distribuţie gaze în interiorul a 141 localităţi;
• Au fost conectaţi la reţelele de gaze naturale peste 6.9 mii de consumatori.

În anul 2011 au fost construite 301 km de reţele, inclusiv:

• 11.4 km de gazoducte-branşament;
• 69.5 km de reţele dintre sate;
• 220.1 km de reţele de distribuţie gaze în interiorul a 77 localităţi;
• Au fost conectaţi la reţelele de gaze naturale peste 4.6 mii de consumatori.

În anul 2012 au fost construite 143.5 km de reţele, inclusiv:

• 11.5 km de reţele dintre sate;
• 132.0 km de reţele de distribuţie gaze în interiorul a 72 localităţi;
• Au fost conectaţi la reţelele de gaze naturale peste 2.2 mii de consumatori.

În anul 2013 au fost construite 69.5 km de reţele, inclusiv:

• 1.6 km de reţele dintre sate;
• 67.9 km de reţele de distribuţie gaze în interiorul a 39 localităţi;
• Au fost conectaţi la reţelele de gaze naturale peste 2.0 mii de consumatori.

Conform Legii Nr. 161 din 22.07.2011 a fost implementat ghişeul unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Totodată, în data de 16 iulie 2014, Guvernul a aprobat proiectul de lege pentru eficientizarea activităţii ghişeului unic la înregistrare afacerilor. Potrivit proiectului de lege, solicitantul se va prezenta o singură dată la ghişeul unic pentru iniţierea şi/sau desfăşurarea afacerii pentru depunerea şi recepţionarea informaţiei privind înregistrarea de stat. Totuşi, documentul a fost elaborat cu întîrziere şi încă nu a fost aprobat de către Parlament.

În perioada 2010–2013 numărul persoanelor angajate în cîmpul muncii în Republica Moldova a crescut cu doar 29,400, de la 1,143.4 mii la 1,172.8 mii (conform datelor Biroului Naţional de Statistică). Astfel, obiectivul de a crea 100,000 de noi locuri de muncă nu a fost îndeplinit. Mai mult decît atît, nu s-a reuşit nici abilitarea întreprinderilor mici şi mijlocii, ponderea cărora în total angajare a diminuat: de la 58.8% din numărul total de angajaţi în 2010 la 56.8% în 2013. Astfel, numărul de angajaţi în cadrul IMM-urilor a diminuat cu 3.6%, de la 309,434 în 2010 la 298,430 persoane în 2013.

Prin Hotărîrea de Guvern Nr. 972 din 18.10.2010 a fost aprobat Programul de Atragere a Remitenţelor în Economie “PARE 1+1”, care este destinat lucrătorilor migraţi şi/sau rudelor de gradul întîi ai acestora care doresc să investească în lansarea sau/şi dezvoltarea unei afaceri proprii. Totodată, funcţionează şi un program de subvenţionare a producătorilor agricoli, în cadrul căruia, în 2013, au fost oferite circa 454 milioane de lei. Cu toate acestea, mecanismul de alocare a acestor subvenţii rămîne a fi îmbunătăţit esenţial, sub aspectul transparenţei, eficienţei şi echităţii. Impactul acestor măsuri este unui modest.

Pentru atragerea investiţiilor de $2.6 miliarde în primii trei ani ai mandatului, ar fi trebuit ca începînd cu anul 2011 să fie atrase anual cîte $800–900 milioane. De fapt, în 2011 volumul investiţiilor străine directe a fost de ~$320 milioane de dolari; în 2012 — aproximativ $160 milioane; în 2013 — aproximativ $200 milioane; în prima jumătate a anului 2014 — aproximativ $165 milioane, ceea ce este de 3–4 ori mai puţin decît s-a preconizat.

La 12 ianuarie 2010 Republica Moldova şi Uniunea Europeană s-au angajat în negocierea unui Acord de Asociere (AA), care urma să înlocuiască Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC). Cea mai mare parte a AA se referă la Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzătoare (ZLSAC). Pentru a pregăti Moldova pentru începerea negocierilor asupra ZLSAC, Uniunea Europeană a remis executivului moldovean un set de recomandări, care au fost transpuse în Hotărîrea Guvernului Nr. 1125 din 14 decembrie 2010 cu privire la aprobarea Planului de acţiuni al Republicii Moldova privind implementarea Recomandărilor Uniunii Europene pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Majoritatea recomandărilor UE reprezentau, de fapt, restanţele majore ale Republicii Moldova în implementarea părţii economice a Planului de Acţiuni UE — Republica Moldova (PAUERM). Trei ani mai tîrziu, la 29 noiembrie 2013, în cadrul Summit-ului UE de la Vilnius, Republica Moldova a parafat Acordul de Asociere cu UE. La 27 iunie 2014 AA a fost semnat, iar la 2 iulie 2014 — ratificat de către Parlamentul Republicii Moldova. La 1 septembrie 2014 la Chişinău s-a desfăşurat cea de-a IX-a Reuniune a Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova (GAERM). Principalele subiecte au vizat agenda europeană a Republicii Moldova, în special punerea în aplicare provizorie, începînd din ziua de 1 septembrie 2014 a Acordului de Asociere Republica Moldova — Uniunea Europeană.

La 12 ianuarie 2010 Republica Moldova şi Uniunea Europeană s-au angajat în negocierea unui Acord de Asociere (AA), care urma să înlocuiască Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC). În paralel, începînd cu 15 iunie 2010, autorităţile comunitare au negociat cu autorităţile moldoveneşti condiţiile de eliminare a vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova care călătoresc în UE. În consecinţă, Planul de Acţiuni privind liberalizarea regimului de vize (PALRV) a fost prezentat autorităţilor moldovene de către Comisie la 24 ianuarie 2011. PALRV conţinea 4 blocuri importante: securitatea documentelor; imigraţia ilegală; ordinea publică şi securitatea; relaţii externe şi drepturile fundamentale. După implementarea timp de mai bine de trei ani a prevederilor Planului de Acţiuni, în cadrul şedinţei din 14 martie 2014, a Consiliului Uniunii Europene, reunite în formatul miniştrilor pentru Transport, statele membre ale UE au susţinut propunerea Comisiei Europene de anulare a vizelor pentru călătoriile de scurtă durată (pentru o perioadă de şedere de pînă la 90 de zile pe parcursul a 6 luni) în spaţiul Schengen, pentru cetăţenii R. Moldova. Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, şi reprezentantul Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, ministrul adjunct de externe al Greciei, Dimitris Kourkoulas au semnat, la 3 aprilie 2014, modificarea Regulamentului 539/2001, pentru a permite transferul Republicii Moldova în lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de obligativitatea vizei. Acesta a fost pasul oficial final în cadrul procedurii. Publicarea documentului invocat în Jurnalul Oficial al UE a avut loc la 8 aprilie şi a intrat în vigoare la 28 aprilie 2014.

Procedura de indexare anuală a pensiilor a fost introdusă începînd cu 1 aprilie 2003¹ încă în timpul guvernării comuniste. Astfel, conform acestei proceduri, coeficientul de indexare anuală a acestor prestaţii de asigurări sociale este aprobat anual de către Guvern şi reprezintă media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi salariului mediu pe ţară pentru anul precedent. În urma indexării operate la 1.04.2014, pensiile au fost majorate cu 6.45% (în anul 2010 — 4.3%; 2011 — 7.8%; 2012 — 9.6% şi 2013 — 6.75%)². Astfel, indexării au fost supuse peste 650.8 mii de pensii, dintre care 494.6 mii de pensii fiind cele pentru limită de vîrstă³.

Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă indexate în 2014 a constituit 1,116.75 lei⁴ cu o “rată de înlocuire” de 27.9% din veniturile salariale anterioare pensionării⁵. La rîndul său în urma indexării pensia minimă pentru limită de vîrstă pentru lucrătorii din economia naţională a constituit 798.33 lei, iar pentru cei din agricultură — 710.72 lei. De menţionat că, pe parcursul anilor 2010–2014 mărimile minime ale pensiilor pentru limită de vîrstă, chiar cu indexările operate, au variat nesemnificativ. În anul 2010, pensia minimă pentru limită de vîrstă în economia naţională a constituit 594.62 lei, iar în agricultură — 529.37 lei; în 2011 — 641 lei şi 570 lei respectiv, în anul 2012 — 702.54 lei şi 625 lei respectiv; în anul 2013 — 749.46 lei şi 710.72 lei. Prin urmare, cu cît mărimile pensiilor sunt mai mici, cu atît mai mici sunt şi efectele indexărilor efectuate.

În mare măsură această stare a lucrurilor poate fi explicată prin mecanismul existent de indexare a pensiilor (creşterea galopantă a salariilor medii care este disproporţionată faţă de salariile din care pensiile de facto sunt calculate), precum şi specificul formulelor de calculare a pensiilor, care ambele generează inegalităţi şi necesită o revizuire lucru care nu a fost făcut.

Totuşi în scopul redresării situaţiei în domeniu, începînd cu 1 aprilie 2013 a fost introdusă prestaţia de “suport financiar suplimentar de stat” în cuantum de 90 lei pentru beneficiarii de pensii mărimile cărora după indexare nu depăşesc 1,300 lei pe lună⁶. De la 1 aprilie 2014, mărimea prestaţiei a fost majorată de la 90 lei pînă la 180 lei lunar⁷, iar de 1 iulie a fost majorat şi plafonul de venit lunar ce dă dreptul la aceasta prestaţie de la 1,300 lei la 1500 lei. Îndeobşte nu este clar pe ce s-a bazat determinarea plafonului de venit de 1,300 lei iniţial şi 1,500 lei ulterior, pentru că aceste nu sunt corelate/ancorate nici cu minimul de existenţă pentru pensionari (care în anul 2013 a fost 1,326.9 lei, şi de 1,390.9 lei în semestrul I 2014⁸), dar nici cu pragul sărăciei absolute (care în anul 2013 a fost de 1,196 lei⁹).

Cu toate acestea putem concluziona că, măsurile spontane luate nu au contribuit la soluţionarea situaţiei, iar valoarea pensiei minime în continuare rămîne a fi cu mult sub valoarea celei declarate în promisiunea politică. În aceste condiţii propunerea făcută nu poate fi considerată ca fiind realizată într-o proporţie satisfăcătoare.

¹ Art. 13, alin.1. din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat

² Hotărîrea Guvernului nr. 170 din 12.03.2014, cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurărisociale şi a unor prestaţii sociale de stat; Hotărîrea Guvernului nr. 202 din 19.03.2010; Hotărîrea Guvernului nr.150 din 14.03.2011; 157 din 12.03.2012; şi Hotărîrea Guvernului nr. 177 din 07.07.2013

³ Informaţie CNAS

⁴ Conform datelor CNAS

⁵ Calculele autorilor în baza datelor BNS şi CNAS

⁶ Legea nr. 51 din 28.03.2013, privind modificarea unor acte legislative

⁷ Legea nr.147 din 17.07, 2014, privind modificarea unor acte legislative

⁸ BNS. Baza de date statistice

⁹ ME (2014). Nota informativă. Sărăcia în Republica Moldova

Pe parcursul anilor 2010–2014 mărimile indemnizaţiilor unice la naştere au continuat a fi majorate anual conform mecanismului determinat în acest sens încă de guvernarea precedentă. De la 1 ianuarie 2014, mărimile acestor prestaţii sociale cu titlu universal (atît pentru persoanele asigurate, cît şi cele neasigurate) au constituit 3100 lei la naşterea primului copil şi 3,400 lei la naşterea fiecărui copil următor. În raport cu anul 2010 mărimile acestor prestaţii sociale în valoare nominală au sporit semnificativ, sau cu circa 82% în cazul indemnizaţiilor pentru naşterea primului copil şi cu circa 70% în cazul indemnizaţiilor pentru fiecare copil următor¹. Cu toate acestea,chiar şi în urma majorărilor efectuate, mărimile acestor plăţi în anul 2014 nu au reuşit să atingă cuantumul promisiunii politice declarate constituind doar 31% din acesta în cazul indemnizaţiilor unice la naşterea primului copil şi doar 34% în cazul celor la naşterea fiecărui copil următor. Prin urmare acest rezultat nu poate reflecta asupra atingerii într-o măsură satisfăcătoare a promisiunii politice date.

Totuşi ar fi incorect de a se considera că eforturi pentru schimbarea mecanismului existent de calculare a mărimilor acestor plăţi nu au fost depuse. Astfel, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a elaborat şi promovat spre aprobare Strategia pentru protecţia copilului pentru anii 2014–2020², care printre obiectivele sale specifice îşi propune şi ajustarea mărimilor indemnizaţiilor unice la naştere la coşul minim de consum în acest sens (metodologia de determinare a căruia încă este în proces de elaborare) şi care conform estimărilor efectuate de către experţii independenţi în anul 2013 a variat în jurul a 4,800 lei³.

¹ Calculele autorlor în baza datelor Anexei Nr. 1 din Hotărîrea Guvernului Nr. 1478 din 15.11.2002, cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii.

² Hotărîrea Guvernului Nr. 434 din 10.06.2014, privind aprobarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014–2020

³ Proiect 2014–2020. Indemnizaţii unice la naştere pînă la 5,000 de lei

După o stagnare pe parcursul anilor 2011–2013, mărimile indemnizaţiilor lunare pentru creşterea şi îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1.5/3 ani în anul 2014 au crescut. Astfel, în urma majorărilor efectuate de la 1 ianuarie 2014, mărimea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1.5 ani în cazul persoanelor neasigurate a constituit 400 lei, înregistrînd o creştere în raport cu anii precedenţi de circa 33% şi de 60% faţă de anul 2010¹. În cazul persoanelor asigurate care cresc şi îngrijesc copii pînă la vîrsta de 3 ani, mecanismul de calcul al mărimilor cestor prestaţii sociale în anul 2014 s-a modificat, baza de calcul fiind determinată în proporţie de 30% din venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului², dar nu mai puţin de 400 lei. Anterior modificărilor operate baza de calcul servea 30% din venitul asigurat pe ultimele 6 luni premergătoare naşterii. Aceste modificări au stîrnit discuţii aprinse în societate fiind considerate ca insuficient gîndite şi care conduc la reducerea mărimilor prestaţiilor respective.

Cît priveşte coraportul acestor prestaţii cu minimul de existenţă pentru copiii în vîrstă de pînă la 1 an, datele BNS arată că în anul 2013 aceste plăţi în cazul persoanelor neasigurate acopereau doar 50.7% din plafonul respectiv, pe cînd în cazul persoanelor asigurate îl depăşeau cu 68%³. Pentru anul 2014, aceste estimări încă urmează a fi efectuate.

În ceea ce priveşte nivelul realizării promisiunii politice, actualmente nu se poate considera că aceasta a fost îndeplinită într-o măsură satisfăcătoare deoarece cuantumul enunţat de 1,300 lei pe luna al indemnizaţiilor respective nu a fost atins.

¹ Calculele autorlor în baza datelor Anexei Nr. 2 din Hotărîrea Guvernului Nr. 1478 din 15.11.2002, cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii.

² Conform articolului 7 al Legii Nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

³ BNS. Situaţia copiilor din Moldova în anul 2013

În perioada mandatului AIE şi CPE finanţarea învăţămîntului a scăzut de la aproximativ 9% din PIB, pînă la ~7%, iar profesorii au continuat să părăsească locurile de muncă din învăţămînt. Doar în anul de studii 2013–2014 aproximativ 700 de profesori au părăsit locurile de muncă din instituţiile de învăţămînt. Salariul mediu al profesorilor a crescut aproximativ proporţional cu creşterea salariului mediu pe economie, dar a rămas mai mic cu aproximativ 20% decît salariul mediu pe economie. Respectiv, nu poate fi vorba despre ridicarea prestigiului profesie de pedagog.

Reutilarea sălilor de studii a avut loc, dar sporadic, fără vreo planificare concretă şi un plan de acţiuni implementat.

Modernizarea condiţiilor de trai în căminele studenţeşti a avut loc, dar sporadic, fără vreo planificare concretă şi un plan de acţiuni implementat.

Noul Cod al Educaţiei, adoptat la 17 iulie 2014 a consacrat în Articolul 7 principiile fundamentale ale educaţiei, printre care figurează şi principiul descentralizării şi autonomiei instituţionale. Guvernul a adoptat hotărîrea Nr. 983 din 22.12.2012 cu privire la modul de funcţionare a instituţiilor de învăţămînt superior de stat în condiţii de autonomie financiară. În acelaşi timp, rectorii unui şir întreg de instituţii de învăţămînt superior au devenit membri ai formaţiunii de guvernămînt care a deţinut funcţia de ministru al educaţiei. Acest fapt a generat atitudini critice justificate în societate. Totuşi, este de remarcat că, per ansamblu, conducătorii instituţiilor de învăţămînt superior s-au opus adoptării Codului Educaţiei în redacţia propusă de ministerul Educaţiei, în special împotriva prevederilor referitoare la mangementul instituţiilor de învăţămînt superior.

Parlamentul a adoptat prin Legea Nr. 117 din 03.07.2014 amendamente la Legea Nr. 102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, prin care a statuat că “Autorităţile publice, instituţiile publice şi întreprinderile de stat vor oferi anual locuri pentru stagii de practică în număr de cel puţin 10% din efectivul de personal. În cazul în care pentru un loc de stagiu de practică pretind mai mulţi candidaţi, se va organiza concurs de selectare. Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte de către Ministerul Educaţiei.”

Un şir de eforturi au fost întreprinse pentru oferirea accesului la educaţie persoanelor cu dizabilităţi, cu toate acestea, dintre cei 15 mii de copii cu nevoi speciale, circa 50% nu frecventează şcoala.

În vederea creşeterii gradului de accesibilitate la educaţie, autorităţile au adoptat Strategia naţională privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, pentru perioada 2010–2013, adoptată prin legea Nr. 169 la 09.07.2010; şi Legea Nr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi. În cadrul Strategiei ministerul educaţiei a implementat un şir de programe pilot în instituţiile de învăţămînt din ţară, avînd drept scop asigurarea respectării dreptului la educaţie a copiilor cu dizabilităţi. Proiectele au fost desfăşurate cu suportul unui şir de organizaţii neguvernamentale. În special, au fost elaborate strategii regionale cu sprijinul Fundaţiei Soros-Moldova.

Nu s-a remarcat vreun document sau vreo decizie specială, care ar fi avut drept efect reducerea cu 25% a călătoriilor în transportul public pentru studenţi în perioada 2010–2014.

Informaţii accesibile despre posibilităţi de beneficiere de credite pînă la 300 de mii de lei, pentru tineri, cu o porţiune de grant de 40% sunt accesibile pe site-ul Programului IFAD care raportează doar două istorii de succes pentru perioada de după 2011.

Întreprinderile care activează în zona rurală şi sunt fondate şi administrate de către tineri, cetăţeni ai Republicii Moldova cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani inclusiv, au putut obţine finanţare în cadrul Proiectului de Servicii Financiare Rurale şi Dezvoltarea Businessului Agricol (IFAD V), pentru perioada 2011–2015) în valoare de 19.3 mln euro, finanţat de Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă şi cofinanţat cu 4.5 mln euro, sub formă de grant, de către guvernul Regatului Danemarcei pentru susţinerea activităţilor dezvoltate de tinerii antreprenori din zona rurală. Creditele pentru susţinerea tinerilor antreprenori se acordă prin băncile comerciale locale pe termen mediu (pînă la 5 ani) şi pe termen lung (pînă la 8 ani). Finanţările pot fi utilizate exclusiv pentru procurarea mijloacelor fixe, iar bunurile procurate, potrivit condiţiilor proiectului, vor fi neapărat noi. Nu se va permite completarea capitalului circulant al întreprinderilor beneficiare din mijloacele creditelor accesate. Pentru a aplica la IFAD V beneficiarii urmează să contribuie cu mijloace băneşti în volum de nu mai puţin de 10% din costul total al investiţiei.

Pentru reducerea preţurilor la medicamente Ministerul Sănătăţii implementează Regulamentul cu privire la modul de aprobare şi înregistrare a preţurilor de producător la medicamente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr. 525 din 22 iunie 2010, prin înregistrarea regulată a preţurile de producător, cu ajustarea Catalogului naţional de preţuri de pe pagina electronică a Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale.

Ar fi fost “Excelent” dacă micşorarea preţurilor ar fi fost înregistrată în toţi 4 ani, dar nu doar în anul 2011 (-3.1%). Nu se notează nici cu “Bine” căci doar într-un an (2011) preţurile s-au micşorat, iar deja în următorul an (2012) preţurile au început din nou să crească (+1.4% — 2012). În 4 ani (ianuarie 2010 — august 2014) preţurile s-au majorat totuşi cu 6.7% (în 2013: + 4.2%, iar în primele 8 luni ale 2014: + 4.2%), în timp ce Indicele preţurilor de consum şi Rata inflaţiei au crescut cu 21.1%, iar Salariul mediu nominal a crescut cu 29.3% în aceeaşi perioadă, şi din aceste considerente se notează cu “Satisfăcător”.

În perioada ianuarie 2010 — august 2014 Ministerul Sănătăţii (MS) a raportat că următoarele instituţii medico-sanitare publice (IMSP) au beneficiat de echipamente medicale performante din bugetul de stat, fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, granturi/donaţii, etc.: 8 spitale republicane, inclusiv printr-un parteneriat public-privat; 3 spitale municipale; 15 spitale raionale, inclusiv unul printr-un parteneriat public privat; peste 60 centre de sănătate din zona rurală; 11 centre de sănătate publică; 2 centre de transfuzie a sîngelui; şi mai multe staţii de asistenţă medicală urgentă. Iar cu referire la construcţii şi reparaţii a IMSP: peste 60 Centre de Sănătate din zona rurală au fost construite sau reparate capital; s-a construit un bloc chirurgical nou modern la Spitalul Clinic Republican (SCR); s-a renovat capital secţia de imagistică din cadrul SCR printr-un proiect de parteneriat public-privat; a continuat reconstrucţia blocului curativ nr. 2 a SCF “Vorniceni”; s-a reconstruit blocul 4 şi secţia de terapie intensivă ale Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă; au fost efectuate reparaţii în alte 10 spitale; s-a construit clădirea Centrului regional de transfuzie a sîngelui, or Cahul.

Ar fi fost “Excelent” dacă se procura echipament pentru majoritatea IMSP conform programului aprobat de MS. Dat fiind faptul că principala responsabilitate de dotare şi reparaţie a instituţiilor revine totuşi administraţiilor publice locale (fondatorii), se notează cu “Bine” din considerentul că Ministerul Sănătăţii a reuşit iniţierea şi implementarea mai multor proiecte de acest gen din diferite surse (credite şi granturi oferite de partenerii internaţionali de dezvoltare, locaţii din bugetul de stat şi din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală).

În conformitate cu rapoartele anuale de activitate ale Ministerului Sănătăţii, comparativ cu anul 2010, cînd salariul mediu al medicilor la o funcţie ocupată a constituit 3,981.36 lei, salariile medicilor s-au mărit cu 21% în 2013: fiind de 4,134.21 lei — în 2011; 4,404.12 lei — în 2012; şi circa 4,873 — în 2013. Dar totuşi salariul medicilor este practic de 2 ori mai mic decît salariul din domeniile activităţilor financiare, de asigurări şi a tehnologiilor informaţionale. Abia începînd cu 2014 medicii rezidenţi din cadrul serviciului de asistenţă medicală primară primesc pe lîngă bursa de studiu de 900 lei şi un salariu de medic începător. Iar prin modificarea Regulamentului privind salarizarea angajaţilor din IMSP încadrate în asigurările obligatorii de asistenţă medicală, din iulie 2014 salariul medicilor pentru prima categorie au fost mărit cu circa 21%.

Ar fi fost “Excelent” dacă se majorau salariile medicilor de cîteva ori, analogic majorărilor aplicate salariilor judecătorilor. Nu s-a notat cu “Bine” căci salariile nu sunt nici în topul clasamentului salariilor medii, fiind la mijlocul acestuia. Nu s-a notat nici cu “Satisfăcător” din considerentul căci totuşi salariul medicilor a crescut cu doar 22.4% proporţional cu Indicele preţurilor de consum şi Rata inflaţiei (21.1%), în timp ce Salariul mediu nominal a crescut cu şi mult mai mult: 29.3%, în aceeaşi perioadă. Cu toate că CNAM-ul raportează o mărire a salariului mediu lunar al medicilor pentru o unitate în instituţiile medicale publice contractate cu circa 22% (de la 3,832 lei în 2010 la 4,734 în 2013), această mărire s-a înregistrat doar în instituţiile contractate din Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

În perioada 2010–2014 au fost organizate instruiri, ateliere de lucru şi seminare, au fost editate materiale informative şi distribuite spoturi pentru diferite grupuri ţintă în domeniul promovării alimentaţiei sănătoase, activităţii fizice, prevenirii consumului de alcool şi a tutunului, prevenirii anemiei la gravide şi promovarea consumului de apă potabilă sigură, domeniul promovării sănătăţii şi profilaxia bolilor transmisibile şi netransmisibile. Au fost desfăşurate campanii de informare şi comunicare privind promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, inclusiv şi în cadrul diferitor Zile Mondiale. A fost iniţiat din 2012 screening-ul pentru identificarea pacienţilor cu patologii cardiovasculare şi oncologice. Iar din 2013 în cadrul asistenţei medicale primare s-a introdus plata pentru atingerea indicatorilor de performanţă, care sunt accentuate pe profilaxie, în mărime de 15% din suma totală achitată anual de către CNAM.

Ar fi fost evaluată realizarea promisiunii cu “Bine” dacă indicatorii evaluaţi în studiul STEPS de la finele 2013, efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ar fi demonstrat un impact concret al măsurilor de mai sus asupra comportamentului populaţiei:

• 66.6% din populaţie consumă mai puţin de 5 porţii de fructe şi legume pe zi;
• doar 30.7% din respondenţi încearcă să reducă consumul de sare;
• doar o pătrime din populaţie este angajată în activitate fizică;
• aproximativ 56% din populaţie este supraponderală, inclusiv 23% este obeză.

Deşi Ministerul Sănătăţii a elaborat şi implementează Programul naţional privind controlul alcoolului pentru anii 2012–2020 (HG 360/2012), totuşi 61.9% din populaţie este consumatoare curentă de alcool (au băut alcool în ultimele 30 de zile) şi 19.5% din populaţie a fost antrenată în consumul episodic abuziv de alcool, adică mai mult de 6 băuturi la o ocazie (conform studiului STEPS din 2013 realizat de OMS). Datele OMS ne indică o rată de 28% al fumătorilor adulţi la 31.12.2012 şi care este evident mai mare decît rata ţărilor care au înregistrat progrese în combaterea tabagismului. MS a elaborat şi implementează Programul naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012–2016, dar din păcate pînă la moment nu s-au aprobat amendamentele la legea pentru controlul tutunului, elaborată tot de MS. Astfel, conform ultimelor rapoarte ale OMS prevalenţa fumatului în Moldova era circa 28% mult mai mare decît media globală.

Cu toate că incidenţa alcoolismului a scăzut de la 120.9 bolnavi (în 2010) la 87.7 bolnavi (în 2013) la 100 mii populaţie, coborînd pe al doilea loc în lume după volumul consumului de alcool pe cap de locuitor (16.8 litri), conform ultimului raport al OMS, iar numărul fumătorilor a scăzut cu circa 1%, totuşi numărul femeilor fumătoare s-a triplat comparativ cu anul 2010. În acest context, se notează cu “Nesatisfăcător”, căci acţiunile întreprinse nu sunt prompte şi au impact redus la nivel naţional, inclusiv din cauza neaprobării amendamentelor la legea cu privire la controlul tutunului. Situaţia actuală în domeniul consumului de alcool şi tutunului nu poate fi “Satisfăcătoare” şi din cauza lipsei acţiunilor concrete din partea politicienilor.

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (Nr. 1585 din 1998) a fost modificată în 2013 (prin Legea Nr. 77 din 12.04.2013) şi stabileşte din 01.07.2013 că Guvernul va avea calitatea de asigurat nu numai pentru persoanele care îngrijesc persoane cu dizabilităţi de grad sever din copilărie ţintuiţi la pat, ci şi pentru toate persoanele care îngrijesc persoane cu dizabilităţi de grad sever apărute în diferite circumstanţe (din copilărie, afecţiuni generale, boli profesionale) etc. care necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea altei persoane. Anume din aceste considerente această promisiune poate fi calificată ca îndeplinită “Excelent”.

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (Nr. 1585 din 1998) prevede expres un număr determinat de categorii care pot beneficia de reduceri în anumite condiţii, printre care tinerii de pînă la 30 ani nu se regăsesc, iar în acest context, se notează cu “Nesatisfăcător”. De notat că această lege a fost modificată în 2013 cu includerea persoanelor care îşi fac studiile peste hotarele ţării atît la universităţi cît şi rezidenţii studiilor postuniversitare în lista celor care beneficiază de reduceri la procurarea poliţei de asigurare medicală. Astfel, lista beneficiarilor de asigurare medicală obligatorie pentru care Guvernul are calitatea de asigurat a fost extinsă, dar fără includerea tinerilor de pînă la 30 ani.

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (Nr. 1585 din 1998) a fost modificată în 2013 (prin Legea Nr. 77 din 12.04.2013) prin includerea în categoriile asigurate din contul statului a tuturor persoanelor înregistrate oficial în calitate de şomer, indiferent dacă acestea beneficiază sau nu de ajutorul de şomaj. Adică, dacă mamele neîncadrate în cîmpul muncii şi care îngrijesc copii pînă la 3 ani trebuie să se înregistreze oficial în calitate de şomer.

Nu a existat nicio iniţiativă din partea PDM în sensul profesionalizării armatei şi trecerea la serviciul militar benevol. În iunie 2014, deputaţii PL a depus la Biroul Permanent al Parlamentului o iniţiativă legislativă, care se referea la anularea obligativităţii satisfacerii serviciului militar de către cetăţeni. Lucrurile însă nu au evoluat mai departe.

Pe parcursul anilor 2010–2014 mărimile indemnizaţiilor unice la naştere anual au majorate. În urma modificărilor operate de la 1 ianuarie 2014, mărimile acestor prestaţii sociale, atît pentru persoanele asigurate, cît şi cele neasigurate constituie 3,100 lei la naşterea primului copil şi 3,400 lei la naşterea fiecărui copil următor. În raport cu anul 2010 mărimile acestor prestaţii sociale în valoare nominală au sporit semnificativ, sau cu circa 82% în cazul indemnizaţiilor pentru naşterea primului copil şi cu circa 70% în cazul indemnizaţiilor pentru fiecare copil următor¹. Cu toate acestea,chiar şi în urma majorărilor efectuate, mărimile acestor plăţi în anul 2014 nu au reuşit să atingă cuantumul promisiunii politice declarate constituind doar 41% din acesta în cazul indemnizaţiilor unice la naşterea primului copil şi doar circa 45% în cazul celor la naşterea fiecărui copil următor². Prin urmare acest rezultat nu reflectă asupra realizării într-o măsură satisfăcătoare a promisiunii politice date.

¹ Calculele autorlor în baza datelor Anexei Nr. 1 din Hotărîrea Guvernului Nr. 1478 din 15.11.2002, cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii

² Calculele autorilor

Pe parcursul anului 2010–2014 careva modificări în acest sens în cadrul actelor legislative nu au fost introduse. Astfel, în conformitate cu prevederile Codului Muncii¹, femeii (tatălui, bunicii/bunelului sau altei rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, inclusiv tutorelui) la cererea acesteia i se acordă un concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani, cu menţinerea locului de muncă (a funcţiei). De menţionat că, perioada concediului suplimentar neplătit se include în vechimea în muncă, inclusiv în vechimea în muncă specială, însă nu este inclusă în stagiul de cotizare de asigurări sociale de stat², care din perioadele necontributive ale angajatului determinate conform legii o consideră doar pe cea de îngrijire a copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

Deci, deoarece careva modificări în acest sens nu au fost introduse, promisiunea politică făcută nu poate fi calificată ca fiind realizată într-o măsură satisfăcătoare.

¹ art. 126 din Codul Muncii

² art. 5, alin.2. lit.b din Legea Nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat

Conform prevederilor art. 12 din Codul Familiei încheiere căsătoriei se efectuează în termen e cel mult două luni din momentul depunerii declaraţiei de căsătorie. Taxele pentru căsătorii sunt stabilite în baza Nomenclatorului şi tarifelor la serviciile prestate de către Serviciul Stare Civilă şi oficiile stare civilă¹. Astfel, conform acestui nomenclator înregistrarea căsătoriei fără solemnitate cu eliberarea certificatului corespunzător la data stabilită conform legii este gratuită. Taxele însă sunt percepute pentru serviciile de încheiere a căsătoriei cu solemnitate (care variază în funcţie de tipul acestora), iar mărimile acestora nu s-au modificat din anul 2008.

Cît priveşte promisiunea politică declarată, deoarece careva modificări în ceea ce priveşte anularea taxelor pentru înregistrarea oficială a primelor căsătorii nu au fost introduse, se poate considera că aceasta nu a fost realizată, deci primeşte calificativul de nesatisfăcător.

¹ Hotărîrea Guvernului Nr. 738 din 20.06.2008, pentru aprobarea Nomenclatorului şi tarifelor la serviciileprestate de către Serviciul Stare Civilă şi oficiile stare civilă, precum şi a Regulamentului cu privire la modul de formare şi direcţiile de utilizare a mijloacelor special

Pe parcursul anului 2010–2014 o asemenea prestaţie socială unică cu caracter universal nu a fost introdusă, deci declaraţia politică nu a fost realizată.

Cu toate că legislaţia naţională “de jure” prevede anumite facilităţi pentru tinerele familii în acoperirea dobînzii bancare la creditele acordate pentru construcţia sau procurarea locuinţelor¹, inclusiv oferirea gratuită a locuinţelor tinerilor specialişti cu studii superioare şi postuniversitare din sistemul bugetar din mediul rural², “de facto” pînă în prezent nu s-a reuşit aplicarea acestora într-o măsură adecvată. Astfel, accesul tinerilor familii la spaţii locative rămîne a fi în continuare limitat, iar modalitatea de creditare ipotecară existentă este costisitoare şi dezavantajoasă.

Totuşi trebuie de menţionat că, pe parcursul anului 2010–2014 unele eforturi în acest sens au fost întreprinse, iar rezultatele încă urmează a fi măsurate. Astfel, în anul 2010 Primăria municipiului Chişinău lansat programul “Prima casă”³. În cadrul acestuia tinerilor familii le sunt oferite credite imobiliare cu cea mai mică dobîndă (de maximum 9%), însă procedura de aplicare la acesta este destul de dificilă din punct de vedere birocratic (sunt solicitate cel puţin 16 acte de la diverse instituţii; unele dintre care prin conţinutul lor se suprapun) ceea ce descurajează potenţialii beneficiari. Totodată pe parcursul anului 2011–2014 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor implementează proiectul de construcţie a locuinţelor sociale pentru păturile socialmente vulnerabile, care este finanţat din creditul Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei. În cadrul Fazei a II-a care a demarat în anul 2014, ţintă de 50% din totalul beneficiarilor trebuie să constituie familiile tinere sub 35 ani, unde cel puţin unul din membri este angajat al instituţiilor bugetare⁴.

De asemenea, în anul 2013, Guvernul a aprobat proiectul de Lege cu privire la locuinţe⁵, care prevede dreptul familiilor tinere la locuinţe sociale, precum şi atribuţiile Guvernului şi APL în acordarea asistenţei financiare (indemnizaţi unice) în cazul construcţiei, reconstrucţiei sau procurării locuinţelor pentru persoanele care beneficiază de acest drept. Proiectul respectiv a fost transmis Parlamentului spre examinare, însă pînă în prezent soarta acestui document rămîne a fi una incertă.

Cît priveşte promisiunea politică declarată, aceasta nu poate fi considerată ca fiind realizată într-o măsură satisfăcătoare, pentru că ajutorul respective nu a fost instituit, de asemenea nu a fost dezvoltat şi nici un mecanism alternativ celui existent de creditare preferenţială ipotecară pentru tinerele familii.

¹ Art. 12 alin. d) din Legea cu privire la tineret Nr. 279 din 11.02.1999

² Hotărîrea Guvernului Nr. 1259 din 12.11.2008, cu privire la asigurarea cu locuinţă gratuită a tinerilor specialişti cu studii superioare şi postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi în cоmpul muncii în instituţiile publice (bugetare) din sate (comune)

³ Decizia Consiliului Municipal Chişinău Nr. 9/7 din 29.07.2010

⁴ MDCR. Regulamentul cu privire la modul şi condiţiile de desfăşurare a Proiectului de construcţie a locuinţelor pentru păturile social/economic vulnerabile

⁵ Hotărîrea Guvernului Nr. 656 din 29.08.2013, cu privire la aprobarea proiectului de Lege cu privire la locuinţe

Problema incluziunii tinerilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt pe piaţa forţei de muncă a fost abordată pe parcursul anilor 2010–2014 în cadrul mai multor documente cu caracter politic, printre care fiind: (i) “Relansăm Moldova. Priorităţile de dezvoltare pe termen mediu”¹; (ii) Strategia Moldova 2020², şi (iii) Propunerea de politici publice — Stimularea angajării tinerilor în cîmpul muncii (2012)³ — care prevede 4 opţiuni de redresare a situaţiei în domeniu. Totodată, în scopul stimulării reintegrării economice a tinerilor migranţi, inclusiv investire a economilor acumulate pe durata migraţiei în afaceri a fost lansat Programul PARE 1+1 pentru anii 2010–2015⁴, iar perioada de implementare a Programul PNAET de abilitare economică a tinerilor din mediul rural a fost extinsă pînă în anul 2016.

De asemenea în anul 2014, Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a fost completată cu serie de prevederi noi ce ţin de: (i) includerea în setul măsurilor active pe piaţa muncii a celor de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a studenţilor şi absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt (art.15, lit.c)); (ii) includerea stagiilor de practică în cadrul posibilităţilor de ocupare (ar.16, lit.g)), precum şi (iii) obligarea autorităţilor publice, instituţiilor publice şi întreprinderilor de stat de a oferi anual locuri pentru stagii de practică (în proporţie de cel puţin 10% din efectivul de personal), cu considerarea acestor stagii ca experienţă de muncă la angajare sau atestare (art.21¹). De menţionat că, legea respectivă din anul 2005 deja conţine prevederi menite să stimuleze angajatorii să angajeze tineri (art.23), prin acordarea de la bugetul de stat pentru fiecare tînăr absolvent (al cărui studii au fost finanţate din bugetul de stat) angajat pe o perioadă nedeterminată, cîte o sumă egală cu un salariu minim pentru remunerarea suplimentară a muncii pe o perioadă de 12 luni calendaristice şi de 18 luni în cazul absolvenţilor cu dizabilităţi. Pînă în prezent nu există o analiză măsura în care sunt realizate prevederile legale de către angajatori precum şi autorităţi, nu există de asemenea date referitor la gradul de accesibilitate şi popularitate a programelor naţionale existente în rîndul tinerilor

Cît priveşte nivelul de realizare a promisiunii politice efectuate, trebuie de spus că, în pofida eforturilor “de jure”depuse în acest scop, în lipsa unor măsuri stimulative fiscale atractive pentru angajatori, precum a unei concordări a sistemului educaţional cu cerinţele pieţii muncii, propunerea “de facto” nu poate fi considerată ca fiind realizată într-o măsură satisfăcătoare.

¹ Punctul B, din Programul de reforme pe termen mediu

² Prioritatea de dezvoltare Nr. 1 din cadrul Strategiei 2020, adoptată prin Legea Nr. 166 din 11.07.2012

³ mmpsf.gov.md/file/tratate/Stimulare.pdf

⁴ Hotărîrea Guvernului Nr. 972 din 18.10.2010

Legea cu privire la serviciile sociale a fost adoptată în anul 2010¹, acesta a generat: (i) elaborarea unui set întreg de standarde minime de calitate pentru serviciile sociale prestate grupurilor vulnerabile de către diferiţi prestatori; (ii) crearea în anul 2011 a Nomenclatorului serviciilor sociale², inclusiv şi a Inspecţiei Sociale³ cu atribuţii în depistarea şi reducerea fraudelor în sistemul de prestaţii băneşti; şi (iv) adoptarea în anul 2012 a Legii privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale⁴ şi crearea Consiliului de acreditare⁵ în acest scop, etc.

Cît priveşte nivelul de realizare a promisiunii politice efectuate, aceasta primeşte calificativul de “bine” şi ar fi primit calificativul de “excelent” dacă eforturile depuse ar fi rezultat şi în liberalizarea accesului prestatorilor privaţi de servicii sociale la resursele publice, precum şi în dezvoltarea mecanismului de cumpărare, contractare şi/sau concesionare de servicii sociale.

¹ Legea Nr. 123 din 18.06.2010, cu privire la aserviciile sociale

² Ordinul MMPSF Nr. 353 din 15.12.2011, Nomenclatorul serviciilor sociale

³ Hotîrîrea Guvernului Nr. 802 din 28.10.2011, cu privire la instituirea Inspectiei Sociale

⁴ Legea Nr. 129 din 08.06.2012, privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale

⁵ Hotărîrea Guvernului Nr. 998 din 28.12.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Consiliului naţional de acreditare a prestatorilor de servicii sociale, a structurii şi efectivului-limită ale acestuia

În contextul realizării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (ratificată de Republica Moldova în anul 2010¹), precum şi prevederilor Strategiei² şi Legii privind incluziunea persoanelor socială a persoanelor cu dizabilităţi³, pe parcursul anilor 2010–2014 la nivel naţional au fost create mai multe servicii sociale menite să asigure dezinstituţionalizarea şi integrarea acestor persoane în familie şi comunitate. Astfel, a fost creat serviciul de asistenţă personală, au fost dezvoltate serviciile echipelor mobile, precum şi o serie de centre comunitare şi servicii specializate alternative celor rezidenţiale, inclusiv şi standarde de calitate pentru acestea. Conform datelor MMPSF⁴, către finele anului 2013, la nivel naţional activau 106 centre pentru persoanele cu dizabilităţi, dintre care: 28 centre de zi (1847 de beneficiari), 10 centre de plasament (245 de beneficiari), 40 centre mixte (1541 beneficiari), 4 centre reabilitare socio-medicală (168 beneficiari), 32 centre de plasament de lungă durată (935 de beneficiari) şi 2 servicii de/îngrijire plasament (29 beneficiari). Totodată, pe parcursul perioadei analizate autorităţile publice locale cu suportul proiectului Comunitate incluzivă în Moldova, au dezvoltat în cadrul comunităţilor 55 de servicii sociale specializate, printre care pot fi menţionate: servicii de asistenţă parentală profesionistă, casa comunitară, locuinţa protejată, respiro, centrul de resurse în educaţie incluzivă, serviciul de suport pentru angajare în muncă, etc.

Cît priveşte mersul procesul de dezinstituţionalizare, datele statistice ale MMPSF (Raportul Social Anual 2012) arată că la finele anului 2012, cererea pentru serviciile de îngrijire rezidenţială s-a redus cu 40% comparativ cu anul 2010, şi aceasta continuă să se reducă datorită existenţei alternativelor în cadrul comunităţilor.

Cît priveşte modul de îndeplinire a promisiunii politice, aceasta primeşte calificativul de “Excelent”, un argument suplimentar în acest sens fiind reducerea semnificativă a cererii pentru instituţionalizare.

¹ Legea Nr. 166 din 09.07.2010 cu privire la ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

² Legea Nr. 169 din 09.07.2010 pentru aprobarea Strategiei privind incluziunea social a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013)

³ Legea Nr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea persoanelor cu dizabilităţi

⁴ MMPSF (2014). Raport privind protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi şi implementarea pe parcursul anilor 2010–2013 a Planului de acţiuni şi al Strategiei privind incluziunea social a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013)

Conform legislaţiei în vigoare¹ alocaţiile de îngrijire sunt stabilite următoarelor categorii de persoane: (i) persoanelor care îngrijesc, însoţesc şi supraveghează la domiciliu un copil cu dizabilităţi severe în vîrstă de pînă la 18 ani; (ii) persoanelor cu dizabilităţi severe din copilărie şi (iii) persoanelor cu dizabilităţi severe nevăzătoare. Anual de aceste alocaţi beneficiază peste 16 mii de persoane cu dizabilităţi.

Analiza evoluţiei cuantumului acestor plăţi sociale a reflectat că, pe parcursul anului 2010–2012 cuantumul acestor prestaţii sociale s-a menţinut la nivelul anului 2008 de 300 lei lunar. Majorarea anuală a acestor alocaţii a început de la 1 aprilie 2013, cînd a fost modificat mecanismul de calculare a cuantumului acestor prestaţii reieşind din proporţia de 75% din cuantumul pensiei minime indexate pentru limită de vîrstă, stabilit anual de către Guvern. Astfel, în urma acestor majorări în anul 2013 alocaţia de îngrijire a constituit 500 lei lunar, reprezentînd o creştere în raport cu anii precedenţi de circa 66.7%. De la 1 aprilie 2014 alocaţia de îngrijire este stabilită în mărime de 600 lei lunar.

¹ Legea Nr. 499 din 14.07.1999 privind alocaţiile sociale stat pentru unele categorii de cetăţeni

În prezent, conform legislaţiei naţionale¹, în stagiul de cotizare sunt incluse perioadele necontributive de îngrijire a unui copil invalid, invalid de gradul I şi a unei persoane de peste 75 ani, însă aceste perioade sunt considerate doar pînă la 1 ianuarie 1999, dar nu şi după această dată. De menţionat, că pe parcursul anului 2010–2014, careva modificări în acest sens nu au fost efectuate, deci propunerea făcută nu poate fi considerată ca fiind realizată.

¹ P.8 din Hotărîrea Guvernului Nr. 417 din 03.05.2000, despre aprobarea Repulamentului cu privire la modul de calculare şi confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiei

În rezultatul implementării reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, la finele anului 2012 numărul copiilor instituţionalizaţi s-a redus cu circa 54%, adică peste jumătate dintre aceştia s-au întors în familiile proprii sau într-o formă de tip familial. Dacă la începutul reformei (în anul 2007) existau 68 instituţii de tip rezidenţial unde erau plasaţi circa 12,000 copii, la finele anului 2011 numărul instituţiilor rezinenţiale s-a redus pînă 55 de unităţi, iar numărul copiilor plasaţi pînă la circa 5,550¹. De menţionat că, în paralel cu sistemul de “gate keeping” introdus² , la nivel comunitar (cu suportul agenţiilor donatoare şi societăţii civile) au fost dezvoltate o serie de servicii sociale alternative celor rezidenţiale numărul cărora în fiecare an a sporit. Astfel către finele anului 2012 la nivel naţional activau: (i) 346 de casele de tip familial (în care erau crescuţi şi educaţi 84 de copii); (ii) 206 asistenţii parentali profesionişti care aveau în îngrijire 314 copii; (iii) 10 centre maternale (de serviciile cărora beneficiau 196 de cupluri mamă-copil); (iv) 26 de centre de plasament pentru copii (care asistau 1,414 copii); (v) 18 centre de zi pentru copii cu dizabilităţi (unde erau asistaţi 612 copii); (vi) 39 de centre de zi pentru copii în situaţii de risc (unde erau asistaţi 4417 copii(); (vii) 60 de centre comunitare (de serviciile cărora beneficiau 12,705 persoane). Ţinînd cont că deinstituţionalizarea este un proces lent şi de durată, numărul serviciilor sociale a continuat să crescă şi pe parcursul anului 2013–2014.

¹ MEduc (2012). Raport de monitorizare privind implementarea Hotărîrii Guvernului Nr. 784 din 9 iulie 2007 Pentru aprobarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007–2012

² Hotărîrea Guvernului Nr. 1177 din 31.10.2007 cu privire la instituirea Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate şi a Regulamentului-cadru de activitatea a acesteia

Conform prevederilor art. 13, alin.1 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, majorarea pensiilor se face anual la data de 1 aprilie prin indexare. Coeficientul de indexare anuală a acestor prestaţii de asigurări sociale este determinat şi aprobat anual de către Guvern şi reprezintă media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi salariului mediu pe ţară pentru anul precedent. Pentru anul 2014 coeficientul de indexare a acestor prestaţii sociale a constituit 6.45%, reieşind din creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum de 4.6% şi creşterea anuală a salariului mediu pe ţară în anul precedent de 8.3%¹. În perioada 2010–2013 aceşti indicatori au variat continuu. Astfel, coeficientul de indexare pentru anul 2010 a constituit 4.3%, pentru 2011 — 7.8%, pentru 2012 — 9.6% şi pentru 2013 — 6.75%².

Alt mecanism de majorare a pensiilor de asigurări sociale de stat decît cel menţionat prin lege nu a fost elaborat, de asemenea nu a fost efectuată şi nici o analiză asupra fezabilităţii introducerii unui mecanism nou de indexare semestrială a pensiilor bazat pe cota inflaţiei.

¹ Hotărîrea Guvernului Nr. 170 din 12.03.2014 cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurărisociale şi a unor prestaţii sociale de stat

² Hotărîrea Guvernului Nr. 170 din 12.03.2014 cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurărisociale şi a unor prestaţii sociale de stat; Hotărîrea Guvernului Nr. 202 din 19.03.2010; Hotărîrea Guvernului Nr. 150 din 14.03.2011; Hotărîrea Guvernului Nr. 157 din 12.03.2012; şi Hotărîrea Guvernului Nr. 177 din 07.07.2013

Pe parcursul anului 2010–2014 mecanismul de majorare a pensiilor prin indexare nu s-a modificat. Astfel anual pensiile sunt indexate reieşind din media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi salariului mediu pe ţară pentru anul precedent. În urma indexării operate la 1.04.2014, pensiile au fost majorate cu 6.45% (în 2013 — 6.75%; 2012 — 9.6%; 2011 — 7.8% şi 4.3% în anul 2010). Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă în urma indexării din a constituit 1,116.75 lei cu o creştere a valorii nominale în raport cu anul 2010 de circa 33.5%¹.

De menţionat că, această creştere nu a influenţat asupra evoluţiei pozitive a “ratei de înlocuire”. În urma indexării din 2014, rata de înlocuire a constituit 27.9%, menţinîndu-se la acelaşi nivel faţă de anul 2013, însă în raport cu anul 2012 aceasta s-a diminuat cu 5 p.p (28.4%) şi 2 p.p. faţă de anul 2010 şi 2011 (28.2%)². Toate acestea demonstrează că, în pofida indexărilor anuale efectuate, actualul sistem de pesionare poate compensa veniturile salariale anterioare pensionării doar în proporţie de circa 1/3, ceea ce nu le poate garanta acestora un trai în afara sărăciei şi excluzunii sociale.

Cît priveşte promisiunea politică făcuta, se poate conchide cert că aceasta nu a fost realizată.

¹ Calculele autorilor în baza datelor CNAS şi BNS

² Calculele autorilor în baza datelor CNAS şi BNS, precum şi în baza Rapoartelor Sociale Anuale ale MMPSF pentru anii 2011 şi 2012